- Muzeu de etnografie-folclor la Școala general nr.2 din municipiul Lupeni

„Cunoscând trecutul,vom ști să prețuim prezentul și să ne pregătim viitorul, …”

    În numărul trecut prezentam un muzeu etnografic realizat într-o sală de clasă la Școala generală nr. 2 din orașul Uricani. De curând am aflat că mai există un astfel de muzeu, realizat tot de un învățător, la Școala generală nr.2 din municipiul Lupeni. Ca și la Uricani, autoritățile locale, nu s-au implicat în această realizare, ne oferind nici un ajutor.

  

  Realizatorul Muzeului de etnografie-folclor de la Școala generală nr.2 din municipiul Lupeni este domnul învățător Ioan Holobuț, ajutat îndeaproape de soția sa Viorica Holobuț, fostă învățătoare în aceeași școală, acum pensionară. Ideea muzeului etnografic îl măcina pe domnul Holobuț de aproximativ 40 de ani, dat fiind faptul că provine din comuna Lupșa, județul Alba, comună unde există un astfel de muzeu, realizat tot de un învățător. Dorința de a face un muzeu de etnografie și la Lupeni la făcut ca, acum 20 de ani, să înceapă să colecționeze diferite lucruri tradiționale ca unelte, costume, icoane, etc. De asemenea a început să colecționeze monezi, bancnote, fotografii și să recondiționeze lucrurile degradate de timp. Domnul învățător Holobuț spune că a reușit să strângă aceste lucruri datorită faptului că a găsit oameni cu suflet care au fost dispuși să renunțe la unele lucruri, pentru al ajuta în realizarea proiectului său de a face un muzeu si care, fără nici o pretenție, i le-au donat. Deși strângea de 20 de ani aceste lucruri, nu le-a putut expune până în septembrie 2009, când a rămas o clasă disponibilă și pe care a primit-o pentru realizarea muzeului. A muncit zile întregi după program, împreună cu soția, pentru a pune muzeul la punct. A avut ajutorul si a unor colaboratori, după cum urmează: învățător Hărănguș Violeta, profesor Codrin Ștefănescu, profesor Diaconu Elena, profesor Moșilă Claudia, învățător Duleanțu Mărioara, învățătorii Florica și Aritel Cătălin, învățător Caceu Olga, profesor Truță Georgeta, profesor Rusu Sevastian, profesor psiholog Mircea Adrian, Peptenaru Mariana, profesor Bucur Simonel și, nu în ultimul rând, domnul Emil Părău, patron S.C. Comexim R. Lupeni, care a avut un aport deosebit în a-l ajuta să realizeze o odaie tradițională momârlănească în interiorul muzeului.

După o muncă asiduă, a reușit să deschidă muzeul, în mod oficial, pe data de 25 februarie 2010. A făcut invitații peste invitații și, astfel a avut la deschiderea muzeului si reprezentanți ai presei, pe lăngă cadrele școlii, a domnului Emil Părău. De asemenea, a beneficiat, pentru foarte, foarte scurt timp, de prezența primarului municipiului Lupeni, Cornel Rezmeriță. Domnul Holobuț a fost, însă, dezamăgit de faptul că nici unul din consilieri, nici măcar cei din comisia de cultură a Consiliului local din Lupeni, nu au participat, deși au fost invitați cu toții. Din surse sigure am aflat că exact în aceeași zi și la aceeași oră era programată ședința consiliului. Se pare că cei din comisia de cultură nu se implică si nici nu se vor implica în această inițiativă lăudabilă a domnului Holobuț, dat fiind faptul că președinta comisiei de cultură face parte din consiliile de administrare ale Grupului Școlar și Liceului Teoretic din Lupeni.

    Domnul Holobuț a compartimentat muzeul în trei sectoare:

-         Sectorul 1:  Obiceiuri și tradiții;

-         Sectorul 2:  Interior de casă momârlănească;

-         Sectorul 3:  Agricultură și creșterea animalelor.

   Deasupra ușii, în interiorul muzeului, se află un citat pe care ar trebui să-l cunoască toata lumea și, în special, politicienii ( mai ales cei aflați la putere ):

„Cunoscând trecutul,vom ști să prețuim prezentul și să ne pregătim viitorul,căci, prin strămoșii noștri geto-daci, suntem trăitori pe aceste meleaguri de patru milenii!!!” Petre Ghe. Făgaș .

    Muzeul are multe exponate care sunt valoroase pentru istoria Văii Jiului și care ar putea fi puse la dispoziția populației prin intermediul unui muzeu cu o suprafață mai mare. De aceea domnul Holobuț are un vis mai mare: acela de a realiza un muzeu etnografic sub forma unei gospodării tradiționale momârlănești, proiect pe care l-a și prezentat acum câțiva ani în consiliul local al municipiului Lupeni. Din păcate nu a obținut nici un sprijin dar, speră în continuare că va reuși, până la ieșirea la pensie, să pună bazele unui muzeu, în mărime naturală, sub forma unei gospodării momârlănești.

  

Făcând un rezumat al celor care promovează Valea Jiului reiese că oamenii simplii ca elevii, muncitorii, cadrele didactice și pensionarii se implică cu mult mai mult în promovarea Văii Jiului decât autoritățile locale. Probabil nu au nici un interes pentru că nu le iese nici bani și nici voturi. Uită un singur lucru: ceea ce fac simplii cetățeni ai Văii Jiului, fac pentru păstrarea vie a istoriei acestor meleaguri, ceea ce, peste ani, va fi recunoscut ca merit. Nimeni nu își va aduce aminte că primarul X a făcut nu știu câte parcuri, s-au primarul Y și-a asfaltat strada din fața vilei  și a plantat niște borduri și ETC., dar își vor aduce aminte că au existat oameni, care în vremuri grele pentru Valea Jiului, au pus umărul și au făcut ceva durabil pentru zonă și care, în decursul timpului, a adus mai multe beneficii și servicii acestei zone.

Valter COJMAN