BINE AŢI VENIT PE BLOGUL MEU! ***** DACĂ BLOGUL CORESPUNDE CERINŢELOR VOASTRE ŞI VREŢI SĂ FIŢI INFORMAŢI DESPRE NOILE POSTĂRI SAU COMENTARII AVEŢI POSIBILITATEA SĂ VĂ ABONAŢI LA CEEA CE DORIŢI. E GRATIS! ***** "UN OM INFORMAT ESTE UN OM PUTERNIC" (John Davison Rockefeller) ***** "Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stimă; Evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; Nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor." (Alceu) ***** "Adevăratul curaj nu este forţa brutală a eroilor vulgari, ci hotărârea fermă a virtuţii şi a raţiunii ." ( Alfred North Whitehead ) ***** "Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti." (Winston Churchill) ***** "Daca taci atunci cind ar trebui sa vorbesti, sa stii ca esti fricos." (Abraham Lincoln)***** "Cel care nu are curajul să vorbească pentru drepturile sale nu poate câștiga respectul celorlalţi." (Rene Torres) ***** „Toate lucrurile măreţe din lume sunt realizate de nişte naivi ce cred cu tărie într-un lucru care , în mod absolut evident pentru toată lumea , este imposibil de realizat .“ Frank Richards ***** ''De ne va fi interzisă libertatea de exprimare, proşti şi tăcuţi, vom fi conduşi precum oile spre abator'' George Washinghton ***** VĂ DORESC O ZI BUNĂ!

vineri, 28 noiembrie 2014

- Românii au ales, din nou, un preşedinte penal susţinut de băsişti şi extremişti maghiari... Va fi vai şi amar de ţărişoara asta... (II) sau Ce GHINION pe România să aibă, din nou, un președinte penal din cauza diasporei și a prostiei românilor...









Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German


La Sibiu s-au restituit licee, şcoli, grădiniţe, filarmonica şi un cămin de bătrâni către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul...
La Sibiu s-au restituit licee, şcoli, grădiniţe, filarmonica şi un cămin de bătrâni către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German de către primarul Klaus Iohannis. Acesta se  afla în conflict de interese, fiind primar şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) la vremea respectivă. Aceste abuzuri în serviciu şi evidentul conflict de interese au fost şi sunt trecute, în continuare, cu vederea de autorităţile române.
Scurt istoric: Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) a devenit oficial succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German printr-o sentinţă a Judecătoriei Sibiu
    În data de 26 februarie 2007, Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local FDGR), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Iată ce cerea Hans Klein în acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”, adică, să priceapă toată lumea,recunoaşterea în mod oficial, fără echivoc, a continuării doctrinei naziste pe care o promova Grupul Etnic German nu doar în România, ci pe întregul continent european, înaintea şi pe parcursul desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial.

Hans-Klein-1jpgHans-Klein2Hans-Klein-3pg
          
            Maria Morar, judecătoarea iresponsabilă care a reactivat o organizaţie hitleristă
Incompetenţă, corupţie, carierism sau din fiecare câte puţin? Sunt întrebările care îţi vin în minte atunci când parcurgi Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007, emisă cu nonşalanţă de către judecătoarea Maria Morar.

hotarare-FDGR-1jpg1hot.-fdgr-2_n
Deşi pomeneşte Legea nr. 485 din anul 1944, doamna judecător face abstracţie de conţinutul acestei legi, pe care probabil nici măcar nu s-a obosit să o citească. Mai mult, dânsa a nesocotit până şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea, la articolul 15,dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românescori Grupul Etnic German, dizolvat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie, dar reactivat de judecătoarea Maria Morar prin Sentinţa civilă nr. 2790, a fost exact o astfel de organizaţie! Pentru informarea doamnei judecător şi pentru cultura sa generală, chiar Convenţia de Armistiţiu a fost cea care l-a obligat pe regele Mihai să emită Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie.
Ca să vă faceţi idee de gradul de educaţie al unora dintre cei care ne judecă… Declaraţia de avere scrisă de mânuţa doamnei judecător în anul 2007 pare o schiţă umoristică de-a lui Caragiale.
Declaratie de avere MM_Page_1Declaratie de avere MM_Page_3
Sare în ochi, în primul rând, caligrafia, care pare să aparţină unei persoane mai în vârstă, cam aşa, la vreo 80 de anişori. Dar, distractiv şi trist în acelaşi timp este modul în care a completat rubricile doamna judecător Maria Morar. Astfel, reiese că preşcolara Teodora Morar a fost  câştigată la ruletă, din moment ce este trecută la rubrica „Venituri din premii şi din jocuri de noroc”. Doamna nici măcar nu ştie unde lucrează, fiindcă la sursa venitului este trecut Tribunalul Sibiu, deşi dânsa activează în cadrul Judecătoriei. Soţul, Morar Nicolae, este trecut de două ori, în rubrici aiurea. Uite cine ne judecă! O persoană care nici măcar nu este capabilă să completeze corect un formular banal, dar are puterea de a decide soarta altora!
Totuşi, doamna judecător Maria Morar doreşte să se perfecţioneze, să promoveze în ierarhia profesiei pe care şi-a ales-o. Aşa că participă, ca orice magistrat de carieră care se respectă şi doreşte să promoveze, la cursuri de perfecţionare. Aşa că primăvara anului 2010 a întâmpinat-o pe doamna judecător, cu liliecii înfloriţi, hăt departe, la Bârlad. Mai precis, în perioada 5 – 7 mai 2010, doamna Maria Morar a participat la un seminar cu tema… Suspans! … Atenţie!… Titlul seminarului organizat de către Institutul Naţional al Magistraturii a fost:  Restituirea imobilelor preluate abuziv. Bingo! Păi, doamna judecător era gata „specializată”, deoarece cu trei ani înainte, în 28 mai 2007, a emis Sentinţa civilă nr. 2790 prin care a dat liber la restituiri imobiliare „cu legea pe lege călcând”! Dar, dânsa se specializează permanent, că, cine ştie, poate ajunge cândva ministrul Justiţiei şi va putea să retrocedează întreg Ardealul. Dacă-l va avea şi pe Iohannis şef, ca prim-ministru, atunci să fiţi siguri că aşa se va întâmpla.
Klaus Iohannis şi Hans Klein, doi saşi care şi-au dorit să devină urmaşi ai hitleriştilor!
Ulterior, cei care au formulat Cererea de chemare în judecată au încercat să salveze aparenţele invocând că au fost interesaţi doar de bunurile patrimoniale ale respectivei organizaţii naziste, imobile care au fost confiscate prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, emis de regele Mihai, prin care fusese desfiinţată şi organizaţia nazistă respectivă. Dar, prin sintagma „succesor în drepturi” nu poţi să soliciţi calitatea de „moştenitor” al cuiva, indiferent că eşti persoană fizică sau juridică şi să încerci să succezi doar lucrurile bune, iar de cele negative să faci abstracţie! Din moment ce F.D.G.R. s-a declarat „succesor în drepturi”, atunci automat a preluat şi doctrina „decedatului” Grup Etnic German la ale cărui bunuri râvneşte!
Pe baza sentinţei iresponsabile a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007care a admis calitatea de succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German pentru FDGR, această organizaţie etnică nici măcar nu mai trebuie să se judece prin instanţe, atunci cânddoreşte să obţină un imobil. După 28 mai 2007 era suficientă doar o decizie a primărie semnată de primarul Iohannis pentru ca imobilul respectiv să devină proprietatea FDGR-ului, unde preşedinte, la nivel naţional, era… tot IohannisCităm din publicaţia sibiană „Tribuna”, articolul intitulat „Clădirea Căminului de pe Coşbuc, retrocedată Forumului” (http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cladirea-caminului-de-pe-cosbuc-retrocedata-forumului-51370.htmldin data de 25 mai 2010„Clădirea în care funcţionează Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, de pe strada George Coşbuc, a fost retrocedată Forumului Democrat al Germanilor din România – Organizaţia Sibiu, care o va închiria Căminului pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de prelungire a contractului.” Aşa s-a întâmplat şi cu imobilul situat în str. George Coşbuc nr. 20, unde funcţiona Căminul pentru persoane vârstnice Sibiu. Referitor la decizia de retrocedare şi la închiriere, cităm în continuare din acelaşi articol publicat în ziarul local „Tribuna” din data de 25 mai 2010: Imobilul i-a revenit fostului proprietar, FDGR Sibiu, printr-o decizie de anul trecut, iar în şedinţa Consiliului Local de vineri consilierii vor vota contractul de închiriere a clădirii şi a terenului. Practic, dacă proiectul se aprobă, Căminul va funcţiona în continuare pe strada George Coşbuc, iar Serviciul Public Căminul pentru Persoane Vârstnice, din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, va plăti o chirie lunară de 10.318 lei.”
Alte clădiri, de la Sibiu, retrocedate sau în curs de retrocedare către FDGR în calitate succesor al organizaţiei naziste grupul Etnic German din România: clădirea Filarmonicii, Decanatul Facultăţii de Medicina, Liceul Agricol, Şcoala nr. 12 şi multe altele în municipiul şi în judeţul Sibiu.
Lista imobilelor aflate în curs de retrocedare
Solicitanţi: Biserica Evanghelică C.A. din România
FDGR Sibiu
Sibiu
  • str. Avram Iancu, nr. 10
  • str. Avram Iancu, nr. 14
  • str. Ocnei, nr. 3
  • Aleea Filosofilor nr. 16*
  • str. Nicolae Bălcescu, nr. 30
  • str. Nicolae Bălcescu, nr. 45
  • Piața Mare, nr. 8
  • Piața Mare, nr. 9
  • str. General Magheru, nr. 16*
  • str. General Magheru, nr. 18
  • str. General Magheru, nr. 19*
  • str. Arhivelor, nr. 1
  • str. 9 Mai, nr. 47
  • str. Tipografilor nr. 18
  • str. Tipografilor, nr. 1 – solicitată de FDGR Sibiu
  • str. Constituției, nr. 22* (solicitată de FDGR Sibiu)
  • str. Cetății, nr. 1 (clădirea Muzeului de Istorie Naturală) – solicitată de FDGR Sibiu
  • str. Pompeiu Onofrei, nr. 7 – solicitată de FDGR Sibiu
Cisnădie

  • str. Cetății, nr. 17*
  • str. Măgurii, nr. 5*
  • str. Cetății, nr. 19*
Mediaş

  • str. Avram Iancu nr. 18* (clădirea Liceului ”Axente Sever” Mediaș)
Sursa: Interpelare semnată de deputatul Ovidiu Ganţ
Adresele marcate cu * reprezintă clădiri care nu sunt incluse în patrimoniul naţional
O altă serie de imobile au fost deja retrocedate Bisericii Evanghelice, inclusiv muzeul Brukenthal şi liceul Brukenthal, deşi biserica evanghelică îşi donase şi ea întreaga avere grupului Etnic German în data de 11 august 1942! Atunci s-a semnat Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” (desfiinţată de Curtea Regală a României în 1 iunie 1937 pentru că funcţiona abuziv ca un „stat în stat”) la Grupul Etnic German. „Convenţia” este semnată de episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Wilhelm Stäedel şi Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German (Volksgruppenfuhrer) din Braşov. Documentul prin care Biserica Evanghelcică C.A. şi-a pus la dispoziţia Grupului Etnic German întreaga avere poate să fie citit aici:
Conventie-biserica-evanghelica1Conventie-biserica-evanghelica2
Culmea este că în procesele avute cu Biserica Evanghelică din Sibiu, locatarii unor imobile revendicate de către reprezentanţii bisericii respective au câştigat în instanţă, în timp ce alţii au pierdut, deşi – culmea! – era vorba despre acelaşi imobil revendicat. Cei care au câştigat au prezentat instanţelor de judecată un precedent din justiţie, document pe care-l reproducem şi noi:
retocedari004retocedari005
După cum se observă, instanţa a invocat chiar Convenţia din 1942 prin care biserica saşilor transivăneni şi-a transferat întreaga avere Grupului Etnic German pe baza considerentelor ideologice naziste.
Acesta este Hans Klein, pe vremea când era consilier. Veşnic cu mâna pe sus  ca să aprobe proiectele şefului său de la FDGR, Klaus Iohannis. La Sibiu doar primarul propune proiecte de Hotărâri ale Consiliui Local, singurul rol al consilierilor fiind doar de maşină de vot care să mimeze democraţia.
Acesta este Hans Klein, pe vremea când era consilier. Veşnic cu mâna pe sus ca să aprobe proiectele şefului său de la FDGR, Klaus Iohannis. La Sibiu numai primarul propune proiecte de Hotărâri ale Consiliui Local, singurul rol al consilierilor fiind doar de maşină de vot care să mimeze democraţia.
Klein Hans s-a făcut vinovat, la momentul înaintării Cererii de chemare în judecată, de comiterea infracţiunii de conflict de interese, deoarece acesta era şi membru în Consiliul Local pe care l-a chemat în judecată! Concret, a chemat în judecată municipiul Sibiu, reprezentat de primarul Iohannis Klaus Werner (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional!) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Klein Hans) din totalul de 23. Adică, acţiunea civilă revendicativă depusă în instanţa judecătorească de către F.D.G.R., unde Klaus Iohannis era preşedinte la nivel naţional, era îndreptată împotriva municipiului Sibiu, reprezentat prin primarul Klaus Iohannis şi împotriva Consiliului Local alcătuit în majoritate tot din membri FDGR. Practic, FDGR s-a dat singur în judecată! „Normal” că procesul a fost câştigat, din moment ce pârâţii (unii si aceiaşi cu „pârâcioşii”) nu s-au prezentat în instanţă, interesul lor fiind ca să se admită cererea depusă de Klein Hans, acesta fiind împins de la spate în demersul său de către şeful său suprem pe linie de F.D.G.R., Iohannis Klaus Werner. În ceea ce priveşte conflictul de interese, acesta este evident la Klein Hans, care atunci când a chemat în judecată Consiliul Local Sibiu a făcut abstracţie că şi el făcea parte din acel Consiliu Local. La fel şi Iohannis Klaus Werner, care ştia de intenţia subalternului său, atât în raport de administraţie locală sibiană, cât şi în organizaţia FDGR, se face vinovat de acelaşi conflict de interese. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat corect în instanţă şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă.
   Ca răsplată pentru declararea oficială a FDGR ca succesor al organizaţiei hitleriste Grupul Etnic German, în scopul recuperării imobilelor confiscate prin decret-lege regal şi pe bună dreptate de statul român, Iohannis Klaus Werner a primit cea mai valoroasă decoraţie care poate să fie oferită de RFG, de la Otto Schily, fostul mi­nistru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007. Acesta l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Ioha­nnis şi pe suc­cesorul său la Ministerul de Interne, Wolfgang Schau­ble, din partea Societăţii Ger­mane! Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei!
Menţionez că am aflat târziu despre procesul desfăşurat în anul 2007, deoarece totul s-a făcut pe ascuns, fără ca opinia publică să afle de acele demersuri declanşate de FDGR în instanţă. Ca urmare am depus următoarea plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, înregistrată cu nr. 425/P/2010 în data de 24 iunie 2010:
„Domnule Prim Procuror, Subsemnatul Marinescu Marius Albin, domiciliat în municipiul Sibiu, str. …, ap. …, judeţul Sibiu, telefon nr. …, formulez prezenta  plângere penală împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist. Motivele plângerii:
În fapt, în data de 27 februarie 2007, Hans Klein, în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a depus la Judecătoria Sibiu o Cerere de chemare în judecată împotriva municipiului Sibiu reprezentat de primarul Klaus Iohannis (şeful lui Klein în F.D.G.R., Iohannis fiind preşedintele organizaţiei la nivel naţional) şi Consiliului Local Sibiu, unde F.D.G.R. avea majoritate absolută la acea dată, 16 consilieri (printre care şi „petentul” Hans Klein) din totalul de 23. Numitul Hans Klein a solicitat prin acţiunea civilă depusă la Judecătoria Sibiu următoarele, citez: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe)”.
Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.
Instanţa a admis cererea preşedintelui organizaţiei F.D.G.R. (municipiul Sibiu) Hans Klein, iar sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, nu a fost atacată de nimeni şi a rămas definitivă. Aşa că, în mod oficial, printr-o sentinţă definitivă, Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), este succesorul unei organizaţii naziste.
Fapta constituie infracţiune conform  Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” Statul român a fost parte semnatară aConvenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc.
În dovedirea plângerii, înţeleg să mă folosesc de următoarele probe:
Cerere de chemare în judecată depusă de Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) prin care acesta solicită recunoaşterea oficială pentru F.D.G.R. a calităţii de succesor al Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe).
Sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, prin care se admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), reprezentat de Hans Klein.

hotarare-FDGR-1jpg1hot.-fdgr-2_n
- Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944
Conventia de armistitiuConventia de armistitiu 2Conventia de armistitiu 3
Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944
Decret regele Mihai
numărul 6 al revistei „Justiţiarul sibian” din 22 iunie 2010, unde, în articolul scris de subsemnatul şi intitulat „Forumul democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), condus de Klaus Iohannis, se declară oficial continuatorul partidului nazist din al Doilea Război Mondial” (de la pagina 3 până la pagina 5) este explicată detaliat şi documentat toată istoria Grupului Etnic German din România. http://www.justitiarul.ro/forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declar-oficial-continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-rzboi-mondial/
Prin prezenta solicit scoaterea în afara legii şi dizolvarea Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României nr. 31/2002 şi cercetarea penală a numiţilor Klein Hans şi Iohannis Klaus Werner în baza aceleiaşi ordonanţe de urgenţă a Guvernului României.” http://legeaz.net/text-integral/oug-31-2001-interzicerea-organizatiilor-si-simbolurilor-cu-caracter-fascist-rasist
Plângerea penală din data de 24 iunie 2010 a fost adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu. Aceasta a fost însă pasată Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Plângerea era îndreptată împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Rezoluţia, semnată de domnul procuror Blînda Tudor, care dispune NUP, a fost  enunţată la Dosar 3345/P/2010 în data de 5 mai 2011!!! Subliniem, cu indignare, faptul că cercetarea a durat unsprezece luni şi o zi!  Deci, 11 luni de „muncă” se regăsesc pe o pagină format A4 în Rezoluţia redactată şi semnată de domnul procuror Blînda Tudor Andrei.
Parchet
Împotriva acelei rezoluţii telegrafice,  o jignire adusă meseriei de procuror!, am depus următoarea plângere, în data de 28 iunie 2011, din care spicuiesc esenţialul:
Consider că Rezoluţia în cauză este neconformă cu realitate şi de aceea vă solicit reînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului Forumul Democrat al Germanilor din România, cu sediul în municipiul Sibiu, str. G-ral. Magheru, nr. 1-3, nr. 29, judeţul Sibiu, persoană juridică română de drept privat şi împotriva  reprezentanţilor acestuia, numiţii Iohannis Klaus Werner, preşedinte al organizaţiei, la nivel naţional şi Klein Hans, preşedintele organizaţiei municipale Sibiu, pentru săvârşirea infracţiunii de  constituire a unei organizaţii cu caracter fascist, aşa cum se regăseşte aceasta în  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale este greşită şi nelegală din următoarele motive:
1. Nu poate să fie solicitată recunoaşterea calităţii de succesor al unei organizaţii, solicitantul dezicându-se de doctrina acesteia, deoarece automat nu mai are cum să fi succesor (moştenitor), fiindcă nu mai  ar avea  în comun exact identitatea organizaţiei al cărei moştenitor se revendică. Crezul unei organizaţii, care se regăseşte în statutul acesteia,  indiferent că asocierea este politică sau de altă natură, îi conferă identitate proprie acesteia şi o diferenţiază de alte organizaţii.
2. În ceea ce priveşte aspectul patrimonial, invocat de subinspectorul de poliţie Dumitrescu Ciprian în Referatul din 04.01.2011, se observă clar o contradicţie între statutul F.D.G.R. , recunoscut şi prin declaraţia numitului Hans Klein,  cum că organizaţia este „constituită fără scop patrimonial” şi declaraţia aceluiaşi Hans Klein că  „F.D.G.R. este succesoarea în drepturi patrimoniale a Grupului Etnic German”.
Referat politiejpgReferat politie 2jpg
Declaratie Hans KleinDeclaratie Hans Klein2
Acest aspect contradictoriu evident a fost trecut cu vederea de către domnul procuror Blînda Tudor Andrei.
Statutul F.D.G.R., la capitolul introductiv, „Dispoziţii generale”,  la Art. 1, susţine următoarele: „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este o asociaţie a minorităţii germane din România, organizată pe bază etnică, persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial.” Prin revendicarea drepturilor patrimoniale ale organizației hitleriste Grupul Etnic German, FDGR – Sibiu încalcă chiar propriul statut, art. 1! ( http://www.fdgr.ro/ro/statutul_organizatiei/ )
3. Mai mult, subsemnatul susţin şi argumentez că această organizaţie aşa-zis  „democratică” a fost creată premeditat  în scop revizionist. Astfel, la articolul 6, al aceluiaşi Statut F.D.G.R. sunt scrise următoarele: „F.D.G.R. este succesorul de drept al tuturor instituţiilor şi organizaţiilor ale minorităţii germane, care au fost desfiinţate prin constrângere.” Adică, fondatorii din anul 1990 al acestei asociaţii etnice (ce fel de democraţie poate să fie într-o organizaţie constituită pe criterii etnice, exclusiviste şi care participă la alegeri ca un partid politic?!) pregăteau terenul pentru revendicările lor ulterioare de succesiune după Grupul Etnic German!!! Singura problemă care a stat şi stă, în continuare, în calea planurilor acestor neonazişti este aceea că Grupul Etnic German nu a fost desfiinţat prin constrângere de către comunişti, aşa cum avocaţii FDGR sau ai Consistoriului Bisericii Evangelice C.A. au susţinut permanent, în fals, în faţa instanţelor de judecată, atunci când s-au revendicat imobile în numele celor două instituţii ale minorităţii germane. Aşa cum am arătat şi în plângerea penală iniţială: Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu  din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României. Comuniştii nu au făcut altceva decât să aplice acest Decret – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, care nu le-a aparţinut, ei nefiind la putere la momentul istoric respectiv.
În concluzie, solicit reînceperea urmăririi penale împotriva Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) şi a persoanelor  care-l reprezintă şi susţin,  în continuare, că cei doi preşedinţi ai F.D.G.R. au calităţile de instigator (Iohannis Klaus Werner) şi autor (Hans Klein), deoarece aceştia prin demersurile lor au reînfiinţat o organizaţie fascistă, încălcând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
De asemenea, făptuitorii au încălcat şi Constituţia României, care prevede la art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”  Statul român a fost parte semnatară a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , care prevedea la articolul 15 dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc, aşa că prin sentinţa civilă nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, emisă de judecătoarea Morar Maria,  din cadrul Judecătoriei Sibiu,  care a decis că Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este succesorul organizaţiei naziste Grupul Etnic German s-a încălcat până şi legea fundamentală a statului român, Constituţia.”
Am depus plângerea aceasta pe data de 28.06.2011, iar de data aceasta a fost foarte promptă Turcu Paraschiva, prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a decis neînceperea urmăririi penale, eternul NUP atunci când este vorba de primarul sibian Klaus Werner Iohannis (protejat pe considerente politice, având în vedere că reprezintă interesele germane în România, iar Germania conduce U.E.) sau acoliţii lui.
Interesant este că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat în instanţă (Dosar nr. 13354/306/2010), în data 12.07.2010 în urma plângerii depuse de mine în data de 24 iunie 2010 – plângere plasată “strategic” la parchetul inferior! – revizuirea şi anularea deciziei prin care F.D.G.R. devenise succesor al Grupului Etnic German, pe baza aceloraşi probe depuse de subsemnatul în plângerea penală!
Cerere-revizuire-ParchetpgCerere revizuire parchet 2
O atitudine mai contradictorie decât aceasta nici că se poate. Deci, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu prin  acţiunea de revizuire depusă în instanţă îmi dau dreptate, dar, pe altă parte, colegii lor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, prin NUP-ul acordat cu largheţe, infirmă adevărurile susţinute de mine şi totodată chiar de colegii lor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în cele două procese intentate de către acesta, desfăşurate la Judecătoria şi Tribunalul Sibiu în dosar nr. 13354/306/2010. În ceea ce priveşte acţiunea Parchetului, instanţele sibiene au admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire. Despre „datul pe după cireş” al procurorului Turcu Paraschiva şi NUP-ul acesteia, în alt articol!

                                                                                    Marius Albin MARINESCU

Reteaua samsarilor imobiliari din Sibiu, controlata de Iohannis. Cum s-au intocmit actele de retrocedare a unui imobil intr-o singura zi

iohannis-casa1
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page
Cazul retrocedarii controversate a Curtii de Fier din Sibiu catre unul dintre oamenii de casa a lui Klaus Iohannis, ne aduc in atentie noi forme de abuz in serviciu savarsite de edilul sas, in complicitate cu notarul sau de serviciu, Gabriel Bucsa. Ziua de 27 decembrie 2001 va ramane in analele restituirilor din Romania ca exemplu de eficienta maxima in care functioneaza mafia samsarilor imobiliari. In timp de 24 de ore s-au intocmit actele necesare pentru restituirea imobilului din str. Avram Iancu nr.1-3, vreme in care cumparatorul ( beneficiarul ), pe nume Stephan Baune, nici nu se afla in tara. El ajunge in Romania, potrivit datele din pasaportul sau, pe 28 decembrie, cand primeste cheile imobilului sau, proprietate personala. Pentru ca toate acestea sa se intample, au lucrat eficient ( a se citi, in afara legii), intreg aparatul administrativ al Primariei Sibiu, in frunte cu edilul sau( departament juridic, departament Cadastru, SC Urbana SA), Citeste si prima parte a acestei investigatii: (http://ancheteonline.ro/2014/10/reteaua-samsarilor-imobiliari-din-sibiu-controlata-de-iohannis-cum-deveni-proprietar-de-imobil-retrocedat-un-neamt-parasutat-in-romania-dupa-revolutie/).
27 decembrie 2001. A treia zi dupa Craciun. De obicei, oamenii re refac dupa sarbatorirea Nasterii lui Isus Hristos. Nu si reteaua de samsari imobiliari din jurul lui Iohannis. Cu o graba fantastica, in aceasta zi sunt intocmite actele de retrocedare necesare: procura pentru Grusea Emil, din partea proprietarului de drept Forek Gertrud Therese, intocmite in Germania, traducerea acesteia in Romania; scoaterea imobilului din Cartea Funciara; contractul de vanzare-cumparare; intabularea noii proprietati. Toate aceste acte au fost intocmite in lipsa noului titular al proprietatii (beneficiarul retrocedarii dubioase). Stephan Braune se afla in Germania in timp ce notarul Gabriel Bucsa intocmea actul de vanzare-cumparare pe numele sau. Cu alte cuvinte, notarul isi punea stampila pe contractul de vanzare-cumparare in lipsa celui care vindea si a celui care cumpara. Era prezent doar cel imputernicit sa vanda, Emil Grusea. Tot in lipsa lui Braune, dar in numele lui, se depunea cerere de intabulare a imobilului restituit, iar primaria isi punea semnatura, pe noua carte funciara realizata, desi acesta nu era prezent. Stephan Braune se intoarce in tara a doua zi, pe 28 decembrie, cand toate documentele erau semnate si parafate.
O dispozitie abuziva
Un alt abuz al primariei este si modul in care s-a intocmit dispozitia nr.1059 “privind restituirea in natura a imobilului situat in Sibiu, str. Avram Iancu, nr.1-3, doamnei Forek Gertrud Therese Anna, domiciliata in Germania, Wilhelm-Leibl, str.14, D-83607, Holzkirchen”.
Acest document a fost intocmit in data de 18 decembrie 2001 ( cu 9 zile inainte ca Stephan Braune sa devina proprietarul imobilului). Potrivit actului, primarul municipiului Sibiu a dispus retrocedarea in natura “a imobilului constructii format din locuinte si alte dependinte, situate in Sibiu, str. Avram Iancu, nr.1-3, inscris in CF nr.4002 Sibiu nr.top 359/1 si 611/1” , “analizand referatul nr.134654/17.12.2001 (n.r. intr-o singura zi!!!!), al comisiei de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001, constituita in baza Dispozitiei Primarului Municipiului Sibiu nr. 177/2001 si 576/2001, precum si actele depuse la dosarul executional nr.416/2001 de doamna Forek Gertrud Therese Anna, in calitate de mostenitoare a defunctului Jickeli Otto Fritz”.
In actul de restituire se mai spune, la art.4 ca “impotriva prezentei se poate exercita calea de atac de catre persoana indreptatita in termen de 30 de zile de la data comunicarii, la Sectia civila a Tribunalului Sibiu”. De asemenea, in dispozitia de retrocedare se arata la art.5 ca “la prezenta dispozitie se va comunica persoanei indreptatite in termen de 10 zile de la data emiterii”.
Dar jos sub semnatura lui Klaus Iohannis, apare scris cu mana si pusa semnatura primariei, ca nicio persoana indreptatita nu a facut contestatie la aceasta dispozitie!!! Adica, in aceasi zi in care se emite dispozitia, se precizeaza ca nu exista nicio persoana indreptatita sa o atace, desi legea acorda 10 zile pentru a fi facuta publica dispozitia si 30 zile sa fie depusa o contestatie la Tribunalul Sibiu.
Astfel, in mod legal, decizia primariei Sibiu privind retrocedarea unui imobil, intra in functiune deabia peste o luna de zile( pe 18 ianuarie 2002). In acest context trebuie precizat ca existau chiriasi in acest imobil care erau indreptatiti sa atace in contencios dispozitia primarului in privinta retrocedarii imobilului din str. Avram Iancu nr.1-3. Citeste prima parte a investigatiei: (http://ancheteonline.ro/2014/10/reteaua-samsarilor-imobiliari-din-sibiu-controlata-de-iohannis-cum-deveni-proprietar-de-imobil-retrocedat-un-neamt-parasutat-in-romania-dupa-revolutie/).
Insa, actele pentru retrocedare au fost intocmite dupa numai 9 zile. Mai mult, lucrurile au fost transate chiar din ziua emiterii dispozitiei, pe acest document fiind scris de mana ca nimeni nu a depus contestatie. Un abuz evident al primarului Sibiului, Klaus iohannis. Mai trebuie mentionat si faptul ca, in articolul precedent, am precizat ca decizia comisiei locale de restiture a acestui imobil nu a avut semnatura niciunui membru, nici presedintele comisiei, viceprimarul de atunci, Gheorghe Tuluc, habar nu avea despre aceasta retrocedare.
Cetatenie romana, din interes
Mentionam si faptul ca in aceeasi zi ( 18 decembrie) in care a fost eliberata decizia de restituire a imobilului din str. Avram Iancu, nr.1-3, Stepahn Braune( viitorul proprietar) a devenit cetatean roman, desi el era stabilit in tara noastra din 1990.
Interesante sunt si declaratiile facute de Braune la Politie in acest caz, dupa ce organele de ancheta au deschis dosar penal pe numele sau, ca urmare a unei plangeri. “In luna decembrie 2001, m-am inteles cu numita Forek Gertrud Therese, domiciliata in Germania sa cumpar de la aceasta imobilul situat in Sibiu, str. Avram iancu nr.1-3, in cazul in care il va primi inapoi de la statul roman. In jurul sarbatorilor de Craciun, eu impreuna cu Grusea Emil, m-am prezentat la notarul Bucsa Gabriel, unde s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare pentru imobilul din Sibiu. Notarul a verificat actele, eu am citit contractul, dupa care l-am semnat. Eu cunosc faptul ca numitul Grusea Emil a avut o procura de la numita Forek Gertrud Therese pentru a-mi vinde mie imobilul, dar nu-mi amintesc continutul acestei procuri. Procura a fost prezentata la notarul Bucsa Gabriel. Contractul a fost semnat doar de catre mine, dupa care am plecat in Germania, unde m-am intalnit cu d-na Forek pentr a-i da banii pentru imobil si am confirmat telefonic consimtamantul meu, in data de 27.12.2001 in momentul in care numitul Grusea Emil se afla deja acolo in Romania la notar”.
Braune recunoaste
Potrivit declaratiilor lui Braune, totul a fost un scenariu bine pus la punct, scotand la iveala complicitatea autoritatilor locale, in speta a lui Klaus Iohannis. Deci, Braune s-a inteles cu fostul proprietar al imobilului din str. Avram Iancu nr.1-3 , Forek Gertrud sa-i vanda casa, in luna decembrie, in eventualitatea in care se va restitui imobilul ( nu precizeaza data). Intamplator, in aceeasi luna in care, pe data de 18 a fost emisa dispozitia primariei de retrocedare a acestei proprietati!!!
Acelasi Braune, impreuna cu mandatarul lui Forek, pe nume Grusea Emil se prezinta “de Craciun”, la notarul Bucsa pentru intocmirea contractului de vanzare-cumparare. Oare care act de vanzare-cumparare, ca , potrivit documentelor prezentate la dosar, deabia dupa Craciun, pe 27 decembrie, este emisa procura din Germania pentru mandatarul Grusea, care in aceeasi zi este si tradusa si legalizata in Romania? Totodata, din actele legale, rezulta ca vanzarea-cumpararea s-a facut pe data de 27 decembrie, in lipsa cumparatorului, Stephan Braune. El recunoaste ca nu a fost prezent la semnarea actului de vanzare-cumparare in fata notarului Gabriel Bucsa, el dandu-si consimtamantul de cumparare, prin…telefon.
Mai mult, Braune declara ca “de Craciun”, a semnat contractul de vanzare-cumparare dupa ce notarul Bucsa a verificat acte. Oare la ce acte a facut referire, cand procura emisa de proprietarul de drept, Forek catre mandatarul Gruse Emil a fost eliberata in Germania in 27 decembrie si tradusa in tara, in aceeasi zi? Toate aceste neconcordante existente in declaratiile lui Braune si graba cu care s-au intocmit actele de retrocedare, total in afara legii, deconspira unui aranjament bine stabilit cu mai mult timp in urma, intocmit de primarul Klaus Iohannis si prietenul sau, Stephan Braune.
Modul fugitiv in care s-a facut restituirea imobilului din str. Avram Iancu nr.1-3 s-a datorat faptului ca in luna ianuarie 2002, chiriasul care ocupa spatiul de la parterul acestui imobil, SC Nora Exclusiv SRL si unde se afla magazinul Ferometal, avea ultimul termen la Tribunalul Sibiu pentru cumpararea acestui suprafete de teren.
DESCARCA: Declaratia

dispozitia-1059
dispozitia-1059-2






Retrocedările la Sibiu, un subiect de interes internațional. Cum s-a făcut Klaus Iohannis frate cu Hitler ca să pună laba pe monumentele istorice ale orașului


Klaus-Iohannis
Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on PinterestEmail this to someonePrint this page
O super afacere imobiliară a fost pritocită la Sibiu de-a lungul anilor, sub oblăduirea lui Klaus Iohannis. Procesul de retrocedare, bazat pe principiul „restitutio in integrum” s-a transformat într-un jaf la drumul mare la adresa proprietății comunității locale. Mai toate instituțiile publice din Sibiu ( muzee, școli, sedii de cultură, monumente istorice, clădiri impozante din centrul istoric) au fost restituite către Forumul Democratic al Germanilor din România(FDGR) și către Biserica Evanghelică.
Cum s-a realizat acest lucru? FDGR s-a autointitulat urmașul Grupului Etnic German, o organizație formată din sașii colaboratori ai regimului nazist din timpul celui de-al doilea război mondial. O instanță de judecată a decis că Forumul Germanilor este continuatorul grupării hitleriste din România, care a luptat în trupele SS între 1940 și 1944.
Un judecător nu a ținut cont că, în urma unui decret regal, a unei convenții a Aliaților după război sau a Tratatului de Pace din 1947, Grupul Etnic German din România a fost scos în afara legii pentru că a participat la crime de război și nici de faptul că , potrivit tratatelor internaționale, toate bunurile aparținînd naziștilor sau colaboratorilor acestora au fost confiscate și au intrat în proprietatea statului.
Am putea spune că, în mod absurd, prin decizii politice și ale unei instanțe din țară, la Sibiu s-a reinstalat status quo-ul din perioada celui de al doilea război mondial, statul român pierzîndu-și o parte din proprietăți în favoarea urmașilor regimului hitlerist care a funcționat pe teritoriul românesc.
Cum s-au întâmplat oare așa ceva în România? Trebuie precizat de la început că totul a fost o afacere imobiliară, pusă la cale de Klaus Iohannis, împreună cu liderii sași din cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România și ai Bisericii Evanghelice. Binențeles, nu de capul lor, ci cu susținere politică de la București, într-o anumită perioadă de vreme.
O sentință “istorică
Cutia Pandorei a fost deschisă prin sentința judecătorească nr. 2790 din 28 mai 2007, președinte al instanței fiind judecătoarea Maria Morar. Acest magistrat va rămâne în analele istorice ca fiind cea care a reînființat Grupul Etnic German din România!!!
Interesant este faptul că în decizia judecătorească se arată că Forumul Democrat al Germanilor din România a dat în judecată Primăria Sibiu și Consiliul municipal pentru recunoașterea calității sale de succesor în drepturi față de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe). De fapt, cine pe cine a dat în judecată?
Judecătoria constată că prin acțiunea civilă sub nr. 1672/306/2007 la Judecătoria Sibiu, petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu a solicitat în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar și cu Consiliul Local al Municipiului Sibiu, să se stabilească calitatea petentului de succesor în drepturi față de Grupul Etnic German.
Un simulacru de proces
Adică, Forumul German filiala Sibiu, reprezentat de președintele acestuia, Hans Klein, dă în judecată primăria Sibiu, reprezentată de edilul Klaus Iohannis, șef al FDGR pe România. Deci, un simulacru de proces, în batăie de joc față de statul român! Mai mult, Hans Klein (episcop), era și consilier municipal FDGR, fapt ce denotă un cras conflic de interese. În asemenea caz , oare cine a mai reprezentat interesele comunității sibiene, în speță statul român?
Pârâtul Municipiului Sibiu, prin primar, “”a formulat întâmpinare prin care lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză”. Deci, Klaus Iohannis, în calitate de primar al Sibiului, nici măcar nu s-a făcut că apară interesele sibienilor! O singură înfățișare, iar procesul este câștigat de FDGR.
În motivarea cererii se arată că “în esență, petenta (n.r. FDGR) este organizația reprezentativă a minorității germane din Sibiu, drept pentru care este succesoarea în drepturi a Grupului German”.
De ce a avut nevoie Forumul German să fie decretat prin decizie judecătorească drept urmaș al Grupului Etnic German? „Prin legislația apărută după 1989, s-a prevăzut restituirea bunurilor imobile care au aparținut minorităților naționale. Pentru realizarea acestui obiectiv, continuatorul organizațiilor desființate trebuie să fie recunoscut prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care s-a formulat prezenta cerere”, se arată în sentință.
FDGR, continuatorul unei organizații naziste
Mai departe se spune că „ prin statutul său, depus în copie la dosar, Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu este continuatorul persoanelor juridice fără scop patrimonial ce au aparținut minorităților germane din Sibiu. Deci urmare, întrucât prin statutul său, FDGR din Sibiu s-a declarat continuatorul tuturor persoanelor juridice fără scop patrimonial ce au aparținut minorității germane, rezultă că el este și continuatorul Grupului Etnic German”, se mai spune în decizia judecătorească.
Cu alte cuvinte, orice organizație care se autointitulează ca reprezentînd un grup de persoane, are dreptul să moștenească toate bunurile acelui grup de persoane! În sentință se mai spune că „Grupul Etnic German a fost organizație reprezentativă a întregii minorități germane, înființată prin lege în 1940 și desființată tot prin Lg.485”.
„Față de considerentele ce preced și constatând că s-au respectat pozițiile art.1169 C.cv., petentul făcând dovada că are calitate de succesor în drepturi al Grupului Etnic German ( sic!), instanța va dispune în baza O.U.G. 83/1999, modificată prin Lg 66/2004”, constată instanța.
În decizia judecătorească se spune și de ce FDGR a avut nevoie să fie declarată succesoare a Grupului Etnic German. “Potrivit art.6 din O.U.G 83/1999, modificată prin Lg nr. 66/2004, prin comunitatea minorităților naționale se înțelege entitatea juridică de drept privat constituită și organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetățenilor unei comunități, ale unei minorități naționale ce a deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv și care dovedește că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către sta”.
Drept consecință, FDGR, care s-a autointitulat reprezentanta comunității germane din România ( în mod oficial, nu există o asemenea decizie), nu a avut decât un singur interes: să pună mâna pe imobilele care au aparținut în timpul celui de-al doilea război mondial, Grupului Etnic German. Este vorba despre cele mai importante clădiri din Sibiu, aparținând diferitelor instituții culturale ( muzee), de învățământ (școli, licee, grădinițe) sau publice ( Arhivele Naționale) , dar și clădiri monumente istorice din centrul vechi al orașului.
În urma deciziei judecătorești din 2007, Forumul Democrat German și Biserica Evanghelică au solicitat retrocedarea tuturor bunurilor care au aparținut Grupului Etnic German, iar primăria, reprezentată prin edilul Klaus Ionahnnis ( președintele al FDGR), a restituit cam tot ce a fost revendicat.
Cine a fost Grupul Etnic German?
Dar să facem apel la istorie. Potrivit Monitorului Oficial din data de 21 niembrie 1940, se emite “Decret-Lege pentru constituirea Grupului Etnic German. Art.1. Grupul Etnic German din România este declarat persoană juridică română de drept public, purtând denumirea „Grupul Etnic German din România”. Art.2. Aparțin Grupului Etnic German din România toți cetățenii români care prin confesia lor la Poporul German au fost recunoscuți ca fiind de origine germană, din partea conducerii Grupului Etnic și înregistrați ca atare în registrul național al Grupului Etnic German din România. Art.3. Reprezentanții voinții naționale al Grupului Etnic German din România este „Partidul Muncitoresc Naționalist-Socialist German “(N.S.D.A.P.), al Grupului Etnic German din România, (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, Der Deutschen Volksgruppe in Rumanien). El lucrează în cadrul Statului Național Legionar Român. Art.4. Cu aprobarea Conducătorului Statului Național Legionar, Grupul Etnic German din România poate lua, pentru menținerea și consolidarea vieții naționale, dispozițiuni cu caracter de obligativitate pentru membrii săi. Art.5. Grupul etnic german din România poate arbora, pe lângă drapelul Statului Român și Drapelul poporului german. Art.6. Orice dispozițiuni contrarii decretului lege de față sunt și rămân abrogate”.
Decretul lege este semnat în data de 20 noiembrie 1940, de conducătorul statului român , generalul Ion Antonescu și contrasemnat de ministrul Justiției, Mihai Antonescu. De asemenea, în raportul ministrului de Justiție, trimis către conducătorul statului român se arată că „alăturatul decret –lege are drept scop să reglementeze conviețuirea cetățenilor de origine etnică germană cu poporul român, în cadrul Statului Național Legionar, recunoscând grupului acestor cetățeni personalitatea juridică, ca element alcătuitor al statului național unitar român. În felul acesta se creează un organ care va putea asigura viața etnică a Grupului german, în armonie cu interesele generale ale statului și cu prevederile protocolului de la Viena din 30 august 1940(nr. mai exact, Raptul teritorial, prin care România pierde N-V Ardealului în favoarea Ungariei hortyste!!!), prin care statul român și-a luat angajamentul de a pune în toate privințele în condițiuni de egalitate pe cei care aparțin Grupului german din România”.
Voluntarii Grupului Etnic, în trupele Waffen SS
Într-o lucrare scrisă de Wiliam Totok( originar din Banat), intitulată „Germanii din România, între nazism și stalinism”, care a apărut în Observatorul cultural în octombrie 2003, se arată că “pe 27 septembrie 1940, în fruntea Grupului Etnic German este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurtă vreme după instalarea în fruntea comunității, Schmidt și ceilalți naziști radicali înființează, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul National Socialist Muncitoresc German al Grupului Etnic German din România. Printr-un dectrat lege publicat pe 20 noiembrie 1940, statul național-legionar român acordă Grupului Etnic German o largă autonomie, devenind personalitate juridică de sine stătătoare, un soi de stat în stat, cu largi drepturi privind organizarea învățământului, a presei și a vieții bisericești. Schmidt practică o politică de supunere totală față de Germania hitleristă, transformând partidul nazist autohton în instrumentul principal de conducere a Grupului etnic”.
De asemenea, potrivit unui articol din Magazin Istoric, intitulat „Voluntari români în Waffen SS”, scris de istoricul M. Tejchunean și citat de ziarul Justitiarul, se arată că, sub controlul Grupului etnic german „au fost înființate, o serie de organizații paramilitare după modelul celor deja existente în Reich: Einsatz Stafflen și Deutshe Mannschaft care erau echivalentul germano-român a lui Allgemeine SS și SA și cuprindeau 31 000 de persoane. În iarna 1940-1941, prin operațiunea „1000 Mann Aktion”, realizată în biroul Reichsfuhrer Heinrich Himmler și condusă în România de către Andreas Schmidt, a fost încorporat primul lor de etnici germani de cetățenie română ( sași și svabi) în unități Waffen SS, aflate toate sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. SS (Schutzstaffle-escadrilă de protecție) a fost inițial gândită ca o mică unitate paramilitară ce trebuia să-i asigure lui Hitler protecție, adică mâna armată a partidului devenit unic în Germania hitleristă”.
În același articol documentar se arată că în trupele Waffen SS se înscriau, pe bază de voluntariat, germanii fanatici al lui Hitler, din diferite țări, printre care și România și care activau, evident, în cadrul Grupului Etnic German. De asemenea, o mare parte dintre etnicii germani din România s-au înscris în Divizia 2 tancuri SS “Das Reisch”.
Într-un alt articol publicat de dr. Dan Grecu în „Magazin istoric” intitulat „Inrolarea etnicilor germani în unități SS, 1939-1943”, se evidențiază faptul că, după ocuparea Iugoslaviei, s-a format o unitate militară de elită sub comandament SS, formată din șvabi din Banatul românesc și cel sîrbesc, numită Divizia 7 Vînători de munte SS.
În final, sursele precizează că în trupele Waffen SS s-au înrolat peste 70 000 de etnici germani din România care activau în cadrul Grupului Etnic German. Iar Klaus Iohannis, liderul Forumului Democrat al Germanilor din România s-a autointitulat succesorul acestora!!!
Toate bunurile sașilor, în proprietatea organizației naziste
Potrivit statutului de funcționare a Grupului Etnic German, toate bunurile imobile care aparțineau sașilor sau șvabilor din Româniau trecut în proprietatea și în administrarea acestei structuri politice, cu legături direct la Berlin. Totodată, printr-un protocol încheiat cu bisericile germane ( evanghelică , catolică și unitariană), în data de 11 august 1942, toate proprietățile cultelor religioase sunt predate cu titlu gratuit către Grupul etnic german.
La Sibiu, de exemplu, Biserica Evanghelică a donat Grupului etnic german toate proprietățile pe care le preluase de la Universitatea Săsească în 1937 ( reprezentînd o mare parte din imobilele din centrul istoric al orașului). Universitatea Săsească a reprezentat o formă de conducere administrativă a sașilor din Sibiu, desființată de Carol al 2-lea, prin decret-lege în 1937, pe motiv că funcționa ca un fel de stat în stat.
Biserica Evanghelică, la dispoziția lui Hitler
Astfel, în 1942 este emisă „Convenția generală pentru reglementarea raporturilor bisericii regnicolare evanghelice de confesiune auugsburgice față de Grupul Etnic din România”. „În spiritul ideologiei național –socialiste, conducerea grupului etnic german asigură ca și celorlalte confesiuni din cadrul Grupului etnic așa și Bisericii Regnicolare Evanghelice din România, libertatea credinței ei religioase și prin aceasta a propovăduirii creștine în sensul Augustan și pentru toate serbările, manifestările și instituțiunile religioase și bisericești precum și pentru întreaga publicistică bisericească întrucât nu se comite-abuzându-se de această libertate- periclitarea existenței grupului etnic sau se violează simțul moral al rasei germane”. Cu alte cuvinte, din voia Grupului Etnic German, Biserica Evanghelică a putut funcționa între 1940 și 1944 pentru că desfășurarea cultului evanghelic nu aducea atingere partidului nazist și rasei germane!
În reglementarea raportului dintre biserică și stat, se arată că „în proprietatea grupului etnic se va preda gratuit cu toate sarcinile ( datorii, impozite , taxe), averea care mai înainte în mod legal a aparținut de averea obștei ( Fundația culturală „Universitatea Săsească”) (n.r. adică o mare parte din clădirile din centrul Sibiului); întreaga avere a casei de pensiuni pentru care grupul etnic să preia obligațiunea plății pensiilor or indemnizațiilor de scumpete la toți pensionarii actuali și viitori; sălile comunității deoarece acestea folosesc mai cu seamă trebuințelor sociale ale obștei cu păstrarea dreptului de cofolosință nelimitat, veșnic și gratuit al bisericei; din acea avere mobilă și imobilă care servește scopurilor lucrative, se va preda în proprietatea grupului etnic german fără despăgubire-însă numai în orașe-50% a caselor cu inventarul care face parte din ele și a hîrtiilor de valoare a comunității ( acțiuni, obligațiuni, participațiuni, titluri de împrumut)”.
Școlile sașilor, pe mâna propagandei hitleriste
De asemenea, în această convenție, la capitolul 1, se aflau „ dispozițiile pentru predarea instituțiilor școlare și de educație susținute de biserica Regnicolară Evanghelică din România Grupului Etnic German”.
„Biserica Regnicolară Evanghelică din România predă toate instituțiunile germane școlare și de educație susținute și conduse de ea și de singuraticele comunități bisericești, cu efect imediat, grupului etnic german din România pentru înființarea unei școli naționale. Ea predă cu efect imediat conducerea pedagogică, disciplinară și administrativă a tuturor instituțiilor germane școlare și de educație susținute până acum de Biserica Evanghelică, oficiului școlar al grupului etnic german din România căreia îi pune la dispoziție întregul ei aparat de administrație școlară. Biserica Evanghelică predă totodată toată averea mobilă și imobilă care formează proprietatea ei și a servit scopurilor politice și de educație”, se mai spune în convenția dintre Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică.
Convenția este semnată de Andreas Schmidt, liderul Grupului Etnic German și episcopul Wilhelm Staedel, reprezentantul Bisericii Evanghelice.
Înțelegerea dintre cele dou entități germane este consacrată de Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor, printr-o decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 14 august 1942. „Noi profesor Ion Petrovici, ministru secretar de stat la Depoartamentul Culturii Naționale și al Cultelor, având în vedere Adresa K 1.345 din 3 iunie 1942 a Consistoriului regnicular evanghelic din România, prin care se aduce la cunoștința Ministerului Culturii Naționale marele congres general al bisericii evanghelice în ședința din 2 iunie 1942 a predat tot învățământul școlar ( primar, secundar și normal) Grupului Etnic German”.
Astfel, întreg sistemul școlar german din România, care se afla sub oblăduirea bisericii evanghelice din Sibiu ( și nu numai) era predat Grupului Etnic German, controlat ideologic de Germania hitlerist. Interesul era foarte mare, binețeles: creșterea generațiilor de copii și tineri în spiritul național-socialist, într-un cadru unitar și bine controlat de liderii politici ai Grupului Etnic German. De aceea, toate clădirile școlilor au fost donate în proprietatea conducătorilor naziști din România.
Acum toate unitățile de învățământ sunt revendicate de Iohannis&acoliții săi
Nota bene! Mai toate aceste clădiri ( școli, grădinițe, licee) din Sibiu , care au fost donate de Biserica Evanghelică, Grupului Etnic German și care au fost confiscate de statul român în 1944, prin decret regal, prin Convenția de Arminstițiu al trupelor Aliate din 1944, situație confirmată prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947, au fost retrocedate sau sunt pe cale să fie retrocedate, în zilele noastre, Bisericii Evanghelice, biserică ce s-a dovedit a fi colaborat cu regimul nazist!!! Cine le-a revendicat? Binențeles, Biserica Evanghelică, în înțelegere cu primarul Sibiului, președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, succesorul Grupului Etnic German. Așa se reinstaurează status-qul juridic din perioada regimului nazist!
Regele Mihai dizolvă Grupul Etnic German
La data de 8 octombrie 1944, după întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, la 23 August 1944, se adoptă un Decret Regal pentru abrogarea legii nr. 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. “Art.1. Dispozițiunile legii nr.830 din 21 noiembrie 1940, pentru constituirea Grupului Etnic German, sunt și rămân abrogate. Statul Român devine pe data prezentei legi proprietar al bunurilor aparținând Grupului Etnic German din România. Prin efectul acestei legi, bunurile aparținând Grupului Etnic German sunt lovite de indisponibilitate, fără îndeplinirea vreunei formalități. Pe aceeași dată Statul Român devine titularul tuturor drepturilor aparținând Grupului Etnic German, subrogându-se acestuia. Instanțele de acte funciară vor proceda din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor Statului Român ca proprietar al acestor bunuri. Art 2. Toate înstrăinările de bunuri mobile și imobile și orice constituire de drepturi reale sau renunțări la orice fel de drepturi făcute la intervalul de la 23 august 1944 și pînă la data publicării acestei legi sunt prezumate ca făcute prin fraudă și sunt lovite de nulitate absolută după cererea Statului. Art 3. Administrarea și lichidarea bunurilor și a drepturilor care au aparținut Grupului Etnic German din România se vor face de o comisiune compusă din trei membri desemnați de Președintele Consiliului de Miniștri”, se spune în decretul regal emis la data de 7 octombrie 1944.
De asemenea, în Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944, se arată că “Guvernul României se obligă să dizolve imediat toate organizațiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul României, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât și orice alte organizații care duc propagandă ostilă Națiunilor Unite și în special Uniunii Sovietice, nepermițând în viitor existența unor organizații de acest fel”.
Se deconspiră colaborarea Bisericii Evanghelice cu regimul nazist
Într-o notă cu nr.4169.1945, constituită de Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor și trimisă Comisiei pentru aplicarea decretului lege de dizolvare a Grupului Etnic German, se mai precizează că „asemenea celorlalte biserici din Transilvania, biserica evanghelică lutherană, întemeiată încă din secolul al 16-lea, este o organizație bisericească, cu scop pur religios, în care singura notă de natură politică este caracterul ei german. Acest caracter religios al organizației ei a fost însă alterat prin influența curentelor hitleriste care s-au impus prin silnicie în 1940, încurajate și sprijinite de regimul Antonescu. Ele au impus demisiunea episcopului Glondys și alegerea episcopului Standel și alegerea unui consistoriu cu majoritate hitleristă care au încheiat cu Grupul Etnic German, organizație politică hitleristă cu caracter totalitar, cunoscuta convențiune prin care s-a cedat Grupului Etnic German toate școlile germane, transformându-le din școli confesionale, supuse tutelei bisericei evanghelice în școli naționale, supuse înrâuririi politice a Grupului Etnic German”.
În această notă se subliniază faptul că „guvernul a dispus din partea sa arestarea și internarea atât a episcopului Standel cât și a membrilor hitleriști din consistoriu. Ei se află în lagărul de la Târgu Jiu”.
De asemenea, într-un referat al Direcțiunii Judiciare a Guvernului General Sănătescu ( 1944-1945) se arată că „formațiunile confesionale ale așa zisei biserici evanghelice s-au încadrat organic și subordonat programului politic și ideologic național-socialist, drept urmare să se ia măsuri de siguranță asupra conducătorilor lor și a membrilor respectivi și confiscarea bunurilor mobile și imobile ce le aparțin”.
La fel, într-un referat întocmit de Direcțiunea Generală a Poliției, din 16 decembrie 1944, se subliniază că „din studiul acestei Convențiuni( n.r. Convenția din 1942 semnată de Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică) rezultă că formațiunile confesionale aparținând Bisericei Regnicolare Evanghelice, s-au încadrat și subordonat în totul programului politic și ideologic național-socialist desfășurat de Grupul Etnic German”.
Ca o concluzie, din documentele vremii rezultă clar faptul că Grupul Etnic German și Biserica Evanghelică au reprezentat interesele Germaniei hitleriste în România, punând la dispoziția regimul nazist, întreaga infrastructură umană, socială, ideologică și imobiliară din comunitățile de sași și svabi, inclusiv din orașul și județul Sibiu. De aceea, statul român, împreună cu Puterile Aliate au scos în afara legii funcționarea Grupului Etnic German, ca o organizație nazistă și au condamnat Biserica Evanghelică ca fiind colaboratoare a regimului hitlerist. Mai mult, potrivit tratatelor internaționale întocmite imediat după cel de-al doilea război mondial, statul român a confiscat toate bunurile care au aparținut celor declarați criminali de război sau colaboratori ai statului german.
Sibiul, sub controlul unei organizații naziste
Acesta este motivul pentru care pare de-a dreptul hilar faptul că Forumul Democratic German s-a declarat succesorul Grupului Etnic German, adică continuatorul politicii hitleriste în România. Fapt care este consființit prin decizie judecătorească în data de 28 mai 2007!
Nu s-a ținut cont de faptul că, din 2002, este în funcțiune Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31 publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2002, “privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.
Binențeles că scopul urmărit de Klaus Iohannis și de liderii sașilor nu a fost decât unul..imobiliar, nu unul ideologic. Să pună mâna pe clădirile din Sibiu ( și nu numai) care se aflau în proprietatea statului. Așa s-a ajuns ca cele mai importante imobile să fie retrocedate „in integrum” fie FDGR, fie Bisericii Evanghelice. Nu o puteau face fără sprijinul Bucureștiului. L-au obținut la momentul potrivit, mai ales în perioada guvernării liberale ( 2005-2009), grație prieteniei la cataramă a lui Iohannis cu ministrul Culturii de atunci, Adrian Iorgulescu.
Decizia politică a venit de la București
În 2007, Ingrid Zaarour, președinte a Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților a emis o horărâre „privind completarea normelor metodologice de aplicare a legii nr.10/2001 privind restituirea bunurilor preluate în mod abuziv în perioada martie 1945-22 decembrie 1989”. Acest document a deschis calea retrocedărilor controversate din zona Ardealului, către urmașii grofilor unguri declarați criminali de război în urma colaborării cu regimul hortyst și către succesorii Grupului Etnic German, grup declarat ca fiind colaborator al regimului hitlerist.
Este de fapt o decizie politică luată la București privind restituirea integrala a bunurilor ( imobile, terenuri agricole, păduri) din Ardeal, fără să se țină cont de faptul că aceste proprietăți au fost consfiscate de statul român înainte de 6 martie 1945, chiar din timpul celui de-al doilea război mondial sau imediat după, în virtutea deciziei luate de statul român împreună cu Puterile Aliate, pe baza unor tratate internaționale , care trebuiau să fie respectate ca atare. De aceea, putem spune că aceste retrocedări s-au făcut cu încălcarea gravă a tratatelor internaționale, semnate de țara noastră după 1945.
Imobilele retrocedate arbitrar
Care sunt imobilele din Sibiu care au fost retrocedate FDGR și Bisericii Evanghelice?
Prezentăm o listă provizoriu cu clădirile care au fost retrocedate sau sunt în curs de retrocedare:
Către Biserica Evanghelică:
Clubul Sportiv Șoimii Sibiului ( str. General Magheru, nr 18), Școala populară de arte „ilie Micu”( str. Avram Iancu nr.10), Colegiul agricol „Daniil Popovici Barcianu”( str. Banatului nr.2), Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal”( str. Piața Huet nr5), Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Sibiu ( str. Arhivelor nr.1 și 3), Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna” ( str.General Magheru nr.30), Complexul de Servicii Princhindelul ( str. Bastionului nr.6), Complexul Național Muzeal „Astra”, (Pădurea Dumbrava), Complexul Național Muzeal „Astra” ( Muzeul de Etnografie saxonă Emil Sigerus), (str. Piața Mică, nr21), InteresecțiaBulevardului Corneliu Coposu cu str. Herman Oberth și parțial Spitalul Clinic Județean Sibiu ( b-dul Corneliu Coposu), Muzeu Brukenthal.
Către Forumul Democrat al Germanilor din România:
Inspectoratulk Școlar Județean Sibiu ( str.Berăriei, nr 2), Fostul sediu Filarmonica de stat Sibiu(transformat în restaurantul Hermania), ( str. Filarmonii nr.2), Serviciul Județean Ambulanța Sibiu ( str. Funarilor nr.1), sediul FDGR din Piața Mare, dar și multe alte clădiri din centrul istoric.
Precizăm că sunt în curs de revendicare, din partea FDGR și a Bisericii Evanghelice cele mai impozante clădiri din centrul istoric , cuprinse în aria str. Bălcescu și Piața Mare.
Documente:
Decret regal

Dacă mai adăugăm şi bănuielile că Iohannis a fost baby brocker ca şi omul lui Băsescu, Burci, tabloul preşedintelui penal este complet:













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu