BINE AŢI VENIT PE BLOGUL MEU! ***** DACĂ BLOGUL CORESPUNDE CERINŢELOR VOASTRE ŞI VREŢI SĂ FIŢI INFORMAŢI DESPRE NOILE POSTĂRI SAU COMENTARII AVEŢI POSIBILITATEA SĂ VĂ ABONAŢI LA CEEA CE DORIŢI. E GRATIS! ***** "UN OM INFORMAT ESTE UN OM PUTERNIC" (John Davison Rockefeller) ***** "Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stimă; Evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; Nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor." (Alceu) ***** "Adevăratul curaj nu este forţa brutală a eroilor vulgari, ci hotărârea fermă a virtuţii şi a raţiunii ." ( Alfred North Whitehead ) ***** "Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti." (Winston Churchill) ***** "Daca taci atunci cind ar trebui sa vorbesti, sa stii ca esti fricos." (Abraham Lincoln)***** "Cel care nu are curajul să vorbească pentru drepturile sale nu poate câștiga respectul celorlalţi." (Rene Torres) ***** „Toate lucrurile măreţe din lume sunt realizate de nişte naivi ce cred cu tărie într-un lucru care , în mod absolut evident pentru toată lumea , este imposibil de realizat .“ Frank Richards ***** ''De ne va fi interzisă libertatea de exprimare, proşti şi tăcuţi, vom fi conduşi precum oile spre abator'' George Washinghton ***** VĂ DORESC O ZI BUNĂ!

vineri, 13 septembrie 2013

- Muzeu de etnografie-folclor la Școala general nr.2 din oraşul Uricani

De curând am hotărât să repun în pagină două articole legate de istoria şi folclorul Văii Jiului pe care le publicasem pe primul meu site care, acum, nu mai este în funcţie şi pe site-ul ziarului "Incomod în Valea Jiului" care, de asemenea, s-a desființat şi articolele nu mai pot fi vizualizate.

MESAJUL STRĂBUNILOR: URICANI - ARC PESTE TIMP”
                                                                     
                               
                                                  

     Puțini oameni din Valea Jiului știu că există un muzeu, despre oamenii și obiceiurile din zonă, realizat într-o sală de clasă la fosta școala generală nr.2 din orașul Uricani de către o familie, soț și soție, ambii profesori, Petre și Violeta Udrea. Pasiunea lor pentru istorie si pentru obiceiuri străbune i-au făcut să strângă date și obiecte care reflectă trecutul oamenilor din Valea Jiului. Dar să încep cu începutul, arătând de unde a pornit ideea acestui muzeu și cum s-a dezvoltat ea.
  
 În anul 1978, domnul Petre Udrea, pe atunci învățător la școala de la Casa de copii din Uricani, a primit sarcină să facă un proiect despre istoria și obiceiurile tradiționale din zona Văii Jiului. Cum nu exista o bază de date despre populația din zonă și nu avea date reale despre populație, obiceiuri si istoria zonei, pentru a putea realiza proiectul, domnul Petre Udrea, a început să strângă obiecte, documente, fotografii, îmbrăcăminte, picturi si icoane. Aceste obiecte le-a depozitat inițial în locuința sa, până și-a făcut proiectul. După aceea, împreună cu soția, și-au spus că acele obiecte și date ar trebui cunoscute și de elevi.
Cu ajutorul conducerii de la școala de la Casa de copii din Uricani, au reușit să realizeze un colț unde au expus ceea ce strânseseră până atunci și ce au mai achiziționat ulterior. Au reușit să expună, pentru prima oară în 1980. Soții Udrea au fost felicitați, încă din acea vreme, pentru inițiativa lor. Aceste aprecieri i-au făcut să persevereze în proiectul de a realiza un muzeu școlar despre locuitorii Văii Jiului și obiceiurile lor. Dat fiind faptul că exista și există un muzeu despre minerit, cei doi profesori, Petre și Violeta Udrea, s-au axat pe obiceiurile populare, pe obiecte din gospodării, îmbrăcăminte, unelte, icoane, etc. După desființarea școlii de la Casa de copii din Uricani, au fost mutați la Școala Generală nr.2 din Uricani unde au primit spațiu numai prin anul 2000 sau 2001, când au pus bazele actualului muzeu. În această locație, muzeul, funcționează de aproximativ 9 ani. În toată această perioadă au avut vizitatori de toate vârstele, de la copii de la grădiniță până la adulți, individuali sau în grupuri, din toată țara și din alte țări precum Germania, Austria, Suedia, Italia, Turcia, etc. prin intermediul unor asociații. Domnul profesor Petre Udrea este cel care este ghidul în acest muzeu și, de câte ori are vizitatori, vorbește cu patimă despre exponate, povestind chiar si modul în care le-a găsit și achiziționat, fără să uite nici un amănunt deși au trecut 30 de ani de la prima expunere.
Chiar a povestit despre un episod, oarecum comic, legat de o icoană pictată pe sticlă, înfățișând-o pe Maica Domnului, episod în care, înainte de decembrie 1989, i s-a cerut în repetate rânduri să scoată din expoziție icoana respectivă și de fiecare dată , domnul Petre Udrea a uitat să se conformeze, icoana rămânând expusă mereu. Toate exponatele sunt etichetate și, fiecare exponat în parte, are povestea lui. Acum, familia de profesori, Petre și Violeta Udrea, lucrează la o carte pe care ar vrea să o intituleze MESAJUL STRĂBUNILOR: URICANI - ARC PESTE TIMP” și speră să primească ajutor pentru a o tipări. De asemenea, cei doi își doresc și speră ca să găsească un spațiu mai mare pentru muzeu, dat fiind faptul că exponatele sunt foarte înghesuite în acea sală de clasă în care funcționează, în prezent, muzeul.
De altfel, la intrarea în muzeu există o plachetă de lemn, realizată de domnul Nicolae Stoi, în care este sculptată următoarea inscripție, foarte sugestivă:


” Nimic nu-i mai presus pentru o localitate decât recunoașterea și păstrarea rădăcinilor care i-au dat identitatea.

   Totuși, dorința cea mai mare a familiei Udrea este ca muzeul să rămână sub egida Școlii Generale, chiar și în cazul în care ar primi un spațiu mai mare pentru acesta. Astfel că mie nu mi-a rămas altceva de făcut decât să felicit familia Petre și Violeta Udrea pentru munca de peste 30 de ani în strângerea, păstrarea acelor relicve și expunerea lor într-un mini muzeu școlar, din care puteți viziona imagini în fotografiile alăturate, și să le doresc să-și realizeze visurile legate de muzeu și de carte. De asemenea sper, alături de ei, că autoritățile locale se vor autosesiza și vor face ceva în privința muzeului.

     Valter COJMAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu