BINE AŢI VENIT PE BLOGUL MEU! ***** DACĂ BLOGUL CORESPUNDE CERINŢELOR VOASTRE ŞI VREŢI SĂ FIŢI INFORMAŢI DESPRE NOILE POSTĂRI SAU COMENTARII AVEŢI POSIBILITATEA SĂ VĂ ABONAŢI LA CEEA CE DORIŢI. E GRATIS! ***** "UN OM INFORMAT ESTE UN OM PUTERNIC" (John Davison Rockefeller) ***** "Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stimă; Evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; Nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor." (Alceu) ***** "Adevăratul curaj nu este forţa brutală a eroilor vulgari, ci hotărârea fermă a virtuţii şi a raţiunii ." ( Alfred North Whitehead ) ***** "Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti." (Winston Churchill) ***** "Daca taci atunci cind ar trebui sa vorbesti, sa stii ca esti fricos." (Abraham Lincoln)***** "Cel care nu are curajul să vorbească pentru drepturile sale nu poate câștiga respectul celorlalţi." (Rene Torres) ***** „Toate lucrurile măreţe din lume sunt realizate de nişte naivi ce cred cu tărie într-un lucru care , în mod absolut evident pentru toată lumea , este imposibil de realizat .“ Frank Richards ***** ''De ne va fi interzisă libertatea de exprimare, proşti şi tăcuţi, vom fi conduşi precum oile spre abator'' George Washinghton ***** VĂ DORESC O ZI BUNĂ!

IMPORTANT!

NU UITAȚI!

BLOG-ul FOLOSEȘTE COOKIE-uri.
CONTINUAREA URMĂRIRII BLOGULUI CONSTITUIE ACCEPTUL DUMNEAVOASTRĂ.
MULȚUMESC!

marți, 30 aprilie 2013

- Liliacul, nu doar floare ci şi medicament


Liliacul, nu doar floare ci şi medicament. Vezi ce proprietăţi terapeutice excelente are!

liliac (1)
Toată lumea este obişnuită să îi admire frumuseţea şi să se îmbie cu mirosul lui unic dar puţini ştiu că liliacul are şi proprietăţi terapeutice, ce pot alina o mulţime de suferinţe interne: hepatice, reumatice, respiratorii, diabet şi digestive. În scop fitoterapeutic, de la arbustul de liliac nu se folosesc numai florile, ci şi frunzele, mugurii şi scoarţa, care au efect vasodilatator, antireumatic, astringent şi tonic. Infuziile preparate din florile uscate de liliac sunt deosebit de eficiente pentru atenuarea stărilor de disconfort hepatic, balonări sau stări de vomă dar şi pentru stimularea producţiei de bilă. Pentru tratarea durerilor reumatismale, unguentul preparat din flori de liliac face minuni. Fitoterapia recomandă pentru tratamentul diabetului infuzia din muguri de liliac. E prepară astfel : într-un litru de apă clocotită se pune o lingură cu muguri de liliac. Se va lua câte o lingură de trei ori pe zi. Glaucomul, o afecţiune gravă a globului ocular, ce constă în creşterea tensiunii oculare, însoţită de scăderea vederii, are ca remediu liliacul. Preparaţi o infuzie din liliac alb: o lingură cu flori la o cană cu apă (250 ml). Se aplică pe ochi comprese câte 15 minute. Pentru creşterea poftei de mâncare se combină o linguriţă cu flori uscate de liliac şi o linguriţă cu sunătoare şi se lasă la infuzat într-o cană cu apă timp de zece minute. Ceaiul se administrează înainte de masă. Dă rezultate bune mai ales în situaţia copiilor mofturoşi. În caz de dureri de dinţi e eficientă fiertura din frunze de liliac. Zece frunze se taie mărunt, se toarnă peste ele o jumătate de litru de apă caldă şi se lasă vasul acoperit timp de o oră. Apoi, apa se strecoară şi se foloseş te pentru clătirea gurii de câteva ori, până când durerea dispare. Din magazinele naturiste puteţi achiziţiona gemoderivat din muguri de liliac, un tonic cardiac de excepţie. Are acţiune coronarodilatatoare – favorizează vasodilataţia arterelor coronare, determinând creşterea irigaţiei sangvine cardiace. Se recomandă persoanelor care suferă de insuficienţă coronariană cu şi fără angină pectorală, în sechelele postinfarct miocardic, coronarite trombotice şi ca adjuvant în tratamentul de prevenire a infarctului miocardic. In semn de respect, dragoste si pretuire, in fiecare an, timp de doua saptamani, in aprilie – mai, la Rochester, New York, are loc cel mai mare festival dedicat liliacului. Pe un spatiu de opt hectare, vizitatorii pot admira peste 500 de varietati de liliac, aduse din toata lumea. În Evul Mediu se considera ca liliacul adaposteste in ramurile sale spirite bune, care puteau indruma si calauzi pe cel care le chema. Supranumit “floarea memoriei”, oamenii spun ca mirosul sau trezeste amintiri de mult uitate, care pot fi retraite in amanunt. Liliacul semnifica misterul iubirii, care poate face ca o persoana sa uite de sine in dragostea pentru altul. De aceea, in functie de culorile sale, liliacul poate sa transmita mesaje de dragoste sau sentimente prietenesti. Florile galbene semnifica o neliniste referitoare la sentimentele iubitei, si prin urmare necesita in mod obligatoriu un raspuns lamuritor. Florile roz sunt interpretate ca un repros iar cele mov sau lila-violet, folosite mai ales in cadrul logodnei, ca o marturisire a increderii. Liliacul mai este si un simbol al atractiei irezistibile, de aceea traditia populara spune ca trebuie purtat de fetele care vor sa se casatoreasca pentru a chema ursitul.Liliacul este floarea nuntilor si aniversarilor, a petrecerilor in aer liber. Pentru ca un arbust de liliac are o viata destul de lunga, el mai semnifica traditia, familia, mostenirea spirituala putand fi daruit mamei, parintilor si rudelor.
Ionela Sandu, A.M.PRESS

marți, 23 aprilie 2013

- Un raport din 2012, la secret. Dovada că statul pune pacienții să-și aducă medicamente de acasă




În luna mai 2012, Ministerul Sănătății a demarat un control, pentru a verifica dacă există medicamente în spitale. Au fost verificate bugetele spitalelor și foile de observație, ca și rețetele eliberate. Rezultatele erau în curs de centralizare în luna septembrie, când ministrul Vasile Cepoi a demisionat, iar Sănătatea a funcționat în interimat până după alegeri. Raportul a rămas în sertare. Într-un județ, însă, Casa de Asigurări și Direcția de Sănătate și-au publicat rapoartele de control pe site, oferind dovada că instituțiile publice plănuiesc și tolerează sistemul în care pacienții sunt puși să-și aducă medicamente de acasă. Până acum, autoritățile susțineau că situațiile în care pacienții sunt puși să-și cumpere medicamente sunt excepții, nu regula. Documentele nu sunt ușor accesibile. Ele n-au fost postate ”la vedere”, într-o categorie specifică de pe homepage, fiind găsite de un cititor DeCe News din întâmplare. Acesta a fost îndrumat de Google spre două documente în format pdf, bine ascunse pe site-urile amintite.


Un raport din 2012, la secret. Dovada că statul pune pacienții să-și aducă medicamente de acasăFarmacia spitalului eliberează mult mai puține medicamente decât se prescriu în FO 
Astfel, raportul Corpului de Control al MS, postat pe site-ul Casei Județene de Asigurări Vâlcea, constată că pacienții nu primesc decontul pentru tratamentele primite în spital, explicația fiind…lipsa imprimantelor. În cele trei luni verificate, din 2011 și 2012, 390 de pacienți au primit rețete, în perioada în care se aflau internați. Au fost verificate, prin sondaj, 39 de rețete, în 23 de cazuri fiind eliberare prescripții de către medicii de familie, iar în 16 cazuri de către specialiștii din spital. Raportul arată că medicii de familie au prescris, în unele cazuri, medicamente gratuite la recomandarea medicilor din spital, iar în altele au dat medicamente pentru afecțiuni cronice, altele decât cele pentru care pacientul a fost internat. ”În urma verificării s-a constatat că nu există concordanță totală între prescripțiile medicale din foaia de observație și eliberarea medicamentelor din farmacia spitalului, conform condicilor de medicamente, în majoritatea cazurilor fiind eliberate din farmacia spitalului mult mai puține medicamente decât cele prescrise în FO, în unele cazuri, chiar, neeliberându-se niciun medicament”, se arată în raport.
Raportul DSP Vâlcea constată că spitalul se bazează pe contribuția pacienților
Potrivit unui raport din aceeași perioadă, publicat în condiții similare pe site-ul DSP Vâlcea, Planul de achiziții pregătit în 2010 stabilea că vor fi necesare spitalului medicamente în valoare de 26,6 milioane de lei și materiale sanitare de 15,4 milioane. Bugetul de venituri și cheltuieli a fost, însă, de 11 milioane, plus 7 milioane pentru materiale sanitare, adică la jumătate. În final, după rectificări, s-au adunat în BCV 15,3 milioane de lei pentru medicamente și 8,9 pentru materiale sanitare. De altfel, raportul preciza că la unitățile de urgență este acoperit cu medicamente doar 70 la sută din minimum prevăzut. Se confirmă, astfel, că sistemul îi obligă pe pacienți să-și aducă în spital medicamente și materiale sanitare plătite din buzunar, sau compensate de medicul de familie.
Nu sunt prevăzute sancțiuni, nu e nimic ilegal
Vasile Cepoi, ministrul care a demarat controlul, a declarat pentru DeCe News că a solicitat un raport privind acoperirea cu medicamente în spitale după ce au apărut relatări privind criza medicamentelor oncologice. ”Am vrut să vedem cum s-au alcătuit listele de medicamente, cum se fac prescripțiile, dacă se respectă legile, a declarat dr. Cepoi. Am demarat operațiunea la începutul lunii mai, imediat după ce am preluat portofoliul. Rapoartele încă soseau la minister, în septembrie. Scopul era să vedem ce nu funcționează, să facem corecturi legislative. De pildă, o lege din 2006 prevede că pacientul va primi un decont la externare, dar nu sunt stabilite sancțiuni, dacă nu îl primește. Mulți dintre cei care au prescris medicamente în spital au făcut-o legal. Unde nu s-a respectat legea, am sesiza instituțiile. Rapoartele există, cred că se putea face o centralizare a datelor, ca să vedem care e dimensiunea reală a plăților din buzunarul pacienților, în spitale. Nu știu de ce nu se dau publicității rezultatele”.
Legea ”Paveliu” prevede că pacienții care își cumpără medicamente în spital pot să-și recupereze banii, dacă au rețeta și factura de la farmacie, dar foarte puțini se angajează într-un demers juridic costisitor și de durată, pentru recuperarea banilor la care au dreptul.
Ion VOICU (DC News)  

- Curtea de Apel Târgu Mureș: arborarea steagului secuiesc al județului Harghita este DISCRIMINATORIE la adresa românilor. DOCUMENT

Preluare parţială de pe http://www.dantanasa.ro/2013/04/23/exclusiv-curtea-de-apel-targu-mures-arborarea-steagului-secuiesc-al-judetului-harghita-este-discriminatorie-la-adresa-romanilor-document/


Președintele CJ Harghita, UDMR-istul Borboly Csaba,
 cel care a inițiat adoptarea steagului secuiesc ca și
 steag al județului Harghita


Curtea de Apel Târgu Mureș a admis acțiunea formulată de Fundația Culturală ”Dr. Miron Cristea”, Asociația Radio Ardealul și Asociația Glasul Călimanilor împotriva Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), condus de UDMR-istul Csaba Ferenc Asztalos, și Consiliului Județean Harghita, condus de UDMR-istul Borboly Csaba, prin care cele trei asociații românești au solicitat constatarea discriminării românilor din județul Harghita prin adoptarea steagului secuiesc ca și steag al județului Harghita și arborarea acestuia pe clădirile publice din județul Harghita.



duminică, 14 aprilie 2013

- Dedicaţii pentru Ponta şi USL



Marș de adio

Dedicație specială, din partea mea, pentru actuala putere politică (cu vreo 2 ani in urma o dedicasem lui Basescu, PDL+UDMR+UNPR... azi e valabila si pentru USL) :

La muncă, derbedei, că trece anul

şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.

Făceaţi pe democraţii cei cucernici,

Cristosul mamii voastre de nemernici.

Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine

şi-apoi convingeţi-vă că e bine. 

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul

şi i-aţi distrus averile şi steagul.

S-ajungem colonia de ocară

care-şi va cere scuze în maghiară.

Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,

aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.

Şi, prin vânzări de ţară infernale,

aţi omorât cu voia animale.

La greul greu care mereu ne-ncearcă,

răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.

Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu

întoarceţi România – n Evul Mediu.

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,

v-aş desena cu acul, să vă sperii.

Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,

ci credite din călimări străine.

Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina

şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.

Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul

s-au compromis negustorind Ardealul.

De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,

cum v-au putut părinţii voştri face ?

Ce condimente le-au picat în spermă 

de e trădarea voastră-atât de fermă ?


Aţi pus nenorocita voastră labă

pe-această tristă ţară Basarabă.

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul

s-o faceţi curva voastră de serviciu.

Mimaţi respectul pentru cele sfinte,

dar vindeţi şi pământuri şi morminte.

Aţi inventat examene severe,

supunere poporului spre-a-i cere.

Şi toată zbaterea a fost degeaba

că-n nas mai marii v-au închis taraba.

Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.

Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară, 

ia cereţi-vă puţintel, afară.

Decât să vă trimită ţara noastră ,

mai bine mergeţi voi în mama voastră.

Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,

şi nu albanizaţi această ţară.

Băgaţi viteză, că vă trece anul

şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.

Şi ce vă pot eu spune la plecare

decât lozinca lui Fănuş cel mare :

Nenorociţilor, se rupe şnurul,

“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”


6 iunie 1997, Dăbuleni – Adrian Păunescu


Mihai Eminescu - Împărat şi Proletar

O poezie care se potriveşte foarte bine României de azi... Citiţi-o cu mare atenţie!

Pe banci de lemn, în scunda taverna mohorâta, 
Unde patrunde ziua printre feresti murdare, 
Pe lânga mese lunge, statea posomorâta, 
Cu fete-ntunecoase, o ceata pribegita, 
Copii saraci si sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneti ca-i omul o lumina
Pe lumea asta plina de-amaruri si de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candida si plina, 
Murdara este raza-i ca globul cel de tina, 
Asupra carui dânsul domneste pe deplin.

Spuneti-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngradira
Cu-averea si marirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furara, în veci vezi cum conspira
Contra celor ce dânsii la lucru-i osândira
Si le subjuga munca vietii lor întregi.

Unii plini de placere petrec a lor viata, 
Trec zilele voioase si orele surâd.
În cupe vin de ambra - iarna gradini, verdeata, 
Vara petreceri, Alpii cu fruntile de gheata -
Ei fac din noapte ziua s-a zilei ochi închid.

Virtutea pentru dânsii ea nu exista. Însa
V-o predica, caci trebui sa fie brate tari, 
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Si trebuiesc luptate razboaiele aprinse, 
Caci voi murind în sânge, ei pot sa fie mari.

Si flotele puternice s-armatele faloase, 
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, 
S-acele milioane, ce în gramezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sarac apasa, 
Si-s supte din sudoarea prostitului popor.

Religia - o fraza de dânsii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug, 
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata, 
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata, 
Ati mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti...
Nu! moartea cu viata a stins toata placerea -
Cel ce în asta lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, caci morti sunt cei muriti.

Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine, 
Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin;
Averea sa le aperi, marirea s-a lor bine, 
Ei bratul tau înarma ca sa lovesti în tine, 
Si pe voi contra voastra la lupta ei va mân'.

De ce sa fiti voi sclavii milioanelor nefaste, 
Voi, ce din munca voastra abia puteti trai?
De ce boala si moartea sa fie partea voastra, 
Când ei în bogatia cea splendida si vasta
Petrec ca si în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

De ce uitati ca-n voi e si numar si putere?
Când vreti, puteti prea lesne pamântul sa-mpartiti.
Nu le mai faceti ziduri unde sa-nchid-avere, 
Pe voi unde sa-nchida, când împinsi de durere
Veti crede c-aveti dreptul si voi ca sa traiti.

Ei îngraditi de lege, placerilor se lasa, 
Si sucul cel mai dulce pamântului i-l sug;
Ei cheama-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumsetile-ne tineri batrânii lor distrug.

Si de-ntrebati atuncea, voua ce va ramâne?
Munca, din care dânsii se-mbata în placeri, 
Robia viata toata, lacrimi pe-o neagra pâine, 
Copilelor patate mizeria-n rusine...
Ei tot si voi nimica; ei cerul, voi dureri!

De lege n-au nevoie - virtutea e usoara
Când ai ce-ti trebuieste... Iar legi sunt pentru voi, 
Voua va pune lege, pedepse va masoara
Când mâna v-o întindeti la bunuri zâmbitoare, 
Caci nu-i iertat nici bratul teribilei nevoi.

Zdrobiti orânduiala cea cruda si nedreapta, 
Ce lumea o împarte în mizeri si bogati!
Atunci când dupa moarte rasplata nu v-asteapta, 
Faceti ca-n asta lume sa aiba parte dreapta, 
Egala fiecare, si sa traim ca frati!

Sfarmati statuia goala a Venerei antice, 
Ardeti acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfectiei umane si ele fac sa pice
În ghearele uzurei copile din popor!

Sfarmati tot ce atâta inima lor bolnava, 
Sfarmati palate, temple, ce crimele ascund, 
Zvârliti statui de tirani în foc, sa curga lava, 
Sa spele de pe pietre pâna si urma sclava
Celor ce le urmeaza pân' la al lumii fund!

Sfarmati tot ce arata mândrie si avere, 
O! dezbracati viata de haina-i de granit, 
De purpura, de aur, de lacrimi, de urât -
Sa fie un vis numai, sa fie o parere, 
Ce far' de patimi trece în timpul nesfârsit.

Ziditi din darmature gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ti deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vânduta, cu ochi vil si viclean.

O! aduceti potopul, destul voi asteptarati
Ca sa vedeti ce bine prin bine o sa ias';
Nimic... Locul hienei îl lua cel vorbaret, 
Locul cruzimii vechie, cel lins si pizmataret, 
Formele se schimbara, dar raul a ramas.

Atunci va veti întoarce la vremile-aurite, 
Ce mitele albastre ni le soptesc ades, 
Placerile egale egal vor fi-mpartite, 
Chiar moartea când va stinge lampa vietii finite
Vi s-a parea un înger cu parul blond si des.

Atunci veti muri lesne fara de-amar si grija, 
Feciorii-or trai-n lume cum voi ati vietuit, 
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spija
Pentru acel de care norocul avu grija;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul si-a trait.

Si boale ce mizeria s-averea nefireasca
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creste tot ce-n lume este menit sa creasca, 
Va bea pân-în fund cupa, pân' va vrea s-o zdrobeasca, 
Caci va muri când nu va avea la ce trai.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pe malurile Senei, în faeton de gala, 
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o însala;
Poporul loc îi face tacut si umilit.

Zâmbirea lui desteapta, adânca si tacuta, 
Privirea-i ce citeste în suflete-omenesti, 
Si mâna-i care poarta destinele lumesti, 
Cea grupa zdrentuita în cale-i o saluta.
Marirea-i e în taina legata de acesti.

Convins ca voi el este-n naltimea-i solitara
Lipsita de iubire, cum ca principiul rau, 
Nedreptul si minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umana în veci se desfasoara, 
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilau.

Si el - el vârful mândru al celor ce apasa -
Saluta-n a lui cale pe-aparatorul mut.
De ati lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasa
De rasturnari marete, marirea-i radioasa, 
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi cazut.

Cu ale voastre umbre nimica crezatoare, 
Cu zâmbetu-va rece, de mila parasit, 
Cu mintea de dreptate si bine râzatoare, 
Cu umbra voastra numai, puteri îngrozitoare, 
La jugu-i el sileste pe cei ce l-au urât.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scalda, 
Turnuri ca facle negre trasnesc arzând în vânt -
Prin limbile de flacari, ce-n valuri se framânt, 
Racnete, vuiet de-arme patrund marea cea calda, 
Evul e un cadavru, Paris - al lui mormânt.

Pe stradele-ncrusite de flacari orbitoare, 
Suiti pe baricade de bulgari de granit, 
Se misc batalioane a plebei proletare, 
Cu cusme frigiene si arme lucitoare, 
Si clopote de-alarma rasuna ragusit.

Ca marmura de albe, ca ea nepasatoare, 
Prin aerul cel rosu, femei trec cu-arme-n brat, 
Cu par bogat si negru ce pe-umeri se coboara
Si sânii lor acopar - e ura si turbare
În ochii lor cei negri, adânci si desperati.

O! lupta-te-nvalita în pletele-ti bogate, 
Eroic este astazi copilul cel pierdut!
Caci flamura cea rosa cu umbra-i de dreptate
Sfinteste-a ta viata de tina si pacate;
Nu! nu esti tu de vina, ci cei ce te-au vândut!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Scânteie marea lina, si placele ei sure
Se misc una pe alta ca paturi de cristal
Prin lunce pravalite; din tainica padure
Apare luna mare câmpiilor azure, 
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.

Pe undele încete îsi misca leganate
Corabii învechite scheletele de lemn;
Trecând încet ca umbre - tin pânzele umflate
În fata lunei, care prin ele-atunci strabate, 
Si-n roata de foc galben sta fata-i ca un semn.

Pe maluri zdrumicate de aiurirea marii
Cezaru-nca vegheaza la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - si-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleaca lin suflarii
A zefirului noptii si suna cadentat.

Îi pare ca prin aer în noaptea înstelata, 
Calcând pe vârf de codri, pe-a apelor mariri, 
Trecea cu barba alba - pe fruntea-ntunecata
Cununa cea de paie îi atârna uscata -
Mosneagul rege Lear.

Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri, 
Prin creti ai carei stele lin tremurând transpar, 
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vietii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbraca o lume de amar:

"În orice om o lume îsi face încercarea, 
Batrânul Demiurgos se opinteste-n van;
În orice minte lumea îsi pune întrebarea
Din nou: de unde vine si unde merge floarea
Dorintelor obscure sadite în noian?

Al lumii-ntregul sâmbur, dorinta-i si marirea, 
În inima oricarui i-ascuns si traitor, 
Zvârlire hazardata, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearca întreaga a sa fire, 
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Astfel umana roada în calea ei îngheata, 
Se pietrifica unul în sclav, altu-mparat, 
Acoperind cu noime sarmana lui viata
Si aratând la soare-a mizeriei lui fata -
Fata - caci întelesul i-acelasi la toti dat.

În veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina, 
Si-n toata omenirea în veci acelasi om -
În multe forme-apare a vietii cruda taina, 
Pe toti ea îi însala, la nime se distaina, 
Dorinti nemarginite plantând într-un atom.

Când stii ca visu-acesta cu moarte se sfârseste, 
Ca-n urma-ti ramân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare... s-un gând te-ademeneste:
Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi."