”La suprafață, politica externa a SUA pare total irațională. SUA o dau dintr-un război dezastruos în altul – Afganistan, Irak, Siria, Libia, Ucraina și Gaza. În ultimele zile, SUA sunt izolate la nivel global din cauza ajutorului pe care îl dau acțiunilor Israelului împotriva palestinienilor, votând împotriva unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU pentru încetarea focului in Gaza, rezoluție susținută de 153 de state care au 89% din populația lumii și împotriva căreia au votat SUA și nouă state, acestea din urmă având sub 1% din populația lumii”, scrie Jeffrey Sachs, profesor la Columbia University, specialist în dezvoltare sustenabilă, fost consilier al mai multor secretari generali ai Națiunilor Unite și părinte al terapiei de șoc aplicată în Estul Europei la începutul anilor 1990.
În ultimii 20 de ani, toate obiectivele majore de politică externă ale SUA au fost ratate. Talibanii au revenit la putere in Afganistan după 20 de ani de ocupație americană. Irakul post-Saddam este dependent de Iran. Președintele sirian al-Assad a rămas la putere în ciuda acțiunilor CIA de a-l îndepărta. Libia s-a scufundat într-un război civil prelungit după acțiunea NATO condusă de SUA pentru îndepărtarea lui Muammar Gaddafi. Ucraina este copleșită pe front de Rusia, după ce SUA au zădarnicit un acord de pace între Rusia și Ucraina, în 2022.
Pentru a înțelege această escrocherie în politica externă, gândiți-vă la actualul guvern federal ca la o afacere coruptă cu mai multe divizii controlate de cei care oferă mai mult.
În ciuda acestor eșecuri costisitoare, la vârful politicii externe americane au rămas aceleași personaje, vreme de decenii – inclusiv Joe Biden, Victoria Nuland, Jake Sullivan, Chuck Schumer, Mitch McConnell și Hillary Clinton.
De ce?
Acest puzzle poate fi rezolvat recunoscând că politica externa a SUA nu este în interesul poporului american. Este vorba despre interesele unui cerc de la Washington care este într-o permanentă goană după donații pentru campanie, slujbe bine plătite pentru ei înșiși, pentru echipa lor, pentru membrii familiei. Pe scurt, politica externa a SUA a fost deturnată de bani.
Prin urmare, poporul american pierde o mulțime de bani. Războaiele din ultimele peste două decenii au costat circa 5.000 de miliarde de dolari, adică aproape 40.000 de dolari pentru fiecare gospodărie din SUA. Alte 2.000 de miliarde vor fi cheltuite în următoarele decenii pentru a avea grijă de veteranii de război. Pe lângă aceste costuri directe vin costurile pentru țările ce au fost teatru de război – milioane de vieți pierdute, și proprietăți distruse, și natură distrusă – pagube de mii de miliarde de dolari.
Costurile cresc în continuare. În 2024 vor veni costuri de 1500 de miliarde de dolari, adică de circa 12000 de dolari pentru fiecare familie, dacă adăugăm și cheltuielile directe ale Pentagoului, bugetele CIA și ale altor servicii secrete, bugetul administrației veteranilor și ale Departamentului Energiei (pentru arme nucleare), plus cheltuielile Departamentului de Stat legate de ajutoarele cu caracter militar pentru alte țări (precum Israelul). Sute de miliarde de dolari sunt aruncate, irosite în războaie fără rost, în baze militare în străinătate, într-o cursă a înarmării nenecesară și care ne aduce mai aproape de al treilea război mondial.
Aceste costuri uriașe descriu ”raționalitatea” contorsionată a politicii externe americane. Cele 1,5 trilioane de dolari în cheltuieli militare sunt o escrocherie a complexului militaro-industrial și a cercului sus-pușilor de la Washington, care împovărează și pun în pericol poporul american.
Pentru a înțelege această schemă, gândiți-vă la guvernul federal ca la o afacere cu mai multe divizii, controlată de cei care oferă mai mult. Divizia Wall Street este exploatată de Trezorerie. Industria sănătății este exploatată de Departamentul Sănătății. Industria petrolieră și a cărbunelui este exploatată de Departamentul Energiei și de Departamentul Afacerilor Interne. Iar politica externă este condusă de Casa Albă, Pentagon și CIA.
Fiecare divizie se folosește de puterea publică pentru a obține beneficii private prin inside dealing, totul uns de contribuțiile corporațiilor pentru campaniile electorale și lobby. Este interesant că divizia industriei sănătății rivalizează cu politica externa la amploarea escrocheriei. Sănătatea mănâncă în America circa 4.500 de miliarde de dolari (în 2022) sau 36.000 de dolari pentru fiecare gospodărie, iar acesta este cel mai mare cost al sănătății din întreaga lume. Cu toate acestea, America este pe locul 40 în lume în ce privește speranța de viață. Politica eșuată a sănătății se traduce în bani foarte mulți pentru industria sănătății, la fel cum politica externă eșuată înseamnă mega-venituri pentru complexul militaro-industrial.
Cu cât mai multe războaie, cu atât mai multe afaceri, firește.
Divizia de politică externă este condusă de o gașcă restrânsă și secretă, inclusiv liderii de la Casa Albă, liderii CIA, ai Departamentului de Stat, Pentagonului, ai Comisiilor pentru serviciile militare din Senat și Camera Reprezentanților, de marile companii militare precum Boeing, Lockheed Martin, General Dynamics, Northrop Grumman si Raytheon. Interesul public are un rol limitat.
Decidenții în politica externă conduc operațiunile din peste 800 de baze militare americane din străinătate, au pe mână sute de miliarde de dolari în contracte militare și au operațiunile militare unde sunt duse echipamentele. Privatizarea politicii externe a fost amplificată de privatizarea războiului însuși, pentru că tot mai multe funcții militare sunt oferite producătorilor de arme și contractorilor, precum Haliburton, Booz Allen, Hamilton și CACI.
Cu baze militare în 80 de țări și operațiuni CIA în și mai multe țări, SUA joacă un rol major, de cele mai multe ori acoperit, în stabilirea regulilor în acele țări și a politicilor care generează contracte lucrative implicând resurse minerale, hidrocarburi, oleoducte, teren agricol și păduri. SUA au vizat îndepărtarea a 80 de regimuri începând din 1947, operațiuni conduse în general de CIA prin instigarea la lovituri de stat, insurecții, tulburări sociale, manipularea alegerilor, sancțiuni economice și războaie deschise.
Pe lângă interesele de afaceri se adaugă ideologii care chiar cred în dreptul Americii de a conduce lumea. Familia de războinici numită Kagan este cel mai faimos caz, dar interesele lor financiare sunt bine legate și de industria de război. Rolul ideologiei este următorul. Ideologii s-au înșelat de aproape fiecare dată și, în urmă cu mult timp, și-au pierdut influența la Washington. Însă au rămas utili ca ațâțători la război. Ei sunt niște actori plătiți ai complexului militaro-industrial.
În toate această escrocherie există însă un mare inconvenient.
În teorie, politica externă se face în interesul poporului, dar nu aceasta este realitatea. O contradicție similară avem și în cazul sănătății, Wall Street-ului, industriei petroliere. Poporul american susține rareori mașinațiunile politicii externe americane atunci cînd se întâmplă, și se întâmplă rar, să audă adevărul. Războaiele Americii nu sunt duse la cererea poporului, ci la ordinul celor de sus.
Pentru a-i ține pe cetățeni departe de procesul de decizie sunt necesare câteva măsuri speciale.
Prima măsura este propaganda neîncetată. George Orwell a arătat rolul propagandei în romanul 1984 – nu a fost necesară nicio explicație atunci când inamicul a încetat să mai fie Eurasia și a devenit Estasia. SUA fac același lucru. Cine este cel mai mare dușman? Este la alegere, în funcție de sezon. Saddam Hussein Hugo Chavez, talibanii, Bashar al-Assad, ISIS, Al-Qaeda, Gaddafi, Vladimir Putin, Hamas – cu toții au jucat rolul de ”Hitler” în propaganda americană. John Kirby, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, ne livrează propaganda cu un zâmbet afectat pe față, sugerând că știe că tot ce spune este absurd, dar măcar o face într-un mod plăcut.
Propaganda este amplificată de think tank-urile de la Washington care trăiesc din donațiile contractorilor militari. Uneori, guvernele străine devin parte în aceasta escrocherie a SUA. Gândiți-vă la Atlantic Council, la CSIS și la popularul Institut pentru Studiul Războiului – toate sunt finanțate de contractorii militari.
A doua măsură este ascunderea costurilor operațiunilor din politica externă. În anii 1960, guvernul SUA a făcut greșeala de a-i obliga pe americani să suporte costul complexului militaro-industrial, luându-i pe tinerii americani la războiul din Vietnam și crescând taxele, pentru a finanța războiul. Cetățenii s-au ridicat împotriva guvernului.
Din 1970 încoace, guvernul a fost mai inteligent. A încetat recrutările, armata a devenit o slujbă pentru profesioniști, susținută de politica Pentagonului de a recruta militari din starturile sărace ale societății. S-a renunțat și la ideea finanțării politicii externe și a războaielor prin taxe și s-a trecut la finanțarea lor prin deficit bugetar.
Apoi, state clientelare precum Ucraina au fost determinate să poarte un război în locul Americii, astfel încât să nu mai vină în SUA saci cu trupurile militarilor americani căzuți și să gripeze astfel mașina propagandei. Nu mai trebuie să spunem că maeștri în ale războiului precum Sullivan, Blinken, Nuland, Schumer și McConnell rămân la mii și mii de kilometri distanță de linia frontului. Moartea este rezervată pentru ucraineni. Senatorul Richard Blumenthal, democrat, a spus că ajutorul militar pentru Ucraina este o investiție bună, pentru că în acest fel nu trebuie să moară americani.
Sistemul funcționează și prin subordonarea totală a Congresului în fața de mașinii de război, pentru ca Pentagonul sa evite orice întrebare incomoda despre bugetele uriașe și despre războaiele la care a instigat guvernul. În primul rând, membrii comisiilor din Congres care supraveghează serviciile armate au campaniile electorale finanțate de marii contractori militari. Această industrie investește sume mari și în lobby, pentru a oferi salarii cât mai bune foștilor membri ai acestor comisii din Congres, echipei lor, familiilor lor – fie direct, prin cooptarea în afaceri militare, fie prin angajarea în firmele de lobby de la Washington.
Nu doar complexul militaro-industrial deturnează politica externă în Congresul SUA. Lobbyul israelian s-a perfecționat în arta cumpărării Congresului. Complicitatea Americii în politica de apartheid a Israelului și în crimele de război din Gaza nu are vreo legătură cu securitatea națională și cu diplomația americană. Ele sunt fructele investițiilor lobby-ului israelian, care au ajuns la 30 de milioane de dolari în campania din 2022 și vor creste în 2024.
În ianuarie, când se va reuni Congresul, Biden, Kirby, Sullivan, Blinken, Nuland, Schumer, Blumenthal și cei ca ei ne vor spune că trebuie musai să finanțăm războiul pierdut din Ucraina și masacrul din Gaza, pentru că, în caz contrar, noi, europenii și lumea liberă, dacă nu chiar întregul sistem solar, ne vom prăbuși în fața Rusiei, a ayatollahilor iranieni și a Partidului Comunist Chinez. Creatorii dezastrelor de politică externă nu sunt iraționali în aceasta generare a spaimei. Ei știu să amăgească și sunt foarte lacomi, urmărindu-și interesele personale, în dauna intereselor cetățenilor americani.
Poporul american trebuie neapărat să reformeze politica externă coruptă și și înșelătoare, care îngroapă guvernul în datorii și ne îndreaptă spre apocalipsa nucleară. Această reformă trebuie să înceapă în 2024, prin respingerea unor noi finanțări pentru războiul din Ucraina și pentru crimele de război din Gaza. Calea unei politici externe americane în interesul public este pacea și diplomația, nu cheltuielile militare”.
