Prezentăm în premieră două noi dosare penale, din anii 2013 și 2014, cu penalul Klaus Werner Iohannis – conform termenului născocit de acesta! – în rolul principal
Klaus Werner Iohannis a avut două dosare de cercetare penală la Parchetul General în anul 2014, când era în plină cursă electorală pentru ocuparea fotoliului de la Cotroceni. Îngroparea celor două dosare de către „bravul procuror general” Tiberiu Nițu a avut loc cu două luni înainte ca Iohannis să ajungă președinte, prin clasarea acestora cu „neînceperea urmăririi penale”. Părerea mea personală este că procurorul general Tiberiu Nițu a acționat din frică, primind avertismentul de tip „ciocul mic” în toate dosarele lui Iohannis pe filieră masonică, nu pe linie de partid! Drept răsplată, nu după mult timp, mai mult sau mai puțin acoperitul Tiberiu Nițu a primit de la sistemul ticălos pe care l-a protejat a treia cizmă, aia în cur, zburând de pe funcție și devenind el însuși urmărit penal!
Unul dintre cele două dosare fusese plimbat timp de doi ani, 2013-2014, pe ruta: DNA București(moșia lui Kovesi) – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia („parohia” lui taica Augustin Lazăr) – Parchetul General (condus atunci de Tiberiu Nițu), conform rețetei tergiversării, mușamalizării și a spălării pe mâini aplicată tuturor dosarelor în care era cercetat protejatul internațional Iohannis Klaus Werner. Motivarea clasării acestui dosar, de care au fugit toți procurorii și l-au pasat de la unul la altul ca pe un cartof fierbinte, este cel puțin surprinzătoare: „Există fapta, dar nu există elementele constitutive ale infracțiunii”. Aferim, boieri dumneavoastră! Plângere penală împotriva lui Klaus Iohannis din 2013, de la DNA, a ajuns la Parchetul General în anul 2014 după ce a parcurs următorul traseu: expediat de către protectoarea iohannistă, Laura Codruța Kovesi – șefa DNA, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar de aici a fost îndrumat către Parchetul General de Augustin Lazăr, protector și el al lui Klaus Werner Iohannis, care a și fost numit ulterior de către președintele sas ca procuror general, deși era nu numai un „dinozaur” comunist, ci și un procuror incompetent, cercetat el însuși pentru fapte de corupție de către DNA! Dacă Laura Codruța Kovesi și Augustin Lazăr, cei doi ocrotori ai penalului Klaus Iohannis – care i-a și numit pe funcții, îl protejează pe acesta din convingerea dată de oportunism și fiindcă este o sarcină/misiune trecută în fișa postului, Tiberiu Nițu a acționat conjuctural, de teamă, în favoarea sasului penal. Din această cauză, deoarece frica este trecătoare și exista riscul să devină imprevizibil în viitor, procurorul general a și fost eliminat cu proxima ocazie printr-o făcătură de dosar penal întocmit la comandă de trepădușii lui Kovesi din DNA. Oricum, Nițu trebuia debarcat ca să elibereze cât mai rapid fotoliul de procuror general pentru sluga iohannistă Augustin Lazăr.
În acest episod am să public
denunțul penal adresat direct Parchetului General în vara anului 2014, care a constituit
dosarul nr. 385/P/2014 și o adresă suplimentară. Atenție, pentru postacii iohanniști și cei spălați pe creier, care au gata pregătită replica: „Marinescu a fost pus de PSD ca să-l șicaneze pe Klaus Iohannis în campania electoral”!
Denunțul a fost expediat în data de 10 iunie 2014, iar
Klaus Iohannis a fost desemnat candidat pentru prezidențiale, din partea PNL, în 21 iulie 2014,la mai bine de o lună! (
https://www.hotnews.ro/stiri-politic-17718020-klaus-iohannis-desemnat-candidatul-pnl-presedintie-surse.htm)
Către
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
În atenţia domnului Procuror General, domnul Tiberiu-Mihail Niţu
DENUNŢ PENAL
Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, (…), telefon: (…), formulez prezentul denunţ penal împotriva făptuitorului Iohannis Klaus Werner, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. Bâlea, nr. 29, judeţul Sibiu, primar al municipiului Sibiu pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie, conflict de interese, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi reactivarea unei organizaţii naziste. De asemenea, formulez denunţ penalşi împotriva numitului Ţuluş Doru Florin, fost prim-procuror al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul DNA, actualmente șef al Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracțiuni asimilate sau în legătură directă cu infracțiunile de corupție din cadrul Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție a DNA, structura centrală, pentru infracţiunea de favorizarea infractorului.
Menţionez că mă adresez domniei voastre, chiar dacă unele infracţiuni ţin de competenţa DNA, deoarece am suspiciuni în ceea ce priveşte instituţia respectivă fiindcă, în ceea ce-l priveşte pe numitul Iohannis Klaus Werner, două dosare de corupţie la nivel înalt şi crimă organizată – la care o să mă refer concret în continuare – au fost muşamalizate. De asemenea, o altă plângere penală împotriva lui Iohannis Klaus Werner a fost redirecţionată spre Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, unde acelaşi personaj se bucură de protecţie totală din considerente locale.
Motivele denunţului şi solicitările subsemnatului
1) Vă solicit redeschiderea dosarelor penale nr. 270/P/2006 şi 5/P/2007 (înregistrate sub aceste numere la DNA, structura centrală), care au fost trimise la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, conform adresei din 12 mai 2010, semnate de domnul procuror sef de secţie Ţuluş Doru Florin, pe care o anexez. Menţionez că eu am dat declaraţii în cele două dosare, în calitate de martor, fiind jurnalist de investigaţii cu mai multe materiale de presă publicate despre mafia imobiliară din Sibiu, care era anchetată în cele două dosare penale.
În fapt,
Dosarul penal nr. 270/P/2006, la care face referire domnul procuror Ţuluş, în adresa sa, a sosit la D.N.A. de la Parchetul General, Secţia D.I.I.I.C.O.T., fiind de fapt dosarul nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitat la Bucureşti datorită valorii foarte mari a fraudei. Este vorba de imobile în valoare cumulată de câteva sute de milioane de euro, furate de la statul român! Acest dosar, demarat în anul 2006, a fost efectiv blocat de procurorul şef Doru Ţuluş timp de trei ani (!!!), cu intenţia evidentă de scurgere a timpului în vederea prescrierii faptelor, pentru ca apoi să fie retrimis în data de 1 octombrie 2009 tot la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (!) prin declinarea competenţei D.N.A…. Inadmisibil, procurorilor de la DNA le-au trebuit trei ani de zile ca să-şi dea seama dacă un dosar este sau nu de competenţa lor!!! Şi, la fel de inadmisibil, un dosar care este solicitat de la un parchet din teritoriu, invocându-se lipsa de competenţă a acestuia, în final este retrimis tot acolo, ca şi cum, după trei ani, parchetul din teritoriu a devenit pe neaşteptate compatibil. Sau poate că a devenit compatibil, deoarece D.N.A. „a avut grijă” să-i scoată pe învinuiţii principali (capii mafiei caselor din Sibiu) de sub urmărire penală în cazul infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de articolele 248, 246 şi 248 indice 1 din vechiul Cod penal. Aceste articole se refereau la abuzul în serviciu contra intereselor publice şi contra intereselor persoanelor, iar 248 indice 1 reprezenta forma calificată (agravantă) a abuzului în serviciu, faptele pedepsindu-se cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cei pe care i-am numit capii mafiei caselor din Sibiu sunt funcţionari publici şi deţineau, atunci când au fost săvârşite faptele care au păgubit statul român de valori uriaşe, următoarele funcţii: Iohannis Klaus Werner – primar al municipiului Sibiu, Nicola Iordan – secretar al Primăriei municipiului Sibiu şi Nistor Dorin – şeful Serviciului Juridic din cadrul Primăriei Sibiu. Corupţia neîndoielnică, în care se scaldă administraţia locală din Sibiu, devine şi mai evidentă atunci când „locotenenţii” lui Iohannis, Nicola Iordan şi Nistor Dorin, deşi aflaţi sub urmărire penală, sunt promovaţi de şeful lor, acelaşi Klaus Iohannis, „il capo di tutti capi”! Astfel, Nistor a fost promovat în funcţie, devenind secretar al Primăriei Sibiu, în locul lui Iordan, iar acesta s-a mutat la Consiliul Judeţean devenind secretarul judeţului (!?), funcţie inexistentă până atunci şi înfiinţată special pentru protejatul lui Iohannis. Primarul Sibiului nu conducea în perioada respectivă doar municipiul, ci şi judeţul, preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean Sibiu, Martin Bottesch, fiind un personaj şters, etnic german şi simplă marionetă la discreţia lui Iohannis, acesta din urmă fiind şi preşedinte al F.D.G.R.-ului (Forumul Democrat al Germanilor din România) din care face parte şi Bottesch ca membru al comunităţii germane din România.
Subliniez faptul că tergiversările pentru prescrierea faptelor, precum şi scoaterile de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva lui Iohannis Klaus Werner şi a complicilor săi, la spolierea statului român, „decretate” de către domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin sunt total inadmisibile, având în vedere exemplul condamnării domnului Becali George. În acest caz de corupţie, deşi schimbul de terenuri cu armata a avut loc în perioada 1996 – 1999 şi prejudicierea statului român a fost de „doar” 892.758 USD, iată că s-a dat o sentinţă cu condamnare la închisoare după 17 ani! Atunci de ce învinuiţii din dosarele nr. 270/P/2006 şi 5/P/2007, în frunte cu „intangibilul” Iohannis Klaus Werner, sunt făcuţi scăpaţi prin PRESCRIERE, deşi infracţiunile comise de aceştia sunt de dată mult mai recentă şi paguba cauzată statului român este de câteva sute de milioane de euro?
În acest sens, solicit prin prezenta redeschiderea celor dosare de urmărire penală: nr. 270/P/2006 şi 5/P/2007 (înregistrate sub aceste numere la DNA, structura centrală).
2) Vă solicit începerea urmăririi penale împotriva numitului Ţuluş Doru Florin, fost prim-procuror al Secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul DNA, structura centrală, pentru infracţiunea de favorizarea infractorului.
În fapt,
Deoarece Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.) nu a comunicat subsemnatului – RECLAMANT(în dosarul 5/P/2007, pomenit în răspunsul DNA), dar şi MARTOR în celălalt dosar penal – soluţia din dosarul respectiv privind scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Klaus Werner Iohannis şi a celorlalţi pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi contra intereselor persoanelor în formă calificată, reclamantul fiind lipsit astfel de posibilitatea atacării acestei soluţii în termen legal, constituie o abatere de la procedura legală şi un abuz al procurorului şef de secţie, Doru Florin Ţuluş.
Am depus trei adrese prin care solicitam informaţii privind stadiul în care se află cele două dosare de cercetare penală: nr. 270/P/2006 şi nr. 5/P/2007. Aceste solicitări au fost depuse astfel: două direct la Registratura DNA, prin intermediul domnului Vasile Zărnescu, redactor-şef al publicaţiei „Justiţiarul”, pe care o conduc în calitate de director şi a treia prin poştă, cu confirmare de primire. Primele două cereri au fost depuse de domnul Vasile Zărnescu la următoarele date: 6.08.2009 (înregistrată la DNA cu nr. 6456) şi 8.10.2009. Ultima solicitare a fost trimisă de subsemnatul, prin intermediul poştei, în data de 31.03.2010. Răspunsul, după cele trei cereri, a sosit doar în data de 12.05.2010, după 9 (nouă) luni de la înregistrarea primei cereri! Precizez că este importantă dată la care a fost depusă prima solicitare privind stadiul cercetărilor (6.08.2009 ), ca să fie clar că solicitare noastră nu a avut un substrat politic, deoarece în luna august 2009, nu apăruse încă propunerea liderului PNL, Crin Antonescu, ca numitul Klaus Iohannis să fie numit premier al României!
Ţin să subliniez faptul că subsemnatul am fost audiat de două ori de către domnul comisar Năulea Ionel Constantin Oliwer, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.) – structura centrală în anul 2007 (conform citaţiei din anexă) şi am depus probe în dosarele 5/P/2007 şi 270/P/2006, aflate la D.N.A. – structura centrală. Consider că dosarele respective, care tratau mafia imobiliară din Sibiu – retrocedări frauduloase de imobile, au fost tergiversate în vederea prescrierii faptelor de către domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin şi la fel, consider că Ordonanţa nr. 270/P/2009 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva învinuitului Iohannis Klaus Werner şi altora este netemeinică şi nelegală.
Dosarul penal nr. 270/P/2006 – la care face referire domnul Ţuluş, în răspunsul său din 12 mai 2010, adresat publicaţiei pe care o conduc – a sosit la D.N.A. de la Parchetul General, Secţia D.I.I.I.C.O.T., fiind de fapt dosarul nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitat la Bucureşti datorită valorii foarte mari a fraudei. Este vorba de imobile în valoare cumulată de câteva sute de milioane de euro furate de la statul român! Acest dosar, în care s-au făcut cercetări încă din anul 2006, s-a prăfuit prin sertarele secţiei conduse de domnul procuror şef de secţie Ţuluş Doru Florin pe parcursul a trei ani pentru ca apoi să fie retrimis, în 1 octombrie 2009, tot la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin declinarea competenţei D.N.A. Culmea, procurorilor subordonaţi ierarhic domnului procuror şef de secţie Ţuluş Doru Florin le-au trebuit trei ani de zile ca să-şi dea seama dacă un dosar este sau nu de competenţa lor! Favorizarea şi protecţia unui grup de crimă organizată este evidentă, pentru că într-un astfel de grup s-au constituit toţi învinuiţii din dosarele mafiei imobiliare de la Sibiu. Pentru toate acestea, vă solicit începerea urmăririi penale împotriva numitului Ţuluş Doru Florin.
3) Denunţ penal împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii..
Motivele plângerii, în fapt:
În data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”.
Organizaţia etnică nazistă Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane naziste (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective.
Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.
Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. (municipiul Sibiu) Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste.
Fapta constituie infracţiune conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc.
Conform art. 9, alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii: „Cererea de dizolvare poate fi introdusă de Ministerul Public din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate”.
Ca atare, vă solicit să iniţiaţi procedura de dizolvare a Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), deoarece acesta s-a declarat succesor al unei organizaţii naziste şi să demaraţi investigaţii pentru ca făptuitorii să fie pedepsiţi conform legii.
4) Vă rog să solicitaţi Dosarul nr. 5630/2013 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, unde a fost pasat de către DNA, structura centrală! În data de 13 iunie 2013 am trimis o plângere penală la DNA, de unde am primit un răspuns în data de 16 iulie 2013 prin care mi se spunea că dosarul a fost trimis la Alba Iulia „conform competenţei”. Mă surprinde deoarece plângerea mea conţinea fapte de corupţie foarte grave săvârşite de acelaşi intangibil Iohannis Klaus Werner, altele decât cele expuse mai sus.
În fapt, am depus la DNA plângere penală împotriva făptuitorului Iohannis Klaus Werner, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. Bâlea, nr. 29, judeţul Sibiu, primar al municipiului Sibiu pentru săvârşireainfracţiunilor de conflict de interese, abuz în serviciu contra intereselor publice şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi împotriva numitului Klein Hans, fost consilier local şi fost preşedinte FDGR Sibiu, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. Negoi, nr. 47, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese. Vă anexez copie după plângerea penală respectivă, referitoare la retrocedarea abuzivă a Căminului pentru persoane vârstnice Sibiu, situat în strada George Coşbuc, nr. 20 şi a conflictului de interese, a abuzului în serviciu contra intereselor publice şi abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor, toate fiind subsecvente acestui act, al retrocedării abuzive.
A trecut un an de la depunerea plângerii şi nu am primit absolut nici un fel de relaţii privind mersul anchetei, ceea ce mă face să suspectez ambele parchete de acţiuni dolosive, menite să muşamalizeze toate infracţiunile semnalate împotriva făptuitorului Iohannis Klaus Werner, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. Bâlea, nr. 29, judeţul Sibiu, primar al municipiului Sibiu. Ca urmare, solicit ca acest dosar să fie instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
5) Vă solicit să elucidaţi soarta Dosarului penal nr. 609/P/2007, privind pe Iohannis Klaus Werner şi alţii, care a fost trimis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu „spre competentă soluţionare” Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Bucureşti, dar nu se găseşte acolo, conform adresei semnate de domnul procuror şef de direcţie, Codruţ Olaru. Anexez pentru edificare adresa din 14 mai 2008 semnată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, Ioan Irimie, care afirmă că a trimis dosarul nr. 609/P/2007 la DIICOT şi adresa semnată de domnul procuror şef Codruţ Olaru, în august 2009, care neagă că există dosarul respectiv la Direcţia pe care o conduce. În dosarul respectiv erau cercetaţi beneficiarii unui rapt imobiliar produs în 1999, când familia Iohannis Klaus şi Carmen împreună cu complicii Lăzurca Georgeta (mama lui Carmen Iohannis) şi Baştea Ioan, emigrat ulterior în SUA, unde a şi decedat, au obţinut fraudulos două imobile ultracentrale în Sibiu. Cercetarea s-a dirijat către D.I.I.C.O.T., deoarece D.N.A. cercetează dosare penale privind persoane publice, ori în anul 1999, când s-a definitivat jefuirea statului român de către grupul infracţional, Iohannis nu era primar. Cele două imobile furate efectiv de la statul român sunt situate în municipiul Sibiu: str. G-ral Magheru, nr. 35 şi str. N. Bălcescu, nr. 29. Imobilul situat în str. Magheru nr. 35, a fost pierdut de soții Iohannis în anul 2005. Acesta fusese obţinut pe baza acelorași acte false, folosite şi în cazul casei din strada N. Bălcescu. Astfel, Decizia civilă nr. 310/R, din 30 iunie 2005, a Curţii de Apel Braşov, consfinţeşte, definitiv şi irevocabil, decizia pronunţată de Tribunalul Braşov în data de 22 aprilie 2004, prin care certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90/ 01.06.1999, emis de notarul Radu Gabriel Bucşa, a fost anulat ca fiind eliberat pe bază de documente false şi cu încălcarea competenţei teritoriale. Recent, Tribunalul Braşov a judecat dosarul 262/62/2014 (fost dosar nr. 850/62/2009) şi prin Hotărârea 235/2014, din 16.05.2014, i-a deposedat pe proprietarii impostori, Iohannis Klaus Werner, Iohannis Carmen Georgeta şi Baştea Ioan şi de imobilul situat în municipiul Sibiu, str. N. Bălcescu nr.29!
Mai toate dosarele penale, care îl au ca subiect pe numitul Iohannis Klaus Werner, sunt rătăcite, tergiversate, blocate şi declinate, probabil până se vor prescrie faptele.
Vă rog respectuos să întreprindeţi cele necesare pentru a afla unde a ajuns acest dosar (609/P/2007) şi din ce motive „s-a rătăcit”.
În final, reiterez motivele care m-au determinat să depun acest denunţ penal la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Fiind jurnalist, sunt la curent cu teoriile unor colegi de breaslă, conform cărora DNA este subordonat preşedintelui Traian Băsescu şi se acţionează la comandă politică, existând două jumătăţi de măsură: una punitivă pentru adversarii politici şi alta protectoare pentru aliaţii săi. Numitul Iohannis Klaus Werner a fost protejat, la ordin politic, fiind ocrotit de toate guvernele care s-au perindat la putere, începând cu anul 2000, deoarece este etnic german aflat în graţiile statului german, stat care l-a decorat în repetate rânduri pentru „servicii deosebite aduse Germaniei”.
Deoarece am practicat presă de investigaţii la Sibiu, unde şi locuiesc, iar doamna procuror-şef Laura Codruța Kövesi provine de aici, cunosc relaţiile cultivate de primarul Iohannis Klaus Werner în cadrul magistraţilor sibieni, fiind notorie prietenia acestuia cu numitul Rusu Marcel, fost preşedinte al Tribunalului Sibiu. Fostul prim-procuror al parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, Apostu Florin, avea mai multe dosare de cercetare penală ţinute dosite atunci când a fost arestat pentru fapte de corupţie. Printre acestea se pare că se aflau şi dosare în care era incriminat numitul Iohannis Klaus Werner.
V-am prezenta, succint, câteva cauze care au determinat o IMUNITATE absolută şi permanentă pentru Iohannis Klaus Werner din motive politice şi etnice (discriminare etnică pozitivă). În Constituţia României, la art. 16, al. 2, scrie în mod clar: „Nimeni nu este mai presus de lege”. Asta solicit şi eu: să fie respectată Constituţia şi cercetarea penală să-şi urmeze calea legală, fără ca să existe suspiciuni de ingerinţă politică şi protecţie din motive de politică externă.
Anexez următoarele documente, în copie:
Pentru punctele 1) şi 2) din Denunţul penal:
- Adresa din 12 mai 2010, semnate de domnul procuror sef de secţie DNA, Ţuluş Doru Florin.
- Ultima adresă expediată către DNA de subsemnatul, în data de 31.03.2010, prin care solicitam date despre stadiul cercetărilor în dosarele penale nr. 270/P/2006 şi 5/P/2007.
- Citaţie la DNA pe numele subsemnatului pentru data de 14.05.2007, care atestă calitatea mea de RECLAMANT în dosarul 5/P/2007.
Pentru punctul 3) din Denunţul penal:
- Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 2014
- Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944
- Cererea de chemare în judecată depusă de Hans Klein la data de 27 februarie 2007, prin care acesta solicită constatarea calităţii de succesor în drepturi al organizaţiei FDGR faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)
- sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007
Pentru punctul 4) din Denunţul penal:
- plângerea penală trimisă la DNA în data de 13 iunie 2013
- răspuns în data de 16 iulie 2013 prin care sunt anunţat că DNA „a pasat” dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Pentru punctul 5):
- adresa din 14 mai 2008, semnată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, Ioan Irimie, care afirmă că a trimis dosarul nr. 609/P/2007 la DIICOT
- adresa semnată de domnul procuror şef Codruţ Olaru, în august 2009, care neagă că există dosarul respectiv la Direcţia pe care o conduce
SIBIU, 10 iunie 2014 Cu respect,
Marinescu Marius Albin
Am vorbit despre cele două dosare de cercetare penală pe care le avea Klaus Werner Iohannis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, numit și Parchetul General, în anul 2014, când respectivul a candidat pentru funcția de președinte al României. Unul dintre cele două dosare a fost constituit la DNA în urma unei plângeri penale din luna iunie 2013 și fusese plimbat pe ruta DNA București – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia – Parchetul General, conform rețetei tergiversării, mușamalizării și a spălării pe mâini aplicată tuturor dosarelor în care era cercetat protejatul internațional Iohannis Klaus Werner.
Motivarea clasării acestui dosar, de care au fugit toți procurorii și l-au pasat de la unul la altul ca pe un cartof fierbinte, este cel puțin surprinzătoare: „Există fapta, dar nu există elementele constitutive ale infracțiunii”. Aferim, boieri dumneavoastră! Plângere penală împotriva lui Klaus Iohannis din 2013, de la DNA, a ajuns la Parchetul General în 2014 după ce a parcurs următorul traseu: expediat de către protectoarea iohannistă, Laura Codruța Kovesi – șefa DNA, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, iar de aici a fost îndrumat către Parchetul General de Augustin Lazăr, protector și el al lui Klaus Werner Iohannis, care a și fost numit ulterior de către președintele sas ca procuror general, deși era nu numai un „dinozaur” comunist, ci și un procuror incompetent, cercetat el însuși pentru fapte de corupție de către DNA!
Dacă în episodul trecut am publicat plângerea mea penală adresată direct Parchetului General în vara anului 2014, care a constituit
dosarul nr. 385/P/2014 și o adresă suplimentară la dosarul respectiv, acum am să reproduc plângerea penală expediată de subsemnatul
13 iunie 2013 la DNA București, în urma căreia s-a constituit dosarul
dosarul nr. 5630/2013, plimbat pe ruta DNA București (Kovesi) – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (Lazăr) – Parchetul General (Nițu). Am primit un
răspuns sec de la DNA, din data de 16 iulie 2013, prin care mi se spunea că dosarul a fost trimis la Alba Iulia „conform competenţei”. Adică, protectoarea lui Iohannis, Kovesi, a aruncat „cartoful fierbinte” la procurorii lui Iohannis din provincie: :
După procurorii lui Băsescu, procurorii lui Iohannis
Către
Direcţia Naţională Anticorupţie
Doamnă procuror şef,
Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, str. …, nr. …, ap. …, judeţul Sibiu, telefon nr. 0744-……, formulez prezenta plângere penală împotriva făptuitorului Iohannis Klaus Werner, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. Bâlea, nr. 29, judeţul Sibiu, primar al municipiului Sibiu pentru săvârşirea infracţiunilor de conflict de interese, abuz în serviciu contra intereselor publice şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. De asemenea, formulez plângere penală şi împotriva numitului Klein Hans, fost consilier local şi fost preşedinte FDGR Sibiu, cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. Negoi, nr. 47, pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese.
Conflictul de interese
Conform art. 70 din Legea 161/2003 : Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.
Art. 75 din Legea privind statutul aleşilor locali nr. 393/2004 stabilește că aleşii locali au un interes personal intr-o anumita problema, daca au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
b) orice persoana fizica sau juridica cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia;
f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.
Abuzul în serviciu contra intereselor publice
Conform dispozițiilor art. 248 din Codul Penal al României, abuzul în serviciu contra intereselor publice este definit ca fiind „fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia”. Art. 145 – Public: Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârşit în realizarea scopului urmărit printr-o infracțiune prevăzuta în secţiunile 2şi 3 din Legea 78/2000 este asimilat de lege cu faptele de corupţie şi se sancționează ca atare. Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancționarea faptelor de corupție stabileşte că sunt fapte de corupţie, la Capitolul III, Secţiunea 3, Art. 132: „Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor si infracţiunea de abuz in serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.” ( Articolul a fost introdus prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 521/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 1123 din 29 noiembrie 2004)
Motivele plângerii:
În fapt, Iohannis Klaus Werner a fost preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) până în februarie 2013, când s-a înscris în Partidul Naţional Liberal. Din postura de primar al municipiului Sibiu a încheiat un contract de închiriere cu FDGR – al cărui preşedinte era! – pentru Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu, situat în strada George Coşbuc, nr. 20. Anexez Hotărârea C.L. Sibiu, nr. 24 din 31.01.2013, care prelungeşte contractul de închiriere aprobat în 2010 prin HCL nr. 180, dar – atenţie! – fără a nominaliza proprietarul. Citez din publicaţia sibiană „Tribuna”, articolul intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului” (http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cladirea-caminului-de-pe-cosbuc-retrocedata-forumului-51370.html) din data de 25 mai 2010: „Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului.”
Această retrocedare reprezintă efectul parşiv al soluţiei Judecătoriei Sibiu, care a admis cererea formulată de preşedintele FDGR – organizaţia Sibiu, Hans Klein, prin care acesta solicita recunoaşterea pentru FDGR a calităţii de succesor al Grupului Etnic German, organizaţie nazistă desfiinţată prin Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Pe baza sentinţei iresponsabile a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, care a admis calitatea de succesor al Grupului Etnic German pentru FDGR, această organizaţie etnică nici măcar nu mai trebuie să se judece prin instanţe, atunci când doreşte să obţină un imobil. După 28 mai 2007 era suficientă doar o decizie a primărie semnată de primarul Iohannis pentru ca imobilul respectiv să devină proprietatea FDGR-ului, unde preşedinte, la nivel naţional, era… tot Iohannis!
Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul situat în str. George Coşbuc nr. 20, unde funcţiona Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu. Referitor la decizia de retrocedare şi la închiriere, citez în continuare din acelaşi articol publicat în ziarul local „Tribuna” din data de 25 mai 2010: „Imobilul i-a revenit fostului proprietar, FDGR Sibiu, printr-o decizie de anul trecut, iar în şedinţa Consiliului Local de vineri consilierii vor vota contractul de închiriere a clădirii şi a terenului. Practic, dacă proiectul se aprobă, Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.”
Discriminarea etnică este mai mult decât evidentă, dacă privim retrospectiv la antecedentele Primăriei Sibiu. În timp ce Căminul pentru vârstnici din str. George Coşbuc a devenit chiriaşul nemţilor, Căminul german, tot pentru vârstnici, „Dr. Karl Wolf” din str. Pedagogilor, beneficiază de facilităţi din partea primarului neamţ şi a Consiliului Local Sibiu, unde majoritari sunt tot membrii comunităţii germane (FDGR). Astfel, prin Hotărârea nr. 501 din 18.12.2008, la articolul 1, s-a aprobat scutirea de la plata impozitului pe clădiri pentru anul 2009, în suma de 91.510 lei, pentru imobilul Căminul – Spital „Dr. Carl Wolff” şi în suma de 42.564 lei pentru Centrul Paleativ „Hospice” situat administrativ în Sibiu, str. Pedagogilor nr. 3-5, proprietatea Asociaţiei „Dr. Carl Wolff”. Probabil că situaţia s-a repetat în fiecare an, făcându-se scutiri de la plata impozitului pentru Căminul german şi anexele sale. Nu ştiu, deoarece este greu de urmărit, accesul la hotărârile Consiliului Local fiind restricţionat pe site-ul Primăriei Sibiu. Asta-i „transparenţa” administraţiei locale din Sibiu, „mumă” pentru etnicii germani şi „ciumă” pentru românii care i-au votat, încredinţându-şi destinele în mâinile unei minorităţi care-i tratează la fel cum îi trata şi în Evul Mediu sau în al Doilea Război Mondial: cu dispreţ şi superioritate, ca pe nişte slugi bune doar de exploatat!
Revenind la acuzaţia de conflict de interese, reiterez malversaţiunea: Primăria, condusă de un etnic german (Iohannis Klaus Werner, preşedinte FDGR) şi Consiliul Local, alcătuit în majoritate din etnici germani (toţi membri FDGR), retrocedează imobilul FDGR-ului şi apoi tot ea (Primăria) plăteşte chirie, din banii contribuabililor sibieni, propriei organizaţii etnice – FDGR!!! Deci, repet: primarul sas şi saşii lui din Consiliul Local retrocedează abuziv un imobil propriei lor asociaţii etnice, după care încasează chiria pentru acel imobil prin asociaţia lor etnică din banii Primăriei, adică ai românilor contribuabili majoritari, pentru ca acolo să poată funcţiona un cămin de bătrâni, foarte necesar comunităţii!
Conflictul de interese se regăseşte în Art. 75 din Legea privind statutul aleşilor locali nr. 393/2004, care stabilește că „aleşii locali au un interes personal intr-o anumita problema, daca au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: b) orice persoana fizica sau juridica cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.”
Conflictul de interese este evident în ceea ce-l priveşte pe numitul Iohannis Klaus Werner, deoarece acesta a semnat, în calitate de primar, Decizia de retrocedare către FDGR a imobilului situat în Sibiu, str. George Coşbuc, nr. 20, el fiind în acelaşi timp şi preşedinte FDGR. FDGR se încadrează la art. 75 – b) şi f) din legea nr. 393/2004, fiind atât persoană juridică cu care Iohannis Klaus Werner are un angajament ca preşedinte, cât şi asociaţie din care acelaşi Iohannis Klaus Werner face parte.
Abuzul în serviciu contra intereselor publice este la fel de evident deoarece, conform dispozițiilor art. 248 din Codul Penal al României, numitul Iohannis Klaus Werner, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință a îndeplinit un act în mod defectuos. Este vorba atât de Decizia de retrocedare, cât şi de Contractul de închiriere iniţiat de Klaus Werner Iohannis în calitate de primar, care a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei unități din cele la care se referă art. 145 c. p. şi o pagubă patrimoniului acesteia, Căminul pentru persoane vârstnice fiind un serviciu de interes public.
Referitor la plângerea penală împotriva făptuitorului Klein Hans pentru infracţiunea de conflict de interese: în fapt, acesta a depus la Judecătoria Sibiu, în data de 27 februarie 2007, o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu şi Consiliului Local Sibiu, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.). Concret, a chemat în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Klein Hans) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”. Adică, acţiunea civilă revendicativă depusă în instanţa judecătorească de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis era preşedinte la nivel naţional, era îndreptată împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul Klaus Iohannis şi împotriva Consiliului Local alcătuit în majoritate tot din membri FDGR! Practic, FDGR s-a dat singur în judecată. „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Klein Hans, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Iohannis Klaus Werner. În ceea ce priveşte conflictul de interese, acesta este evident la Klein Hans, care atunci când a chemat în judecată Consiliul Local Sibiu a făcut abstracţie că şi el făcea parte din acel Consiliu Local. La fel şi Iohannis Klaus Werner, care ştia de intenţia subalternului său, atât în raport de administraţie locală sibiană, cât şi în organizaţia FDGR, se face vinovat de acelaşi conflict de interese. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat corect în instanţă şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă. Menţionez că am aflat târziu despre procesul desfăşurat în anul 2007, deoarece totul s-a făcut pe ascuns, fără ca opinia publică să afle de acele demersuri declanşate de FDGR în instanţă.
Anexez copii după următoarele documente:
- Hotărârea nr. 24 a Consiliului Local Sibiu privind prelungirea închirierii imobilului situat în Sibiu, str. G. Coşbuc, nr. 20
- Articolul din ziarul „Tribuna” (25 mai 2010) intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului”
- Cererea de chemare în judecată depusă de numitul Klein Hans în data de 26 februarie 2007 la Judecătoria Sibiu prin care respectivul chema în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner şi Consiliului Local Sibiu.
- Sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007
În încheiere, ţin să subliniez faptul că numitul Iohannis Klaus Werner a mai avut dosare penale la dumneavoastră, subsemnatul fiind audiat de către domnul comisar Năulea Ionel Constantin Oliwer, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.) – structura centrală şi am depus probe în dosarele 270/P/2006 şi 5/P/2007, aflate la D.N.A. – structura centrală. Consider că dosarele respective, care tratau mafia imobiliară din Sibiu – retrocedări frauduloase de imobile, au fost tergiversate în vederea prescrierii faptelor de către domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin şi la fel, consider că Ordonanţa nr. 270/P/2009 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva învinuitului Iohannis Klaus Werner şi altora este netemeinică şi nelegală.Dosarul penal nr. 270/P/2006 – la care face referire domnul Ţuluş, în răspunsul său din 12 mai 2010, adresat editurii pe care o conduc – a sosit la D.N.A. de la Parchetul General, Secţia D.I.I.I.C.O.T., fiind de fapt dosarul nr. 42/P/2006 de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitat la Bucureşti datorită valorii foarte mari a fraudei. Este vorba de imobile în valoare cumulată de câteva zeci de milioane de euro furate de la statul român! Acest dosar, în care s-au făcut cercetări încă din anul 2006, s-a prăfuit prin sertarele secţiei conduse de domnul procuror Ţuluş Doru Florin timp de trei ani (!!!) pentru ca apoi să fie retrimis în 1 octombrie 2009 tot la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia (!) prin declinarea competenţei D.N.A. Inadmisibil, procurorilor le-au trebuit trei ani de zile ca să-şi dea seama dacă un dosar este sau nu de competenţa lor!!!
Am adăugat această încheiere pentru ca să subliniez faptul că tergiversările pentru prescrierea faptelor, precum şi scoaterile de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva lui Iohannis Klaus Werner şi a complicilor săi, la spolierea statului român, „decretate” de către domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin sunt total inadmisibile, având în vedere cel mai recent exemplu al condamnării domnului Becali George. În acest caz de corupţie, deşi schimbul de terenuri cu armata a avut loc în perioada 1996 – 1999 şi prejudicierea statului român a fost de „doar” 892.758 USD, iată că s-a dat o sentinţă cu condamnare la închisoare după 17 ani! Atunci de ce învinuiţii din dosarele nr. 270/P/2006 şi 5/P/2007, în frunte cu „intangibilul” Iohannis Klaus Werner, sunt făcuţi scăpaţi, deşi infracţiunile comise de aceştia sunt de dată mult mai recentă şi paguba cauzată statului român este de câteva zeci de milioane de euro?
În acest sens, solicit prin prezenta şi redeschiderea acelor dosare de urmărire penală, solicitare pe care o să o trimit şi Parchetului General, împreună cu o plângere penală împotriva domnului procuror şef de secţie Ţuluş Doru Florin pentru favorizarea infractorului.
Vă anexez şi:
- copie după adresa semnată de domnul procuror şef secţie Ţuluş Doru Florin, prin care acesta face referire la decizii prin care-i scoate „basma curată” pe nişte escroci care au păgubit statul român cu zeci de milioane de euro.
13 iunie 2013 Marinescu Marius Albin