Preluat din Cotidianul.ro 11.09.2012
În numele libertăţii presei,
Agenţii lui Băsescu se plâng că au fost demascaţi
Întrucât am semnat aproape toate articolele din cotidianul.roreferitoare la agenţii de influenţă care au intoxicat opinia publică internaţională cu aşa-zisa „lovitură de stat” din România, mă văd silit să-mi recunosc performanţa de a defecta această reţea construită pe banii publici ai poporului român.
Articolul „Journalists under fire”, apărut în aceste zile pe blogul celebrei publicaţii engleze „The Economist”, nesemnat de vreun autor, dă impresia că unele mari instituţii de presă, precum Der Spiegel, El Pais, Deutsche Welle, CNN, The Economist, Le Monde, USA Today, precum şi ziare mai mici, precum Der Standard, au fost aruncate în aer de vreo bombă pusă la sediul acestora de Carlos Şacalul sau Bin Laden, operaţiune care, dacă ar fi avut loc, ar fi fost, fără îndoială, un grav atentat la libertatea presei!
În realitate, însă, toată îngrijorarea din articolul citat nu este decât un foc de paie generat de spaima unor agenţi de influenţă care s-au văzut demascaţi. Gazetari fără valoare, aciuaţi drept corespondenţi ocazionali pe lângă aceste publicaţii, ei au renunţat voit la deontologia profesională şi au acceptat să facă jocurile murdare ale unor politicieni din România sau ale amicilor lor din alte ţări, sugând vârtos, de câte ori au avut ocazia, din fonduri publice sau private, fără să se gândească măcar o clipă că, în acest fel, nobila lor profesie devine o activitate de dezinformare, specifică agenţiilor de spionaj.
Prin toată acţiunea noastră de la cotidianul.ro nu am făcut altceva decât ca, tocmai în numele libertăţii presei, să ne apărăm ţara în faţa unor atacuri nedrepte care au adus imense pagube imaginii României. Cu aceste lucruri nu este de glumit căci, după cum se ştie, bazându-se tocmai pe aceste articole, crezând că ele nu pot spune decât adevărul, organismele internaţionale deja pregătesc sancţiuni împotriva României, cum ar fi amânarea intrării noastre în spaţiul Schengen!
Faptul că Guvernul şi Parlamentul României (instituţii aflate la început într-o mare dificultate când s-au văzut puse la zid în presa străină pentru că ar fi organizat o „lovitură de stat”) au folosit articolele noastre pentru a demonta jocurile de culise ale celor interesaţi este un lucru cât se poate de normal, care ne face să simţim mândri de demersul nostru. Dar a întoarce lucrurile, aşa cum fac cei ce au redactat articolul din „The Economist” şi a spune că, de fapt, Victor Ponta ar fi comandat materialele despre aceşti agenţi de influenţă este o gogomănie care nu poate trezi decât râsul.
„Condicuţa cu agenţi”, o carte în curs de apariţie
Dintotdeauna, spionii sau agenţii de influenţă au fost au fost aleşi dintre oamenii fără personalitate, predispuşi să facă orice pentru interesul lor personal. Pentru ei, nu există noţiunile de ţară sau mamă, pe care le-ar sacrifica în doi timpi şi trei mişcări, cum se spune pe la noi. Fac excepţie, desigur, profesioniştii acestui domeniu, pe care fiecare ţară îi foloseşte în interes naţional, iar acţiunile acestora pot purta, deseori, numele onorabil de sacrificiu.
Nu este, însă, cazul cu clienţii noştri. Ei nu sunt altceva decât nişte amărâţi ai soartei, nebăgaţi în seamă de nimeni, care au văzut că serviciile lor mizerabile, chiar dacă făceau rău ţării unde s-au născut, le pot aduce şi foloase materiale, dar şi un statut social la care nici nu îndrăzniseră să viseze înainte de intrarea în reţea!
Mărturisim că, după primul articol, am crezut că suntem în faţa unui banal impostor şi abia foarte târziu ne-am dat seama că ne aflăm în faţa unei adevărate reţele, bine coordonată de structuri interesate, care au avut grijă ca articolele agenţilor de influenţă să apară în diverse ţări, la date succesive care să amplifice efectele.
Tocmai acest modus operandi comun al autorilor de articole apărute în marile publicaţii ale lumii a fost cel care ne-a atras atenţia că nu ne aflăm în faţa unor ziarişti care-şi spun liber părerea despre situaţia din România, ci în faţa unei ample acţiuni de dezinformare menite să-l sprijine pe preşedintele României, Traian Băsescu, la referendumul organizat pentru demiterea sa, la care au participat 8,5 milioane de oameni, dintre care 7,4 milioane i-au cerut să plece din fruntea ţării!
Toate aceste lucruri, precum şi informaţiile care arătau că suntem în faţa unei reţele construite temeinic cu ajutorul unor instituţii aflate sub patronajul preşedintelui Traian Băsescu ne-au dus la concluzia că întreaga operaţiune de dezinformare şi intoxicare a opiniei publice internaţionale avea un scop precis: diminuarea efectului votului popular şi crearea impresiei că Băsescu este doar victima unui complot politic, adică a unei „lovituri de stat”!
Văzând efectele, putem spune că operaţiunea de dezinformare chiar a reuşit, agenţii implicaţi meritându-şi plata! Ei, însă, din acest moment, (văzându-se demascaţi de articolele noastre, îşi dau seama că, de aici înainte, conform practicilor folosite de astfel de reţele, nu mai pot fi folosiţi, întrucât oricine îi poate arăta cu degetul), se văd acum în situaţia de a fi trecuţi pe tuşă!
Acesta este motivul pentru care au strâns rândurile şi s-au plâns la organizaţiile profesionale, motivând că ar fi fost supuşi unui linşaj de presă comandat de Guvernul României! Aşa s-a născut şi articolul din „The Economist”, ca un gest disperat de a-şi apăra statutul de agenţi de influenţă.
Efortul lor este, însă, zadarnic, căci, zilele acestea, va apărea în librării cartea „Condicuţa cu agenţi”, care va reuni toate articolele din cotidianul.ro referitoare la aceşti aşa-zişi ziarişti, pentru care libertatea presei nu înseamnă decât dorinţa de a fi lăsaţi să-şi facă jocurile şi să-şi primească în continuare subvenţiile sau avantajele! Efectul teribil al articolelor noastre, demonstrat de situarea lor constantă în topul citirilor, este lucrul care i-a speriat pe agenţii la care facem referire, dar şi motivul nostru de a spera că volumul „Condicuţa cu agenţi” va fi bine primit de opinia publică din România, iar traducerile ce vor urma vor trezi şi interesul celor din străinătate, astfel încât măcar aceşti falşi ziarişti să nu mai poată fi folosiţi în astfel de operaţiuni ce n-au nici în clin, nici în mânecă de-a face cu profesia de jurnalist! Ei reprezintă răul de care trebuie să se ferească orice societate şi care poate distruge menirea nobilă a presei, aceea de a informa corect opinia publică.
Cine sunt aceşti agenţi deghizaţi în ziarişti?
La apariţia articolelor nostre din cotidianul.ro, poate că mulţi dintre cititori n-au sesizat amploarea fenomenului relatat de noi. Din acest motiv, trecem în revistă mai jos pleiada acestor agenţi de influenţă care, timp de două luni, au intoxicat opinia publică prin articolele lor defăimătoare la adresa României.
Raul Sanchez Costa, de la „El Pais”
El este cel care a scris despre plagiatul lui Victor Ponta, omiţând scandalul similar în care a fost implicată Codruţa Kovesi, procurorul general al României. Ambii au fost acuzaţi de plagiat în teza de doctorat, primind sentinţe favorabile de la aceeaşi comisie universitară. Raul Sanchez Costa s-a limitat doar la Victor Ponta.
Despre Raul Sanchez Costa găsim informaţii în “Raportul de activitate 2005-2008 al ICR”, unde, încă din anul 2006, figurează la secţiunea “Burse pentru jurnalişti culturali”! În motivarea bursei, ICR preciza scopul finanţării: “Atragerea jurnaliştilor culturali din presa străină pentru a le facilita contactul cu fenomenul cultural românesc şi cu jurnaliştii de profil din România. Se mizează pe o sensibilizare a acestora la producţia culturală românească şi petransformarea lor în mediatori între creatorii autohtoni şi piaţa cultural mondială”.
Iată şi documentul oficial care confirmă plata pentru acceptarea acestui statut de către Raul Sanchez Costa, nicidecum pentru vreo acţiune practică de-a sa:
Raportul ICR 2005-2008, p. 201
Atât de mult a fost „sensibilizat” Sanchez de banii primiţi din bugetul poporului român încât, chiar în titlul unui articol de-al său din „El Pais”, scria: „Viaţa în afara Schengen. Contrabanda şi corupţia împiedică România să acceadă la spaţiul fără frontiere”!
Bulgarul Alexander Levy, de la „Le Figaro”
El este între primii care au lansat ideea de „lovitură de stat” care s-ar fi petrecut în România. Alexander Levy este, de fapt, un bulgar care locuieşte la Sofia şi care scrie pe blogul său, unele materiale fiind preluate de „Le Figaro”, din interese uşor de depistat.
Patronul de la „Le Figaro” este şi patronul grupului aeronautic „Dassault Aviation”, care vrea să livreze României avioanele franţuzeşti Rafale. Nu întâmplător, acest Alexander Levy a publicat tot în „Le Figaro” un articol laudativ la adresa lui Mihai Răzvan Ungureanu, fostul şef al SIE, devenit chiar prim-ministru, în care acesta era numit „James Bond al politicii româneşti”.
Cum contractul pentru avioanele de la „Dassault Aviation” urma să fie semnat de Traian Băsescu şi Mihai Răzvan Ungureanu, iată că avem şi motivarea susţinerilor lui Alexander Levy. Or, după căderea guvernului Ungureanu, demisia lui Traian Băsescu ar fi aruncat în aer acest contract de câteva miliarde de euro! Că în spatele articolelor publicate de „Le Figaro” stau şi astfel de motivaţii este demonstrat şi de avertismentul primit de România chiar în aceste zile de la Uniunea Europeană, care se referă tocmai la procurarea acestor avioane fără respectarea transparenţei impuse de forurile europene!
Carmen Păun, de la EUobserver
Amatorismul acestei ziariste necunoscute ne-a ajutat s-o demascăm ca fiind şi participantă la protestul de la Bruxelles împotriva lui Victor Ponta, dar şi reporterul materialului difuzat de EUobserver! Ca o făţărnicie, ea a postat pe blogul personal fotografia incriminatoare!
Carmen Păun, ca protestatar împotriva lui Ponta
O protestară de la Bruxelles, intervievată de un reporter
Reporterul este... chiar Carmen Păun!
Fără să se remarce cu nimic în activitatea de presă, totuşi, Carmen Păun figurează pe lista celor finanţaţi de ICR! Între noiembrie 2009 şi octombrie 2010, ICR Praga a derulat proiectul „Generaţia ‘89”, care a beneficiat şi de o finanţare din fonduri europene. La întâlnirea de la Bruxelles, moderatoare a fost desemnată chiar Carmen Păun, prezentată pe atunci ca secretar general al reţelei „European Youth Press”, una din multele structuri transnaţionale ale căror conduceri oculte oferă tot felul de burse mărunte tinerilor jurnalişti dornici de afirmare prin orice alte metode, în afara celor profesionale.
Iată materialul care confirmă prezenţa jurnalistei Carmen Păun în proiectul ICR, alături de Manuela Preoteasa, pe atunci membru al ActiveWatch, pe care o vom regăsi mai jos ca şef al EerActive şi managing partener la HotNews:
Liliana Ciobanu, de la „The Economist”
Dintre toţi clienţii noştri din acestă reţea, Liliana Ciobanu este singura care ne-a trimis un drept la replică, pe care l-am şi publicat pe cotidianul.ro, în care nu a negat nimic din cele afirmate de noi, ci doar ne-a cerut dovada că a fost plătită pentru serviciile sale!
Cine este, însă, această jurnalistă care semnează pe un blog găzduit de site-ul de la „The Economist”? Până acum doi ani, ea era un simplu reporter de teren la Realitatea TV, primind din senin câteva burse scurte la CNN. De ce ea şi nu alţi colegi mai cunoscuţi din postul de ştiri, iată o întrebare care conţine şi răspunsul.
Întoarsă acasă, Liliana înfiinţează firma „Purple mind productions”, care trimite texte în regim freelancer pe unde apucă. Textele sale sunt, deci, simple opinii despre un subiect, nicidecum analizele unui profesionist în lumea complicată a politicii. Ale cui jocuri le face se poate vedea uşor lecturînd postările sale, unde Mihai Răzvan Ungureanu este un înger, iar Traian Băsescu un fel de Dumnezeu.
Presa din România, cea implicată în jocurile politice, nu are decât să preia alegaţiile Lilianei Ciobanu de pe blogul său şi să le atribuie publicaţiei engleze, sub formula devenită deja banală: ”The Economist spune că...”, fără a preciza că, de fapt, textul aparţine fătucei de la Realitatea TV!
Mirel Bran, de la „Le Monde”
Cazul lui Mirel Bran este clasic pentru cineva care vrea să afle cum funcţionează strategia unor astfel de reţele. Un tip şters, fără nicio performanţă, a fost scos din anonimat în anul 2006, când Editura Humanitas îi publică chiar romanul de debut „Bucureştiul, dezgheţul”, care a trecut neobservat de nimeni. Cu toate acestea, ICR decide să-l traducă pe banii săi în Franţa chiar anul următor la Edition Autrement, iar în 2007 în SUA!
Acum, minunaţi-vă, stimaţi cititori! Chiar pe site-ul ICR, citim:
„Corespondentul român al revistei ’Le Monde’, Mirel Bran, se va afla joi, 27 septembrie, în sala Auditorium a Institutului Cultural Roman din New York, pentru a participa la un dialog referitor la crearea imaginii unei ţări prin intermediul presei şi modalitatea de prezentare a României în ziarele străine.
Evenimentul va începe la ora 19:30 şi va fi urmat de prezentarea celei mai noi cărţi scrise de protagonistul serii, ’Bucureşti, dezgheţul’, informează ICR din New York”. Noua carte era, de fapt, singura!
Cine-şi imaginează că Mirel Bran a fost singur în America se înşală! ICR-ul i-a suportat şi mofturile soţiei, Tatiana Niculescu Bran, şi ea mare cineastă de ocazie. Iată ce citim tot pe site-ul ICRNY:
„5 pm For God’s Sake
Dir. Tatiana Niculescu Bran, Mirel Bran, Ionut Teianu, 2007, 44 min
’Crucified by fellow nuns and a priest, a young girl dies during a ritual of exorcism performed in a remote Romanian monastery.’ Thus read the headlines in dozens of newspapers around the world in June 2005. But what is fact and what is fiction in this sensational tale? This story was also the starting point of the theatre workshop carried within the Andrei Serban Traveling Academy this Sep in NYC”.
Deci, la ora 5 p.m. soţia prezintă un film, iar la ora 19.30 Mirel îşi lansează cartea!
Într-un articol publicat pe Contributors.ro, Mirel Bran încearcă să formuleze un fel de drept la replică, în care, pe un ton obraznic şi arogant, spune că la New York nu şi-a lansat cartea: „La New York, n-am fost ca să lansez presupusa traducere, cum susţine Cornel Nistorescu, ci ca să filmez atelierul de teatru al lui Andrei Şerban şi punerea în scenă a cărţii soţiei mele, Tatiana Niculescu Bran, «Spovedanie la Tanacu»”. Ce poţi să mai spui în faţa unei astfel de minciuni, din moment ce textul nostru reproduce un comunicat oficial, publicat chiar pe site-ul ICR New York?
Reţinem, însă, că celebrul anonim Mirel Bran vorbea în New York despre „crearea imaginii unei ţări prin intermediul presei şi modalitatea de prezentare a României în ziarele străine”!!! Cum a prezentat el imaginea ţării sale, care l-a şi răsplătit pentru asta, rezultă din simpla lectură a articolelor sale, în care sunt citaţi doar Monica Macovei şi Traian Băsescu, victimele unei „lovituri de stat”! Cât rău au făcut ţării care i-a plătit regeşte pentru merite inexistente se vede din reacţia unor lideri europeni, care au citit articolele sale, neştiind că autorul era doar un tip aflat în misiune.
Keno Verseck de la „Der Spiegel” şi „Deutsche Welle”
Nici acest ziarist neamţ nu este altceva decât un freelancer, care, de zeci de ani, n-a reuşit să se pripăşească redactor pe la vreo publicaţie. Pentru el, acest referendum din România a fost o ocazie nesperată, fiind publicat într-o singură lună de două instituţii prestigioase: „Der Spiegel” şi „Deutsche Welle”!
Iată cum se prezintă singur: „Jurnalist german, născut în 1967 la Rostock, specializat în domeniul ştiinţelor şi ţărilor est-europene, în special România şi Ungaria. Lucrează pentru radioul şi televiziunea germană şi pentru diferite ziare de limbă română şi germană printre care şi Die Tageszeitung, Der Standard şi Berliner Zeitung”.
De pe site-ul Institutului Cultural Român aflăm că Keno Verseck a avut statutul de corespondent în Romania al ziarului „Tagesallgemeine Zeitung” între anii 1991 şi 1999! Adică a venit aici când avea 24 de ani şi a stat până la vârsta de 32 de ani, rămânând doar un banal corespondent?
Dar dacă în Germania n-a reuşit să impresioneze cu talentul său, Keno Verseck a rămas în amintirea celor de la ICR. Astfel, între acţiunile organizate de ICR, întâlnim şi conferinţa „Religie şi societate în România”, organizată între 1 noiembrie şi 5 decembrie 2007, în cadrul „Zilelor româneşti la Berlin” (sic!), în colaborare cu Europäische Akademie Berlin. Şi acum ţineţi-vă bine! Moderatorul acestei conferinţe a fost chiar... Keno Verseck, anunţat de ICR că era şi atunci „jurnalist independent”!
În ziua de 17 iulie 2012, Keno Verseck publică în „Der Spiegel” articolul „Machtkampf korrupter Cliquen” (Lupta pentru putere între două clici), pe care îl rezumă amplu ziarul „Gândul”, fără a-l nominaliza pe autor, lăsând să se înţeleagă că aceasta este poziţia editorială a celebrei reviste germane.
Articolul lui Keno Verseck pare rupt din „Evenimentul zilei” căci Victor Ponta este prezentat ca un om rău care se luptă mişeleşte cu blândul şi neprihănitul Traian Băsescu! Premierul României este „oficialul care clipeşte des şi zîmbeşte larg”, şi care „în ultimele săptămîni a folosit epitete dure pentru a-l caracteriza pe Băsescu: scorpion care vrea să ucidă tot ce-i stă în cale, cel mai mare mincinos din istorie etc.”. Nimic despre „paiaţa Crin Antonescu” sau celelalte vorbe grele rostite de Băsescu la adresa adversarilor săi politici!
Când deschide vorba despre „lovitura de stat” din România, Keno Verseck citează o singură opinie: a Laurei Ştefan, căreia îi spune „expert anticorupţie”, pe care o vedem deseori la B1 TV, fiind nimeni alta decât fosta consilieră a Monicăi Macovei şi veche militantă a SAR.
Şi, dacă a văzut că textul său din „Der Spiegel” a avut succes, fiind preluat de toată presa băsistă, Keno Verseck a recidivat într-un adevărat delir pe site-ul de la „Deutsche Welle”. Articolul lui Keno Verseck de pe site-ul celor de la „Deutsche Welle” are titlul „Romania gone astray” (România a luat-o razna) şi debutează cu o minciună gogonată: „For weeks, Prime Minister Victor Ponta's government has tried to have suspended President Traian Basescu removed from office, violating laws and rulings by the Constitutional Court as a means to an end” (De mai multe săptămâni, guvernul premierului Victor Ponta încearcă să îl demită pe preşedintele suspendat Traian Băsescu, încălcând astfel legi şi reguli ale CCR pentru a îşi atinge scopul).
Este imposibil ca Keno Verseck să nu fi aflat că Traian Băsescu a fost suspendat de către Parlament, iar la referendumul de demisie participă întreg electoratul, însă autorul face jocurile acestea oculte pentru a dezinforma cu bună ştiinţă cancelariile occidentale, inducând ideea că acest act constituţional ar fi fost organizat de Guvern!
Laura Balomiri, de la „Der Standard”
Acest nume ar fi rămas anonim mult timp de aici înainte dacă Laura Balomiri n-ar fi ieşit la iveală prin articolele sale referitoare la referendum.
Originară din Sibiu, ea a fost ghid turistic la Viena până în 1999, debutând în presă doi ani mai târziu, în ziarul „Die Presse”, devenind corspondent al unui ziar local din Viena, „Der Standard”, acolo unde l-am întâlnit şi pe Keno Verseck şi unde îl vom întâlni şi pe Karl-Peter Schwarz, care semnează în Frankfurter Allgemeine Zeitung!
Laura Balomiri a fost racolată în reţeaua ICR în 2008, când a primit o bursă ciudată, fiind finanţată din bani publici pentru a învăţa limba germană, care, aşa cum singură scrie în CV-ul său, îi era şi limbă maternă, alături de limba română!!!
Dovada o găsim chiar în Raportul ICR pe anul 2008, unde figura ca... austriacă, deşi era din Sibiu! Iată lista de burse şi rezidenţe:
BURSIERI
Sesiunea mai-iunie 2008
LAURA BALOMIRI (AUSTRIA)
Mirela Glusac (Serbia)
Zsolt Karacsonyi (Ungaria)
Dragana Mijic (Serbia)
Sara Pollege (Germania)
Ileana Maria Pop (Italia)
Daniela Popi (Serbia)
Peter Roesch (Germania)
Magdalena Suwara (Polonia)
Cara Uccellini (SUA).
După această ciudată bursă, cariera Laurei Balomiri se schimbă brusc şi devine, în septembrie 2009, corespondent pentru România al agenţiei de presă Austria Presse Agentur, iar în ianuarie 2010, al televiziunii publice germane ZDF, rămânând, în acelaşi timp, şi corespondent al cotidianului regional „Der Standard”!
Am avut curiozitatea să-i citim articolele din ultima vreme, fie că erau semnate APA / Laura Balomiri, fie că erau semnate împreună cu prietena sa Adelheid Wölfl. Aceasta din urmă este autoarea articolului „Victor Ponta, umstrittener Regierungschef Rumäniens” (Victor Ponta, controversatul prim-ministru al României), care începe cu o propoziţie uluitoare, în care spune că, fiind soţul europarlamentarei Daciana Sârbu, ar urma calea fostei elite comuniste, uitând că şi Elena Băsescu este fiica preşedintelui Băsescu!
În textul „Brüssel fordert von Bukarest ’dringende Schritte’ der Reform” (Bruxelles cere Bucureştiului măsuri urgente de reformă), transmis prin intermediul Austria Presse Agentur (APA) în 17 iulie a.c., Laura Balomiri minte cu neruşinare că preşedintele interimar Crin Antonescu ar intenţiona să facă schimbări în justiţie şi chiar să-l graţieze pe Adrian Năstase, deşi tocmai asta a anunţat Antonescu că nu va face!
Vlad Odobescu, de la USA Today
A fost redactor la „Evenimentul zilei”, oficiosul PDL-ui, devenind, pe criterii deja ştiute, colaborator la „Dilema veche”, condusă de Andrei Pleşu, care este şi rectorul Colegiului Noua Europă, o altă placă turnantă a agenţilor de influenţă din România.
Vlad Odobescu este autorul articolului „Crucial vote Sunday as Romania sees shift toward autocracy”, apărut în publicaţia americană „USA Today”, text însoţit de o fotografie despre care se scria că ar reprezenta bucureştenii ieşiţi în stradă cu bâtele pentru a-l da jos pe Băsescu, deşi, în realitate, în poză era un grup de suporteri de fotbal!
Acelaşi Vlad Odobescu este şi autorul textului „Numele meu este Paste. Copy Paste”, pe care presa din România l-a atribuit publicaţiei „The Economist” şi care, în realitate, a fost publicat pe un blog de politică neoliberală, după cum a dezvăluit, la vremea respectivă, Titus Filipaş.
Şi Vlad Odobescu este tot un freelancer, aciuat pe lângă agenţia de presă Associated Reporters Abroad (ARA), care are sediul în Berlin, acolo unde stă mai tot timpul, cu treabă sau fără, şi Andrei Pleşu.
Impostorul Karl-Peter Schwarz de la Frankfurter Allgemeine Zeitung
Acest individ a scris cele mai urâte articole despre România, un individ atât de redus încât, deşi a stat ani de zile la noi, n-a reuşit să înveţe o boabă din limba română!
Să vedem cine este acest Schwarz, în faţa căruia se pleacă ziariştii români. Văzând că studiile de istorie şi literatură italiană nu i-au folosit, Schwarz a descoperit la bătrâneţe pasiunea pentru presă şi s-a angajat la ziarul regional vienez „Die Presse”, publicaţie cunoscută la noi după ce am dezvăluit că acolo îşi face veacul agenta de influenţă, de pe filiera ICR, Laura Balomiri!
La „Die Presse”, Schwarz era tot corespondent şi, după ce a trecut pe la ORF, postul public de radio televiziune din Austria, s-a întors adjunct de şef la ziarul local de unde plecase. Cam asta e toată experienţa sa în presă.
După 1990, mirosind că schimbările din lume oferă oportunităţi şi pentru un mucea ca el, Schwarz s-a mutat la Praga, de unde trimitea corespondenţe pentru micul său ziar vienez. Din 2000, Schwarz începe să fie pasionat de ţările din estul Europei şi devine astfel corespondent al ziarului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, căruia îi trimite articolaşe despre Cehia, Albania şi România, adică din locuri unde un ziar german nu prea avea chef să plătească un corespondent.
Iată ce declara acest impostor despre presa din România la o emisiune de la „Naşul TV”:
„Aş spune că situaţia mass-media în România e deosebit de tragică. Şi este mult mai aproape de Albania, decît, de exemplu, de Cehia. Iar asta se leagă, desigur, de ceea ce aţi menţionat, aceste structuri oligarhice, dar şi cu acest fel agresiv, spectaculos, senzaţionalist, de a prezenta informaţia, nu numai info-tainement, informaţie şi divertisment, dar şi manipulare... Dacă distrugi toate mecanismele de control şi echilibru din sistemul democratic, dacă începi să urmareşti oamenii pentru opiniile lor politice, dacă începi să ameninţi jurnaliştii, cum se întâmplă acum, atunci care mai e diferenţa? Ieşiţi din UE, uitaţi-o, ieşiţi din NATO, mergeţi cu Coreea de Nord, Teheranul, Moscova. Acolo e locul vostru. Locul vostru nu este în UE”.
Tocmai el încerca să dea sfaturi ziariştilor români despre deontologie, după ce, într-un articol de râsul curcilor, îl acuza pe Victor Ponta că l-a ucis personal pe procurorul Cristian Paniat, după o documentare făcută din fişa medicală a iresponsabilei Simona Fica (scuze cunoscătorilor de limbă italiană!), cea care scrie pe blogul său că temuta CIA este colaboratoarea ei!
Pârlitul ăsta îl lăuda deşănţat pe Emil Boc şi după ce fusese demis, recomandându-l chiar Angelei Merkel: „Boc a stăruit asupra unei discipline bugetare care poate servi chiar şi Germaniei drept exemplu”!
Andra Timu, de la Bloomberg (SUA)
Această fătucă, provenită de la canalul Money Channel, a scris pe site-ul trustului american Bloomberg că leul s-a depreciat timp de două zile consecutive în raport cu monedele europene, exact în săptămâna când se înregistra tocmai un efect invers! Cotidianul.ro a prezentat graficele BNR care arătau acest lucru, numai că Andra Timu avea misiunea declarată în articolul său de a pune presiune pe decizia CCR care urma să fie dată peste numai două zile!
Poate că nu mai surprinde pe nimeni dacă spunem că şi Andra Timu face parte dintr-o reţea construită acum câţiva ani.
Încă din anul 2009, ea a fost „ochită” pentru a intra într-un program care să-i ofere perspectiva unor colaborări oculte. Andra Timu a primit atunci o bursă de la „Freedom House”, constând în „excursii de studii la Bruxelles”!
Cititorii noştri ştiu că „Freedom House” este un ONG finanţat de Fundaţia Soros, care a realizat acel audit din 2005 ce a stat la baza adoptării Strategiei Naţionale Anticorupţie la Ministerul Justiţiei, pentru care Monica Macovei a fost anchetată de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Freedom House a solicitat recent de la Autoritatea Electorală, alături de GDS, şi alte ONG-uri băsiste, toate listele electorale de la Referendum! Freedom House este condus de Cristina Guseth şi are în conducere chiar... o pisică!
Manuela Preoteasa, de la EURACTIV şi HotNews
Simpla rostire a numelui Manuela Preoteasa este echivalentul invocării reţelei de agenţi de influenţă construite în aceşti ani pentru a sluji regimul lui Traian Băsescu.
Ea este cea care a anunţat pe site-ul EurActiv că PES nu mai vrea să-şi ţină congresul la Bucureşti din cauza lui Victor Ponta! Numai câteva ore mai târziu, premierul român avea să fie ales vicepreşedinte al Partidului Socialist European (PES), funcţie pe care n-a mai deţinut-o nimeni până acum! Imediat s-a anunţat oficial că tocmai la propunerea lui Victor Ponta, Congresul PES va avea loc la Bruxelles, din motive care ţin de situaţia tensionată din România.
Să vedem însă cine se ascunde în spatele agenţiei Euractiv.ro.
Încă din 2008, ziarul „Ziua” difuza informaţii şocante despre Euractiv.ro sub titlul „Ce legătură e între Hotnews, SRI şi Euractiv?”, făcând legături ce merită revăzute. Iată ce scria Ziua:
„Dan Luca, (Daniel, cu prenumele său din acte), este managerul portalului şi agenţiei de presă EurActiv.ro, care funcţionează şi la Bruxelles şi la Bucureşti. Mai mult, Luca este acţionarul firmei Euractiv Network SRL, care asigură managementul site-ului EurActiv.ro. Alături de Luca, deţinătorul a 27,5 la sută din acţiuni, acţionari mai sunt jurnalista Manuela Preoteasa, tot cu 27,5 la sută, precum şi firma Hotnews.ro SRL, proprietarul portalului de ştiri HotNews, cu 5 la sută din acţiuni. Dacă avem în vedere că Manuela Preoteasa este acţionară la Hotnews.ro SRL cu 35 la sută din acţiuni, alături de soţul său, Ionel Margărit Timbolschi, care şi el posedă 30 la sută din acţiuni, putem spune că acţionarul majoritar al firmei EurActiv Network SRL este familia Preoteasa-Timbolschi, cu 32,5 la sută din acţiuni”.
Nu credem că mai este cineva care să se îndoiască de faptul că Hotnews este o agenţie aflată cu arme şi bagaje în curtea PDL, acolo dând cu sapa ca editor coordonator Dan Tăpălagă, fostul purtător de cuvânt al Monicăi Macovei.
Legăturile directe dintre Euractiv.ro şi Hotnews pot fi găsite chiar pe paginile oficiale ale celor două agenţii. Astfel, datele actualizate ieri arată structura Echipei Euractiv:
- Manuela Preoteasa, Publisher & Founder, EurActiv Romania, manuela.preoteasa@euractiv.ro
Dacă ne uităm pe site-ul de la Hotnews, vedem care este componenţa redacţiei, unde la departamentul „Management”, găsim următoarele informaţii:
• Ioan Mărgărit Ţimbolschi - publisher - margarit[at]hotnews.ro
• Manuela Preoteasa - managing partner - manuela.preoteasa[at]hotnews.ro
Se observă că la Hotnews figurează atât Manuela Preoteasa, cât şi soţul ei, Ionel Mărgărit Ţimbolschi! De altfel, pe site-urile unde se prezintă în engleză, numele fondatoarea Euractiv.ro se prezintă cu numele Manuela Preoteasa - Ţimbolschi.
Pe Manuela Preoteasa Ţimbolschi o găsim - aş spune în mod firesc - şi pe lista clienţilor Institutului Cultural Român (ICR). Chiar pe site-ul ICR, citim despre „Programul Generaţia ‘89” (vezi supra), unde am găsit-o şi pe Carmen Păun, despre care am scris mai sus:
„Reuniunea de la Bucureşti va cuprinde patru ateliere, cu temele Cetăţenie activă în rândul tinerilor, moderatoare: Manuela Preoteasa, Identitate culturală europeană, moderator:Cristian Ghinea, Provocări de mediu, moderator: Magor Csibi şi Provocări sociale, moderatoare: Liana Ganea. Lucrările se vor desfăşura la Reprezentanţa Comisiei Europene din Bucureşti”.
Toţi cei de mai sus, după cum se vede, nu au nici o legătură cu presa, fiind infiltraţi în această breaslă prin mijloace oculte. Nu e nici măcar unul de Doamne-ajută, cu performanţe care să ţină de meseria de jurnalist, ci produsul finit al unor laboratoare care creează pretutindeni astfel de făcături, pe care politicienii interesaţi de jocuri de culise se pot baza la momentul potrivit. Ei acţionează ca nişte roboţi programaţi să execute fără clipire misiuni dintre cele mai malefice.
În cazurile de mai sus, munca noastră de investigaţie a avut, din fericire, succes, ei putând fi arătaţi acum cu degetul de către oricine. Este şi motivul pentru care toţi au redactat acel articol din „The Economist”, în care s-au plâns că, vezi, Doamne, ei ar fi victimele Guvernului şi că, prin demascarea lor, s-ar fi atentat la libertatea presei!
Dacă „The Economist” vrea să vadă cu adevărat cum este atacată presa din România, ar putea analiza documentul publicat recent de Cornel Nistorescu în cotidianul.ro, care demonstrează că şi în interiorul ţării presa a fost infiltrată cu agenţi SRI.
Iată o parte dintre aceste documente senzaţionale care n-au părut a preocupa pe nimeni din presa străină şi pe care nici unul dintre agenţii enumeraţi mai sus nu le-a văzut pentru că avea orbul găinilor:
Vom trimite această sinteză la toate organizaţiile profesionale internaţionale şi vom propune o dezbatere pe tema infiltrărilor de agenţi în instituţiile de presă, fenomen din ce în ce mai îngrijorător în ultimii ani, astfel încât să tragem un semnal de alarmă faţă de adevăratul atac la libertatea presei. Poate că, într-o zi, presa va scăpa de această ciumă reprezentată de agenţii de influenţă, a căror activitate pune în real pericol libertatea de expresie şi mocirlesc nobila profesie de jurnalist.
Între timp, rămânem cu ochii pe ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu