- CSM, unul din instrumentele poliţiei politice băsiste (mai cruntă decât cea a securităţii comuniste) continuă abuzurile şi ilegalităţile

  Ieri, 07.06.2013, după ce am aflat că CSM a făcut plângere împotriva Antenei 3, mi-am adus aminte de previziunea pe care o făcusem aici pe blog la ceea ce va urma numirilor facute de Ponta, la parchete, a slugoilor băsişti şi, în special a lui Kovesi... Reacţia mea a fost următoarea:
"CSM-ul, prin conducerea s-a corupta si aservita dictatorului, vrea sa interzica dreptul la opinie si libertatea de exprimare...
De vina este Ponta si PSD care coabiteaza cu dictatorul si i-au numit slugile la parchete..."

Deci voi posta, mai întâi, comunicatul de presă şi plângerea CSM (preluate de pe luju.ro), după care voi face câteva precizări care să demonstreze abuzul şi ilegalităţile comise de conducerea CSM:

Comunicat de presă al CSM

Plângerea CSM către Inspecţia Judiciară

Citind cele două acte oficiale ale  CSM şi coroborându-le cu activitatea CSM de la iniţierea suspendării lui Băsescu în 2012 şi până la acestă dată, am observat următoarele:

• CSM practică, cel puţin, dubla măsură (vedeţi cazurile lui Mona Pivniceru şi Daniel Morar);
• CSM atacă drepturi şi libertăţi fundamentale şi universale pentru a apăra interesele unei persoane şi ale acoliţilor acesteia, răspunzând unor comenzi politice;
• CSM, prin conducerea sa, încalcă legislaţia română, Constituţia, legile internaţionale şi jurisprudenţa CEDO în materie de DREPTUL LA OPINIE, LIBERTATEA DE EXPRIMARE şi LIBERTATEA PRESEI.

   Revenind la cele două acte şi, dacă aţi fost atenţi, aţi observat că am subliniat următorul text "abuzul şi ilegalităţile comise de conducerea CSM" şi am făcut-o deoarece, în Legea 317 din 2004, la Capitolul VII privind "Organizarea Inspecţiei Judiciare şi statutul inspectorilor juduciari", art. 74, aliniat (g) arată că Inspecţia Judiciară:

"g) efectuează verificările dispuse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii pentru soluţionarea cererilor privind apărarea reputaţiei profesionale şi a independenţei judecătorilor; prezintă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii raportul cuprinzând rezultatul verificărilor;"

 Mai precis, conducerea CSM, formată din slugoi băsişti, a trecut peste Plenul CSM (neconvocându-l) şi cu de la sine putere au emis cele două documente comiţând un abuz şi o încălcare a Legii 317/2004... Pe lângă acestea, conducerea CSM, se face vinovată de un atac grav la DREPTUL LA OPINIE, la LIBERTATEA DE EXPRIMARE si la LIBERTATEA PRESEI (care este considerată ca fiind câinele de pază al democraţiei), readucând România în anii 1950 când se întâmplau astfel de fapte ca cele comise de conducerea CSM.

Constituţia României
(http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339)
"ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată."

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
(http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/) 

"Articolul 19.
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat."

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf)
"ARTICOLUL 10-
Libertatea de exprimare
1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. 
Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi 
sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor 
publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu 
împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, 
cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi 
responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, 
restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o 
societate democratică, constituie măsuri necesare pentru 
securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa 
publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia 
sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, 
pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale 
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii 
judecătoreşti."

Jurisprudenţa CEDO
"Judecatori CEDO – Strasbourg

Libertatea de exprimare constituie unul din  fundamentele esentiale ale unei societati democratice si una din conditiile primordiale ale progresului sau si a dezvoltarii fiecarei persoane (Lingens c. Austriei). Sub rezerva celui de-al doilea paragraf al articolului 10, ea se aplica nu numai “informatiilor” sau “ideilor” primite in mod favorabil sau considerate ca inofensive, ci si celor care lovesc, socheaza sau nelinistesc o persoana sau o parte a populatiei, in baza pluralismului, tolerantei si spiritului de deschidere fara de care o societate democratica nu poate exista (Handyside c. Regatului Unit; Jersild c. Danemarcei; Vogt c. Germaniei).

Curtea reaminteste ca (“) libertatea de exprimare priveste nu numai “informatiile” sau “ideile” primite favorabil sau considerate ca inofensive sau indiferente, ci si pe cele care lovesc, socheaza sau nelinistesc (Brasilier c. Frantei; Handyside c. Regatului Unit; Lingens c. Austriei; Jersild c. Danemarcei; Piermont c. Frantei).

Articolul 10, in sine, nu interzice discutarea sau diseminarea informatiei primite chiar daca exista suspiciuni puternice ca aceasta informatie nu ar fi adevarata. O alta solutie ar priva o persoana de dreptul de a-si exprima opiniile si parerile despre afirmatii facute in mass-media si ar constitui o restrangere nerezonabila a libertatii de exprimare (Salov c. Ucrainei)." Text preluat de pe http://radu-tudor.ro/

Fără să mai accentuez faptul că CSM are cu totul şi cu totul alte atribuţii (conform Legii 317/2004) şi nu cenzurarea presei, pot spune că, cu un asemenea CSM, nu este de mirare ca România este cea mai condamnată ţară la CEDO, mai ales că slugoii băsişti, din conducerea CSM, care au iniţiat aceste ilegalităţi au ignorat prevederile legilor din România (inclusiv ale Constituţiei încă în vigoare), au ignorat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi au ignorat jurisprudenţa CEDO (în astfel de cazuri)...