Parlamentul European, Consiliul şi Comisia proclamă în mod solemn textul următor ca fiind Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Preambul
Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strânsă, au hotărât
să împărtăşească un viitor paşnic întemeiat pe valori comune.
Conştientă de patrimoniul său spiritual şi moral, Uniunea este întemeiată
pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii,
egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei
şi statului de drept. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale,
instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi
justiţie.
Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune,
respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi
identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor
publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută să promoveze o
dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor,
serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.
În acest scop, este necesară consolidarea protecţiei drepturilor
fundamentale, făcându-le mai vizibile prin cartă, în spiritul evoluţiei
societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.
Prezenta cartă reafirmă, cu respectarea competenţelor şi sarcinilor
Uniunii, precum şi a principiului subsidiarităţii, drepturile care rezultă în
principal din tradiţiile constituţionale şi din obligaţiile internaţionale
comune statelor membre, din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de Uniune
şi de către Consiliul Europei, precum şi din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În acest context,
carta va fi interpretată de către instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale
statelor membre, acordând atenţia cuvenită explicaţiilor redactate sub
autoritatea prezidiului Convenţiei care a elaborat carta şi actualizate sub
răspunderea prezidiului Convenţiei Europene.
Beneficiul acestor drepturi implică responsabilităţi şi îndatoriri atât
faţă de terţi, precum şi faţă de comunitatea umană în general şi faţă de
generaţiile viitoare.
În consecinţă, Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile
enunţate în continuare.
TITLUL I
DEMNITATEA
Demnitatea umană
Articolul 2
Dreptul la viaţă
(1) Orice persoană are dreptul la viaţă.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea
sau executat.
Dreptul la integritate al persoanei
(1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi
psihică.
(2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate
în special:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Interzicerea torturii şi a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante
Articolul 5
Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate
(1) Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.
(2) Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă
forţată sau obligatorie.
(3) Traficul de fiinţe umane este interzis.
TITLUL II
LIBERTĂŢILE
Dreptul la libertate şi la siguranţă
Articolul 7
Respectarea vieţii private şi de familie
Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a
domiciliului şi a secretului comunicaţiilor.
Articolul 8
Protecţia datelor cu caracter personal
(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în
scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în
temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de
acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine
rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor norme se supune controlului unei
autorităţi independente.
Dreptul la căsătorie şi dreptul de a
întemeia o familie
Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în
conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestor drepturi.
Articolul 10
Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de
religie
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire,
de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică libertatea de a-şi schimba
religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau
convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin
intermediul cultului, învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor.
(2) Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este
recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea
acestui drept.
Libertatea de exprimare şi de informare
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.
Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a
transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a
ţine seama de frontiere.
(2) Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în
masă sunt respectate.
Libertatea de întrunire şi de asociere
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire
paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile şi în special în
domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane
de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la acestea
pentru apărarea intereselor sale.
(2) Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la
exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii.
Libertatea artelor şi ştiinţelor
Articolul 14
Dreptul la educaţie
(1) Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la
accesul la formare profesională şi formare continuă.
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit
învăţământul obligatoriu.
(3) Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu
respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura
educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase,
filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne
care reglementează exercitarea acestora.
Libertatea de alegere a ocupaţiei şi
dreptul la muncă
(1) Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a
exercita o ocupaţie aleasă sau acceptată în mod liber.
(2) Orice cetăţean al Uniunii are libertatea de a-şi căuta
un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii în orice
stat membru.
(3) Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să
lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la condiţii de muncă
echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii Uniunii.
Libertatea de a desfăşura o activitate
comercială
Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în
conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale.
Articolul 17
Dreptul de proprietate
(1) Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate,
de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire bunurile pe care le-a dobândit
în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de
utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul
unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a
suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele
impuse de interesul general.
(2) Proprietatea intelectuală este protejată.
Dreptul de azil
Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevăzute de
Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi de Protocolul din
31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu
Tratatul privind Uniunea Europeană şi cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene (denumite în continuare „tratatele”).
Articolul 19
Protecţia în caz de strămutare, expulzare
sau extrădare
(1) Expulzările colective sunt interzise.
(2) Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat
către un stat unde există un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea,
torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
TITLUL III
EGALITATEA
Egalitatea în faţa legii
Articolul 21
Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe
motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială,
caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice
sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea,
naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
(2) În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce
atingere dispoziţiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare
pe motiv de cetăţenie.
Diversitatea culturală, religioasă şi
lingvistică
Articolul 23
Egalitatea între femei şi bărbaţi
Egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie asigurată în toate domeniile,
inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi remunerarea.
Principiul egalităţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să
prevadă avantaje specifice în favoarea sexului sub-reprezentat.
Drepturile copilului
(1) Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare
pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşi pot exprima în mod liber opinia.
Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcţie de
vârsta şi gradul lor de maturitate.
(2) În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent
dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul
superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.
(3) Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate
relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în
care acestea sunt contrare interesului său.
Drepturile persoanelor în vârstă
Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o
viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.
Articolul 26
Integrarea persoanelor cu handicap
Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a
beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi
profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii.
TITLUL IV
SOLIDARITATEA
Dreptul lucrătorilor la informare şi la
consultare în cadrul întreprinderii
Lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se garantează, la nivelurile
corespunzătoare, informarea şi consultarea în timp util, în cazurile şi în
condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile
naţionale.
Articolul 28
Dreptul de negociere şi de acţiune
colectivă
Lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, în conformitate
cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale, de a negocia şi
de a încheia convenţii colective la nivelurile corespunzătoare şi de a recurge,
în caz de conflicte de interese, la acţiuni colective pentru apărarea
intereselor lor, inclusiv la grevă.
Articolul 29
Dreptul de acces la serviciile de
plasament
Articolul 30
Protecţia în cazul concedierii
nejustificate
Orice lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri
nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi
practicile naţionale.
Articolul 31
Condiţii de muncă echitabile şi corecte
(1) Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care
să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa.
(2) Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei
maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o
perioadă anuală de concediu plătit.
Interzicerea muncii copiilor şi protecţia
tinerilor la locul de muncă
Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare
în muncă nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de şcolarizare
obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor şi cu
excepţia unor derogări limitate.
Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă
adaptate vârstei şi să fie protejaţi împotriva exploatării economice sau a
oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea,
dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau care le-ar putea
compromite educaţia.
Viaţa de familie şi viaţa profesională
(1) Familia se bucură de protecţie juridică, economică şi
socială.
(2) Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa
profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei
concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de
maternitate plătit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau
adopţiei unui copil.
Securitatea socială şi asistenţa socială
(1) Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul de acces la
prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale care acordă
protecţie în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependenţă de alte
persoane sau bătrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncă, în
conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile
naţionale.
(2) Orice persoană care are reşedinţa şi se deplasează în
mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestaţii de securitate socială şi
la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi
practicile naţionale.
(3) Pentru a combate marginalizarea socială şi sărăcia,
Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la asistenţă în
ceea ce priveşte locuinţa, destinate să asigure o viaţă demnă tuturor celor
care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de
dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
Protecţia sănătăţii
Orice persoană are dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de
a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi
practicile naţionale. În definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor
şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii
umane.
Articolul 36
Accesul la serviciile de interes economic
general
Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic
general, astfel cum se prevede în legislaţiile şi practicile naţionale, în
conformitate cu tratatele, în scopul promovării coeziunii sociale şi
teritoriale a Uniunii.
Articolul 37
Protecţia mediului
Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a
mediului şi de îmbunătăţire a calităţii acestuia, care să fie asigurat în
conformitate cu principiul dezvoltării durabile.
Articolul 38
Protecţia consumatorilor
Politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
TITLUL V
DREPTURILE CETĂŢENILOR
Dreptul de a alege şi de a fi ales în
Parlamentul European
(1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de
a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în
care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui
stat.
(2) Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot
universal direct, liber şi secret.
Dreptul de a alege şi de a fi ales în
cadrul alegerilor locale
Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul
alegerilor locale în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în
aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat.
Articolul 41
Dreptul la bună administrare
(1) Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce
priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un
termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor
Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
(3) Orice persoană are dreptul la repararea de către
Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituţiile sau agenţii acesteia în
exercitarea funcţiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune
legislaţiilor statelor membre.
(4) Orice persoană se poate adresa în scris instituţiilor
Uniunii într-una din limbile tratatelor şi trebuie să primească răspuns în
aceeaşi limbă.
Dreptul de acces la documente
Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are
reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la
documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii,
indiferent de suportul pe care se află aceste documente.
Articolul 43
Ombudsmanul European
Orice cetăţean al Uniunii, precum şi orice persoană fizică sau juridică
care are reşedinţa sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza
Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în
activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, cu
excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în exercitarea funcţiei sale
jurisdicţionale.
Articolul 44
Dreptul de petiţionare
Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are
reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa petiţii
Parlamentului European.
Articolul 45
Libertatea de circulaţie şi de şedere
(1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de circulaţie şi
de şedere liberă pe teritoriul statelor membre.
(2) Libertatea de circulaţie şi de şedere poate fi
acordată, în conformitate cu tratatele, resortisanţilor ţărilor terţe stabiliţi
legal pe teritoriul unui stat membru.
Protecţia diplomatică şi consulară
Orice cetăţean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în
care statul membru, al cărui resortisant este, nu este reprezentat, de
protecţia autorităţilor diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru, în
aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.
TITLUL VI
JUSTIŢIA
Dreptul la o cale de atac eficientă şi la
un proces echitabil
Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii
sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe
judecătoreşti, în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul articol.
Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen
rezonabil, în faţa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale,
constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are posibilitatea de a fi
consiliată, apărată şi reprezentată.
Asistenţa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse
suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul
efectiv la justiţie.
Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la
apărare
(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până
ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate cu legea.
(2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată
respectarea dreptului la apărare.
Principiile legalităţii şi
proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor
(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau
omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia infracţiune potrivit
dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o
pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii. În
cazul în care, ulterior săvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsă mai
uşoară, se aplică aceasta din urmă.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecării şi
pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acţiune sau omisiune
care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale
recunoscute de comunitatea naţiunilor.
(3) Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de
infracţiune.
Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat
de două ori pentru aceeaşi infracţiune
Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a
fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească
definitivă, în conformitate cu legea.
TITLUL VII
DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ
INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI
Domeniul de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentei carte se adresează
instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea
principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai în cazul în care
acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă
drepturile şi principiile şi promovează aplicarea lor în conformitate cu
atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor
competenţelor conferite Uniunii de tratate.
(2) Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului
Uniunii în afara competenţelor Uniunii, nu creează nici o competenţă sau
sarcină nouă pentru Uniune şi nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite
de tratate.
Întinderea şi interpretarea drepturilor şi
principiilor
(1) Orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi
libertăţilor recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege
şi să respecte substanţa acestor drepturi şi libertăţi. Prin respectarea
principiului proporţionalităţii, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în
care acestea sunt necesare şi numai dacă răspund efectiv obiectivelor de
interes general recunoscute de Uniune sau necesităţii protejării drepturilor şi
libertăţilor celorlalţi.
(2) Drepturile recunoscute prin prezenta cartă care fac
obiectul unor dispoziţii prevăzute de tratate se exercită în condiţiile şi cu
respectarea limitelor stabilite de acestea.
(3) În măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce
corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor
sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie
nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă.
(4) În măsura în care prezenta cartă recunoaşte drepturi
fundamentale, aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune
statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu
tradiţiile menţionate.
(5) Dispoziţiile prezentei carte care conţin principii pot
fi puse în aplicare prin acte legislative şi de punere în aplicare adoptate de
instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi prin acte ale
statelor membre în cazurile în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, în
exercitarea competenţelor lor respective. Invocarea lor în faţa instanţei
judecătoreşti se admite numai în scopul interpretării şi controlului
legalităţii unor astfel de acte.
(6) Legislaţiile şi practicile naţionale trebuie să fie
luate în considerare pe deplin, după cum se precizează în prezenta cartă.
(7) Instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor
membre ţin seama de explicaţiile redactate în vederea orientării interpretării
prezentei carte.
Nivelul de protecţie
Nici una dintre dispoziţiile prezentei carte nu poate fi interpretată ca
restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul
Uniunii şi dreptul internaţional, precum şi de convenţiile internaţionale la care
Uniunea sau toate statele membre sunt părţi, şi în special Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi
prin constituţiile statelor membre.
Articolul 54
Interzicerea abuzului de drept
Nici una dintre dispoziţiile
prezentei carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a
desfăşura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva
oricăruia dintre drepturile şi libertăţile recunoscute prin prezenta cartă sau
de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta cartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu