BINE AŢI VENIT PE BLOGUL MEU! ***** DACĂ BLOGUL CORESPUNDE CERINŢELOR VOASTRE ŞI VREŢI SĂ FIŢI INFORMAŢI DESPRE NOILE POSTĂRI SAU COMENTARII AVEŢI POSIBILITATEA SĂ VĂ ABONAŢI LA CEEA CE DORIŢI. E GRATIS! ***** "UN OM INFORMAT ESTE UN OM PUTERNIC" (John Davison Rockefeller) ***** "Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stimă; Evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; Nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor." (Alceu) ***** "Adevăratul curaj nu este forţa brutală a eroilor vulgari, ci hotărârea fermă a virtuţii şi a raţiunii ." ( Alfred North Whitehead ) ***** "Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti." (Winston Churchill) ***** "Daca taci atunci cind ar trebui sa vorbesti, sa stii ca esti fricos." (Abraham Lincoln)***** "Cel care nu are curajul să vorbească pentru drepturile sale nu poate câștiga respectul celorlalţi." (Rene Torres) ***** „Toate lucrurile măreţe din lume sunt realizate de nişte naivi ce cred cu tărie într-un lucru care , în mod absolut evident pentru toată lumea , este imposibil de realizat .“ Frank Richards ***** ''De ne va fi interzisă libertatea de exprimare, proşti şi tăcuţi, vom fi conduşi precum oile spre abator'' George Washinghton ***** VĂ DORESC O ZI BUNĂ!

IMPORTANT!

NU UITAȚI!

BLOG-ul FOLOSEȘTE COOKIE-uri.
CONTINUAREA URMĂRIRII BLOGULUI CONSTITUIE ACCEPTUL DUMNEAVOASTRĂ.
MULȚUMESC!

luni, 25 martie 2013

- Băsescu a trimis o nouă scrisoare lui Ponta, Antonescu şi Zgonea

Disperarea lui Băsescu nu mai are limite. Azi la numit pe Morar, sluga lui de la DNA şi actual interimar la PG, ca judecător la CCR în locul lui Axinte Gaspar (deși, inițial, trebuia să fie în  locul lui Lazăroiu, fost Ceauşescu, desi mandatul acestuia expiră în august 2013) căruia îi expiră mandatul în iunie sau iulie 2013... Pe lângă acest lucru, a mai trimis şi o scrisoare  lui Ponta, Antonescu şi Zgonea, cu speraţa că va abate atenţia presei de la PDL şi îi va da o nouă temă:


Stimate domnule Preşedinte al Senatului,
Stimate domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Stimate domnule Prim-ministru,
În cadrul discursului pe care l-am susţinut în faţa Parlamentului, în data de 12 martie 2013, am pledat pentru înscrierea în centrul agendei politice a statului român a trei teme care îmi par esenţiale pentru avansarea proceselor de integrare europeană.

Am subliniat cu acel prilej că existenţa unui stat de drept modernizat şi consolidat - eficient în funcţionarea sa democratică şi independent în desfăşurarea actului de justiţie -, adoptarea monedei euro şi, nu în cele din urmă, aderarea la spaţiul Schengen sunt coordonatele care trebuie să ghideze acţiunea noastră comună pe termen scurt și mediu. Am încrederea că sunt în asentimentul Dumneavoastră când afirm că fiecare român se regăseşte în aceste trei obiective prin aspiraţiile de a trăi şi munci într-un context de reglementări fondate pe acele principii care au generat securitatea şi prosperitatea comunităţii euroatlantice din care facem parte.

Doresc să reiterez, prin intermediul acestei scrisori, propunerea mea de a avea un parteneriat cu Parlamentul şi Guvernul atât în ceea ce priveşte asumarea în comun a celor trei obiective, cât mai ales pentru desfăşurarea de acţiuni coordonate şi concertate în sensul îndeplinirii lor.

Testul pe termen scurt al angajamentului nostru comun, Parlament - Președinte -Guvern, pe direcţia consolidării statului de drept modern îl reprezintă întrunirea condiţiilor pentru realizarea aderării la spaţiul Schengen înainte de sfârşitul acestui an. Cunoaşteţi foarte bine faptul că deschiderea politică a tuturor statelor membre care vor vota decizia de extindere a spaţiului Schengen cu România şi Bulgaria a fost consemnată în documentele Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 7 - 8 martie. Cunoaşteţi, de asemenea, că există state membre care s-au pronunţat public în ceea ce priveşte legătura dintre aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen şi progresele realizate în privinţa îndeplinirii condiţiilor din Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

În opinia mea, a trata cu responsabilitate faţă de cetăţenii români obiectivul Schengen presupune adoptarea şi punerea în aplicare a unui plan de acţiune centrat pe recomandările cuprinse în raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, adoptat de Comisia Europeană în 30 ianuarie 2013 şi aprobat de Consiliul Afaceri Generale din 11 martie 2013, inclusiv cu acordul reprezentantului Guvernului României prezent la lucrări.
În sensul celor de mai sus, vă propun următorul Plan de acţiune :


1. Adoptarea, cu respectarea standardelor legale și morale europene, și punerea efectivă în aplicare a noului Statut al deputaţilor şi senatorilor.
termen: înainte de sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.
2. Adoptarea unui cod de conduită al parlamentarilor.
termen: înainte de sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.
3. Respectarea şi executarea hotărârilor judecătoreşti.
termen: imediat-permanent.
4. Asigurarea protecţiei adecvate pentru sistemul judiciar şi instituţiile anticorupţie împotriva presiunilor nejustificate de orice natură.
termen: imediat-permanent.
5. Revocarea membrilor Guvernului care fac obiectul unor acţiuni în instanţă pentru fapte penale.
termen: 30 aprilie.
6. Angajarea răspunderii membrilor Parlamentului pentru fapte de încălcare a regimului de integritate.
termen: 30 aprilie.
7. Desemnarea conducerii Parchetului General şi a DNA.
termen: imediat.
8. Prevenirea şi sancţionarea corupţiei privind achiziţiile publice şi dezvoltarea rolului ANI în acest domeniu.
termen: 30 aprilie.

Vă reamintesc, în acest context, ceea ce Consiliul Uniunii Europene stabileşte cu prilejul fiecărei reuniuni în care se adoptă rapoartele MCV, respectiv că «existenţa unui sistem administrativ şi judiciar imparţial, independent şi eficace, înzestrat cu mijloace suficiente, este indispensabilă pentru o bună funcţionare a politicilor UE şi pentru a asigura accesul deplin al cetăţenilor la toate oportunităţile oferite de apartenenţa la Uniune».

Îmi exprim convingerea că prin îndeplinirea Planului de acțiune (în forma pe care v-am propus-o sau într-o variantă îmbunătățită de dumneavoastră) și o atitudine proactivă în relația cu Comisia Europeană și statele membre, vom putea apăra mult mai bine interesele României, decât printr-o retorică agresivă, fără acoperire în fapte la noi acasă.

În opinia mea, punerea în aplicare a Planului de acţiune, reprezintă singura opţiune de natură să sporească şansele de a obţine o decizie favorabilă de aderare la spaţiul Schengen înainte de sfârşitul acestui an.

În aşteptarea răspunsului Dumneavoastră, pe care îl sper foarte rapid, vă rog să primiţi, stimate domnule Preşedinte al Senatului, stimate domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor şi stimate domnule Prim-ministru, asigurarea consideraţiei mele înalte.
Traian Băsescu
Preşedintele României"

UPDATE:


  De asemenea, continuă să bată toba pe tema parlamentului unicameral şi alte tâmpenii care i-au trecut prin cap. De aceea voi posta un articol de pe COTIDIANUL.RO care lămureşte lucrurile în această privinţă:



Cum încearcă Traian Băsescu să-i păcălească din nou pe români

Cum încearcă Traian Băsescu să-i păcălească din nou pe români
Traian Băsescu încearcă să impună Parlamentului propria sa Constituţie (cu parlament unicameral) şi evocă o Decizie a CCR. Preşedintele însă nu suflă niciun cuvânt despre faptul că judecătorii CCR au recomandat parlament bicameral.
Scrisoarea a II-a la BP al Camerei Deputaţilor
La punctul 2 de pe ordinea de zi a şedinţei Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor se afla luni şi subiectul „Scrisoare din partea domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, referitoare la proiectul de Lege privind revizuirea Constituţiei României, transmis în 22.06.2012”. În scrisoarea preşedintelui se solicită nici mai mult, nici mai puţin, decât ca Parlamentul să dezbată proiectul de lege de revizuire a Constituţiei, elaborat în 2011 de guvernul Boc şi modifcat radical de Traian Băsescu. Acesta susţine – eronat (pentru că nu este vorba de o lege ordinară sau organică, ci de una constituţională – n.a.) – că regulamentele parlamentare prevăd dezbaterea cu prioritate a acestui proiect de revizuire (faţă de altele ce urmează să apară), fiind primul înregistrat la Parlament.
Atât în scrisoare, cât şi în ultimele sale ieşiri publice, Traian Băsescu solicită, tot pe un ton ultimativ (şi tot fără a avea vreo atribuţie în acest sens), ca revizuirea Constituţiei să pornească de la rezultatul referendumului din 22 noiembrie 2009, adică el cere ca viitoarea Constituţie să prevadă parlament unicameral. Tot Traian Băsescu susţine că în dispozitivul CCR la motivarea respingerii uninominalului pur, CCR a instituit obligativitatea respectării rezultatului referendumului şi a trecerii la un parlament unicameral.
Pretenţiile lui Traian Băsescu ca parlamentul să lucreze pe proiectul lui de revizuire a Constituţiei nu pot fi satisfăcute nici dacă regulamentele ar fi de partea lui. Şi asta pentru simplul motiv că judecătorii CCR „au făcut praf” textul lui Traian Băsescu, în sensul că în jur de 60-65% din prevederile importante au fost declarate neconstituţionale.
Ce spune Decizia CCR nr. 779 din 17 iunie 2011
Pe 17 iunie 2011, Curtea Constituţională a analizat proiectul de revizuire a Constituţiei primit de la Traian Băsescu. Printre altele, în documentul CCR există două recomandări exprese care dau peste cap toate susţinerile lui Traian Băsescu.
Iată ce spune Curtea, referitor la tipul de referendum organizat de Traian Băsescu în 2009:
„Distinct de modificarea propusă, Curtea apreciază necesară completarea dispoziţiilor art.90 alin.(1) în sensul exceptării de la referendumul cerut de Preşedinte a problemelor de interes naţional care, aprobate prin exprimarea voinţei poporului, ar impune revizuirea Constituţiei. Prin eliminarea acestei posibilităţi s-ar evita o dublă consultare a poporului pentru una şi aceeaşi problemă: organizarea unui prim referendum prin care acesta şi-ar exprima punctul de vedere cu privire la o anumită problemă de interes naţional a cărei rezolvare necesită revizuirea Legii fundamentale, declanşarea procedurii de revizuire în sensul celor statuate în urma consultării populare şi, în fine, organizarea unui nou referendum pentru aprobarea legii de revizuire”.
Deci judecătorii CCR spun (ceea ce susţinem noi încă din octombrie 2009 şi au reclamat la vremea respectivă toţi politicienii cu excepţia celor din PDL) că un referendum naţional nu trebuie să conţină întrebări specifice referendumului pentru aprobarea unei Constituţii. Motivul este simplu: există riscul ca votul de la referendumul primar să fie ulterior infirmat ulterior de votul de la revizuirea Constituţiei.
CCR a pledat pentru bicameralism
Deşi întreg proiectul trimis de Traian Băsescu se axează pe sistemul parlamentar cu o singură Cameră, judecătorii CCR au avut următoarea recomandare legat de sistemul parlamentar, recomandare pe care o redăm integral:
Nu trebuie ignorate totuşi, în exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului român şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului în raport cu cea unicamerală.
Curtea reţine în acest sens că, în mod tradiţional, Parlamentul României a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată în anul 1864, prin "Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris" al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind întreruptă doar în perioada regimului comunist, când reprezentanţa naţională era unicamerală - Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr.92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 18 martie 1990, act în baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente în materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional.
Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente.
Astfel, se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele acestuia se vor împiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri şi un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ. Adoptarea legilor în cadrul unui Parlament unicameral se face după mai multe "lecturi" succesive ale unui text, astfel cum, de altfel, se propune şi în prezentul proiect de revizuire a Constituţiei. Fiind realizate însă de acelaşi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială, sau pot fi suprimate din raţiuni de urgenţă. Bicameralismul determină ca a doua lectură a legii să se facă, întotdeauna, de o altă adunare, ceea ce este de natură să determine o percepţie critică accentuată. Se oferă astfel oportunitatea unei mai bune cooperări critice, a dezbaterii comune şi colective de luare a deciziilor, conferindu-se amploare formării voinţei statului parlamentar.
În plus, bicameralismul minimizează riscul dominaţiei majorităţii, favorizând dialogul între majorităţile din cele două Camere, precum şi între grupurile parlamentare. Cooperarea şi supervizarea legislativă sunt extinse în acest mod, demonstrându-se astfel că sistemul bicameral este o formă importantă a separaţiei puterilor, care nu funcţionează doar între puterile legislativă, executivă şi judecătorească, ci şi în interiorul celei legislative. Atât tradiţia care, fiind legată de fiinţa statului român, îl defineşte şi îl reprezintă, cât şi avantajele enunţate constituie puternice motive de reflecţie cu prilejul opţiunii pentru una dintre cele două formule: unicameralism sau bicameralism”.
Recomandări acoperite mediatic în 2011
Traian Băsescu nu s-a referit niciodată la ce a apărut în Decizia 779/2011 a CCR. De asemenea, nici în presă aceste recomandări nu au apărut - cu excepţia cotidianul.ro din 22 iunie 2011 -, dar există câteva explicaţii. „Masacrarea” Constituţiei lui Băsescu a fost imediat acoperită mediatic. În primul rând, s-a discutat în proporţie de 99% doar de o singură propunere a lui Traian Băsescu respinsă de CCR, şi anume cea referitoare la eliminarea prevederii caracterului licit al dobândirii averilor. Timp de trei zile acesta a fost subiectul care a „ţinut prima pagină”. Reamintim, inclusiv ambasadorul SUA de atunci, Mark Gittenstein, a tunat şi a fulgerat împotriva CCR (evident această încălcare a statutului diplomatic şi atacul la „instituţia statului de drept” numită CCR, nu a făcut obiectul vreunei reacţii din partea organismelor UE). Inclusiv Traian Băsescu a acoperit mediatic dezastrul de la CCR, prin crearea unui alt subiect de presă, în aceeaşi zi, a fost vorba de atacul mizerabil la adresa MS Regele Mihai I.
Lucian Gheorghiu

DECIZIA Nr.779
din 16 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.90 alin.2 şi art.214 alin.5 din Codul de procedură penală

Publicată în Monitorul Oficial nr.555 din 04.08.2011

Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru
- judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ştefan Minea
- judecător
Iulia Antoanella Motoc
- judecător
Ion Predescu
- judecător
Pusks Valentin Zoltan
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Marieta Safta
- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.90 alin.2 şi art.214 alin.5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Mudura în Dosarul nr.4.816/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Prim-magistratul-asistent referă că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Decizia nr.353/R/2010 din 25 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr.4.816/111/2010, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.90 alin.2 şi art.214 alin.5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Mudura într-o cauză având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art.90 alin.2 din Codul de procedură penală este contrar dreptului la un proces echitabil în materie penală, întrucât permite ca probele ce stau la baza soluţionării conflictului de drept penal să fie obţinute de alte organe judiciare penale în cadrul unor proceduri caracterizate prin principii şi reguli specifice. Condiţia "dacă legea prevede aceasta" alimentează inechităţile în domeniul penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale. Se mai susţine că procedurile prevăzute de art.90 alin.2 coroborat cu art.214 din Codul de procedură penală nu prezintă caracteristicile unor proceduri preliminare, în sensul art.21 alin.(3) din Constituţie, pentru a legitima folosirea proceselor-verbale şi a actelor de constatare, fără nicio delimitare, în procesul penal declanşat ulterior. Consideră că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, înscrisurile menţionate la art.90 alin.2 din Codul de procedură penală pot avea doar valoare de informaţii pentru organele de urmărire penală, iar nu valoare de mijloace de probă în procesul penal şi nu pot influenţa în niciun fel soluţionarea procesului penal, care trebuie să depindă exclusiv de actele de procedură întocmite de organele judiciare penale, cu respectarea garanţiilor pe care nu le poate oferi decât un proces penal legal declanşat.
Tribunalul Bihor - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că nu este atins dreptul la un proces echitabil câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părţi.
În conformitate cu dispoziţiile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.90 alin.2 cu denumirea marginală Procesul-verbal ca mijloc de probă şi art.214 alin.5 cu denumirea marginală Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art.90 alin.2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";
- Art.214 alin.5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."
Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei sunt următoarele: art.11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art.20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art.21 alin.(3) privind dreptul la un proces echitabil şi art.124 referitor la înfăptuirea justiţiei, cu raportare la art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.
Astfel, prin Decizia nr.331 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.675 din 28 iulie 2005, Decizia nr.524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.764 din 7 septembrie 2006, şi Decizia nr.1.485 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.818 din 27 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.90 alin.2 şi art.214 alin.5 din Codul de procedură penală, criticate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu argumente similare.
Potrivit jurisprudenţei menţionate, faptul că, în condiţiile legii, procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot constitui mijloace de probă nu este de natură să aducă nicio atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părţi, în condiţiile art.67 alin.1 din Codul de procedură penală. Procesele-verbale şi actele de constatare prevăzute de art.90 alin.2 din Codul de procedură penală sunt întocmite de organe ale statului, în exercitarea competenţei acestora stabilite de lege şi în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanţiilor prevăzute de lege.
Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere unicităţii şi imparţialităţii justiţiei şi nici independenţei judecătorilor, întrucât instanţa judecătorească este cea care apreciază asupra concludentei şi utilităţii probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale statului. În procesul deliberării, judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, şi nu prin raportarea exclusivă la procesele-verbale şi actele de constatare întocmite de alte organe cu competenţă specială. Aşadar, judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că informaţiile culese imediat după săvârşirea faptei reclamate, în măsura obţinerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte în jurisprudenţa menţionată îşi menţin valabilitatea.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.90 alin.2 şi art.214 alin.5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Mudura în Dosarul nr.4.816/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011.




joi, 21 martie 2013

- Elevă amenințată cu moartea pentru că a purtat tricolorul românesc la liceu


În ceea ce mă privește, eu consider că trebuiesc făcute următoarele lucruri:
1) Individul care a amenințat-o pe Sabina Elena trebuie prins și închis pentru, cel puțin, 5 ani;
2) Diriginta și întreaga conducere a liceului să fie concediată și exclusă din învățământ (http://jurnalul.ro/stiri/observator/eleva-covasna-bentita-tricolora-639695.html);
3) Președintele PNL din Sfântul Gheorghe să fie exclus din PNL și să i se facă plângere penală pentru atac la însemnele statului, respectiv tricolorul românesc (http://jurnalul.ro/stiri/observator/presedintele-pnl-sfantu-ghoerghe-purtarea-tricolorului-de-15-martie-este-necuvenita-639638.html).

COTIDIANUL.RO

Relatare incredibilă din oraşul Covasna:
Elevă ameninţată cu moartea pentru că a purtat o bentiţă tricoloră!

Elevă ameninţată cu moartea pentru că a purtat o bentiţă tricoloră!
Sursă foto: hirmondo.ro
Sabina Elena, elevă în clasa a IX-a la un grup şcolar din Covasna, intervievată aseară de cotidianul.ro.
Cum v-aţi gândit să mergeţi cu însemne tricolore la şcoală?
N-am luat vreo decizie în comun, pur şi simplu ne-am dus trei colegi cu o cocardă , cu o bentiţă şi cu un steguleţ, toate tricolore. Vineri am început şi am continuat luni şi marţi. Colegii de la secţia maghiară m-au huiduit şi mi-au adresat fel şi fel de cuvinte jignitoare, n-aş vrea să le reproduc aici. 
Apoi a venit diriginta. Ce ţi-a spus? 
Doamna dirigintă mi-a spus să nu mai port bentiţa tricoloră pe cap, pentru că se discută în cancelarie foarte mult despre asta. Am ascultat-o şi am pus-o la brâu. Şi astăzi a venit la mine să mi-o ia . A venit cu o foarfecă, cred că intenţiona s-o taie, nu ştiu dacă a tăiat-o sau dacă a smuls-o, că era prea mare agitaţia. N-aveam ce să fac, doar nu era să mă iau la bătaie cu doamna dirigintă... Până la urmă mi-a luat-o şi  a plecat cu ea.
Şi ce a mai urmat? 
Am fost chemată la Direcţiune, mi s-au pus fel de fel de întrebări...
Ce te-au întrebat? 
M-au întrebat cu ce scop am făcut asta, ce am avut de câştigat, mi s-a spus că asta e instigare, că am stricat imaginea şcolii..Mi s-a mai spus că am făcut-o lată, că problema a fost ridicată la nivel naţional, că am instigat ...Şi-am întrebat şi eu; ”la ce am instigat?’’ , le-am spus că n-am avut nimic de demonstrat, că atâta timp cât şcoala nu-mi impune o ţinută obligatorie pot purta ce vreau şi cam atât...Ba nu, mai e ceva, pe facebook am fost ameninţată cu moartea, înjurată şi făcută ţigancă.
Cine te-a ameninţat? 
Unul, Zsolt Lendvay Simon. Vă citesc ?
Da...Chiar te rog...
Moarte Sabina Elena !!!  Trăiască Ungaria Mare ... Ţinutul Secuiesc în libertate, Ardealul nu-i România, România-Ţigănia, p...a mă-tii țigan S.E.
Nu e cam ciudat că tocmai de ziua maghiarimii v-aţi ales să purtaţi însemne tricolore?
Povestea e mai veche. De 1 Decembrie au venit mai mulţi colegi maghiari cu tricouri cu harta Ungariei Mari şi cu un steag unguresc. Când noi am cântat imnul naţional, au început să huiduie şi să ne facă semne obscene. Mai mult ei au instigat prin ceea ce-au făcut de 1 Decembrie.
Şi-atunci nu a fost afectată imaginea şcolii? Nu i-a chemat nimeni la Direcţiune? 
Nu, nu s-a legat nimeni de ei !
Directorul, care spunea că nu se face politică în şcoală face parte din UDMR? 
Da!
Update 1: Diriginta pune paie pe foc
Pentru că şi astăzi Sabina împreună cu o colegă au avut „tupeul” să vină la şcoală purtând bentiţa tricoloră, doamna dirigintă a luat decizia să le trimită acasă de la repetiţiile unei piese de teatru în care fetele jucau. Motivul, cităm; „instigare şi atitudine nefirească, provocatoare...”. Întrebată fiind de ce i-a furat Sabinei bentiţa tricoloră, doamna dirigintă Baykoy Mihaela (fostă Vulpoi) a spus în doi peri că avea nevoie de ea să-şi strângă părul.
Update 2: Fostul prefect Codrin Munteanu: Aveam cunoştinţă de acest tip de manifestări
Fostul prefect al judeţului Covasna Codrin Munteanu a confirmat pentru cotidianul.ro faptul că avea cunoştinţă de manifestările de natură separatistă din şcolile din judeţ şi că a atras de nenumărate ori atenţia directorilor să nu mai facă politică în instituţiile de învăţământ, inclusiv directorului de la şcoala în care învaţă Sabina.

Marcel Bărbătei

- Sabina Elena, eleva cu bentiţă tricoloră: „Nu-i urăsc pe unguri, urăsc faptul că ei mă urăsc“
- Tineri adunaţi în Piaţa Universităţii, pentru a o susţine pe Sabina - eleva cu bentiţă tricoloră
- Sabina Elena, eleva-patriotă din Covasna, este amenințată DIN NOU cu moartea. Cine este extremistul care îl amenință și pe Dan Tănasă
- Mesajul unui maghiar din Harghita către mine și Sabina Elena: ”Gunoi împuţit, ar trebui să-ţi tăiem beregata, odată cu a Sabinei!”
- Sancțiuni luate de ISJ Covasna, în cazul elevei cu bentiță tricoloră. Diriginta schimbată, mustrare scrisă pentru director și adjuncți
- Revista 22, subvenţionată de statul român, porneşte "cruciada împotriva copiilor" Sorin Ioniţă:"Sabina-Elena, o proastă mică dar cu tupeu"
- Cum comentează Der Spiegel scandalul bentiţei tricolore

Ce spun simplii cetățeni români de etnie maghiară despre nemerniciile celor din UDMR, nemerniciile lui Tokes și a altora  ca ei:



Peste 2.500 de români din Covasna cer autorităţilor să aplice legea
Comunicat-manifest al comunităţii româneşti din Covasna
 

Comunicat-manifest al comunităţii româneşti din Covasna
Comunitatea românească din Covasna a asistat cu emoţie, empatie şi totală solidaritate la gestul elevei minore M Sabina-Elena de a purta în şcoala pe care o frecventează simbolul identitar al României, o bentiţă tricoloră, cu onoarea mândria şi demnitatea unui copil pur, încrezător în simţirea şi bucuria de a fi român şi pe data de 15 Martie 2013.
Gestul Sabinei a fost catalogat de către profesorii şi elevii maghiari, dar şi de presa scrisă maghiară, drept unul provocator, neadecvat, nefiresc şi instigator la adresa etnicilor maghiari, un gest făptuitor care e vecin cu legea şi prin urmare trebuie mai întâi stigmatizat şi apoi pedepsit, prin agresarea şi culpabilizarea elevei curajoase „vinovată” de purtarea simbolului statal românesc înscris în Constituţia României, a libertăţii de exprimare a conştiinţei şi gândirii, sau pentru curajul de a gândi româneşte,întrucât gestul s-a dovedit unul în afara unei ordini a suprematismului etnic maghiar instituit în ultimii 20 de ani, cu preponderenţă, în judeţele Covasna şi Harghita.
Este încercarea de a crea presiune, coerciţie şi sfidare la adresa unei ordini care nu suportă alteritatea, ca să nu vorbim despre recunoaşterea demnităţii însemnelor naţionale. Înţelegem acum mai bine de ce tricolorul este un act de “teribilism” şi ,,copilăresc”, pentru Inspectoratul şcolar Judeţean Covasna şi mulţi profesori maghiari, deveniţi politicieni abili şi propagandistici în politizarea procesului de învăţământ, conform doctrinei de partid, a spiritului de autonomie, separare etnică şi construire a unei noi realităţi într-un spaţiu dat, prin cultivarea urii interetnice, intoleranţei, maghiarizării, umilirii şi subjugării românilor.
Nimeni nu se aştepta ca un simbol atât de teribil pentru maghiari, însemnele României, să aibă valoare comunitară, să reafirme identitatea unei comunităţi româneşti minoritară şi abandonată de autorităţile statului. Nimeni nu se mai aştepta să se mai ,,producă” în spaţiul locuit, decât cel mult vreun gest de formă şi nicidecum vreunul de fond. Pentru că român şi românism au devenit sinonime cu stigma. Stigma este etichetarea prin care se încearcă paralizarea acţiunilor individuale sau colective româneşti. Este expresia unui atribut indezirabil. Problema este cine hotărăşte ce e dezirabil şi ce nu, într-o comunitate românească minoritară?
Eleva minoră Sabina-Elena a îndrăznit să sfideze ignoranţa agresivă numită naţionalism şovin, iredentist şi xenofob, prin purtarea unei bentiţe tricolore, fără nici o formă zgomotoasă, ostentativă sau provocatoare, în linişte şi în demnitatea de a fi român, dar jignită şi lezată în sentimentul ei naţional, în dorinţa inconştientă de a reuşi să rupă coerciţia stigmei atunci când te manifeşti ca român, mai ales în judeţele Covasna şi Harghita. Este deja de notorietate manifestarea colegilor ei maghiari, care pe data de 29 Noiembrie 2012, cu ocazia sărbătoririi zilei de 1 Decembrie, premeditat îmbrăcaţi în negru, purtând panglici de doliu sau tricouri inscripţionate cu harta Ungariei Mari, au huiduit, fluierat, au făcut gesturi obscene şi arborat steagul Ungariei şi pe cel negru, deoarece pentru politicienii maghiari şi propaganda lor, inoculată doctrinar educaţional şi elevilor maghiari, ziua Naţională a României, 1 Decembrie, este declarată o zi de doliu. Este posibil ca într-o şcoală din România să faci cerere pentru a ţi se permite să intonezi Imnul Naţional de 1 Decembrie ?
Este posibilă o asemenea manifestare şi discriminarea românilor minoritari, deoarece puterea politică, administrativă şi educaţională în zonă este deţinută aproape exclusiv pe criterii entice, iar votul etnic este invocat decisiv şi hotărâtor. Unde politica dă greş, biserica istorică maghiară intervine, oferă logistica şi continuă propaganda şovină antiromânească. Când nu reuşeşte votul etnic, sau biserica istorică maghiară, se aplică stigma ce automat determină etichetarea gestului şi a individului, ce duce la ostracizare din propria comunitate prin discreditare. Această discreditare am conştientizat-o cu toţii în spaţiul virtual la adresa elevei minore Sabina Elena şi fiind insuficientă s-a ajuns şi la ameninţarea ei cu moartea.
Controlul şi impunerea în spaţiul real, la fel ca în cel virtual se fac cu persuasiune, machiavelism, învrăjbire a românilor, aroganţă şi superioritate, prin stigmatizarea conceptului naţional şi anularea unei voinţe naţionale.
George Orwell are o frază celebră: ,,Cine controlează prezentul, controlează trecutul şi cine controlează trecutul controlează viitorul,,. Realitatea zonei este construită atent şi meticulos în trepte, de la numele străzilor altă dată româneşti, la steag secuiesc, imn şi autocolante (cu inscripţia ,,SIC,, în harta aşa zisului ţinut secuiesc) lipite pe autoturisme, la statuile şi monumentele unor iluştri necunoscuţi puse obsesiv prin toate oraşele cu majoritate maghiară, pentru construirea unei realităţi maghiare aparent logică şi la înălţimea pretenţiilor autonomiste clamate, până la excesul de comemorări, festivaluri şi defilări maghiare în costume de husari călare, cu drapele în toate simbolisticile maghiare, sub numele oricărui pretext, totul este foarte programatic şi se desfăşoară cu un singur scop: pentru a şterge o istorie şi a o înlocui cu alta, prin cultivarea subliminală a construcţiei unei realităţi administrative sub forma unui aşa-zis ţinut secuiesc, pe care până şi echipa de hochei din municipiul Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita a ajuns sa-l promoveze pe tricouri, ca parte a acţiunilor provocatoare la adresa României şi la internaţionalizare a autonomiei.
În acest sens a fost inventat şi panoul cu inscripţia „SIC - Terra Siculorum”, prin care s-a dorit să li se amintească permanent şi provocator românilor, că judeţul Covasna este un ţinut etnic secuiesc, dar şi permanenta promovare a conceptului şi imaginii unui ţinut în care românii nu se regăsesc, sau au fost excluşi total ca şi când nu ar fi existat, nu există şi prin urmare nu au nici un viitor, fără a-i interesa pe UDMR-işti că prin astfel de gesturi, iredentiste, antiromâneşti şi şovine aduc atingere sentimentului naţional românesc şi legilor ţării.
Totul este indus a se întâmpla firesc; pentru a avea o identitate trebuie să ai o istorie, să ai o istorie trebuie să o creezi şi să o promovezi, (vezi manualul de Istoria Secuimii) cu mesaje grave în mentalul colectiv al comunităţii maghiare şi formarea educaţională a viitorilor tineri maghiari, istorie care apoi aplicată regiunii de identificare creează posibilitatea invocării autonomiei şi autodeterminării pe motivul “contaminării” spaţiului zonal cu o naţiune identitară şi drepturi colective!
Liderii maghiarii au ridicat la rang de mândrie, curajul de a sfida prin orice gest Statul Român şi a umili sentimentul naţional al românilor, pauperizarea zonei pe motiv de neschimbare a demografiei etnice, distorsionarea realităţii şi a respectului faţă de români şi ţara în care trăiesc. Aşa se explică că în oraşul-staţiune Covasna, deşi exsistă o minoritate românească de 34%, stema heraldică a oraşului nu cuprinde nici un simbol românesc, iar stema judeţului este cea din perioada scaunelor Imperiului Austro-Ungar.
Românii au ajuns să nu mai existe simbolistic, nu au voie la un viceprimar român, nu au voie să-şi amplaseze măcar o troiţă ortodoxă românească identitară în curtea şcolii, deoarece există un monument funerar compus din 9 (nouă) stalpi de căpătai memoriali ungureşti, dar elevii români din clasele terminale trebuie să accepte exclusiv simbolistica maghiară pe tabloul şcolar de sfârşit de an, pentru că aşa doreşte direcţiunea şi pentru că aşa se impune propaganda şovină maghiară.
La Zăbala este editată o monografie a comunei, exclusiv cu date istorice ale minorităţii etnice locale maghiare şi toponomime maghiare, exclusiv doar în limba maghiară, (excepţie pliantele de prezentare). Deşi românii sunt un sfert din locuitori, aceştia lipsesc cu desăvârşire, ceea ce denotă un grosolan fals istoric, iar la lansare nu a fost invitat nici un român, nici un reprezentant al comunităţii româneşti, comunitate care “nu are trecut” , deci nu trebuie să aibă nici viitor, atitudine de mare sfidare, aroganţă şi lipsă de respect faţă de românii din judeţul Covasna.
Care este rolul şi rostul unui manual de istorie secuiască, istorie scrisă fără o bază ştiinţifică şi neargumentată istoric, plină de neadevăruri şi interpretări personale ? Ce rol are batjocurirea românilor şi românismului, bazată pe mituri şi legende ? Nu oare de inflamare a spiritului românesc şi de intoleranţă la o convieţuire paşnică şi de respect reciproc? La toate acestea se adaugă predarea deformată a istoriei românilor la clasele maghiare sau predarea doar a teoriei Roesleriene, care nu face parte din trunchiul curricular obligatoriu, ci este doar o părere alternativă la interpretarea istorică.
Înregimentarea profesorilor în politică, îndoctrinarea acestora cu teze ideologice de partid duce la politizarea actului educaţional în sensul doctrinei partidelor maghiare de autonomie, separatism, propagandă iredentistă şovină şi xenofobă la ore de către profesori şovini care fac parte din PCM, UDMR, PPMT.
Angrenarea elevilor în activităţi politice, ce transmit un puternic mesaj antiromânesc, cum ar fi 10 martie, cel mai recent act de indoctrinare şovină şi îndemn la separatism, fără nici o legătură cu actul educaţional, dar şi existenţa unei expuneri gratuite a elevilor maghiari şi de mare ignoranţă, se fac în numele delirului autonomist şi intoleranţei faţă de români. Dacă managementul şcolar, actul educaţional şi cel bisericesc vor continua să menţină acelaşi spirit de îndoctrinare, în mod cert, în mai puţin de zece ani vom avea o nouă generaţie mânată de ură interetnică.
Paradoxal, toate aceste manifestări şcolare şi extraşcolare au fost acceptate, tolerate, trecute cu vederea sau escamotate de către inspectorul şef general Keresztely Irma, membru UDMR, consilier judeţean la Consiliul Judeţean Covasna, politician activ cu multe implicări personale in actele politice judeţene, în coordonarea, redactarea şi tipărirea manualului de Istoria Secuimii şi în funcţie pe acest post din anul 1996.
Incapacitatea de a înţelege evenimentele în profunzimea lor şi aplicarea unei sancţiuni- caricatură sunt inadmisibile, dovedind că inspectorul şef general Keresztely Irma, ori ne sfidează, ori nu înţelege ce se întâmplă în şcolile din judeţul Covasna, sau le cunoaşte, dar le tolerează, făcându-se astfel vinovată pentru toată situaţia creată la Covasna, unde avea datoria şi obligaţia să prevină din timp imixtiunea politicului sau a profesorilor politicieni in actul educaţional, sau manifestările acestora în unităţile de învăţământ. Cu siguranţă este greu să interzici exact ceea ce tu aplici!
Toate aceste manifestări provocatoare şi propagandistice ale politicienilor maghiari sunt într-un contrast flagrant cu toleranţa, respectul şi spiritul de convieţuire al românilor şi maghiarilor, din societatea covăsneană, care în marea lor majoritate, unde nu au fost afectaţi de îndoctrinarea politică autonomistă, convieţuiesc împreună în bună înţelegere şi ajutor reciproc, pentru că au înţeles că numai împreună pot trăi, convieţui în armonie şi bunăstare. (sau să fie doar o aparenţă indusă, o utopie şi iluzie românească?)
În spiritul de convieţuire al românilor şi maghiarilor, în toleranţă şi respect reciproc, considerăm necesare; existenţa activităţilor comune, şcolare şi extraşcolare a elevilor români şi maghiari, organizarea competiţiilor sportive mixte pentru promovarea prieteniei şi înţelegerii, nu a urii interetnice prin separatism, cultivarea valorilor statului de drept şi însemnelor naţionale, un parteneriat transparent, constant şi intens: şcoală –elevi – părinţi – cadre didactice, depolitizarea şcolilor şi crearea unui mediu educaţional performant pentru dezvoltarea unei personalităţi sănătoase şi echilibrate a elevilor.
Prin urmare, cerem instituţiilor abilitate ale statului român să aibă toleranţă zero faţă de asemenea manifestări şi abuzuri, să reacţioneze ferm şi exigent, prin tragerea la răspundere legală a tuturor celor care se fac vinovaţi de propagarea urii, into­leranţei şi şovinismului antiromânesc în procesul educaţional din şcolile româneşti, şi în general pe teritoriul României.
Pe cale de consecinţă solicităm imperios Ministerului Educaţiei Naţionale, domnului ministru Remus Pricopie, destituirea imediată a inspectorului şef general Keresztely Irma, aplicarea altor sancţiuni conexe în conformitate cu legea şi gravitatea faptelor comise, destituirea directorului principal şi directorilor adjuncţi de la Grupul şcolar ,,Korosi Csoma Sandor,, din Covasna, sancţionarea drastică a dirigintei incompetente şi impunerea unui climat sănătos educativ, de comunicare şi respect reciproc.
Comunitatea românească din Covasna mulţumeşte tuturor celor care în aceste momente grele de încercare si-au dovedit solidaritatea cu eleva minoră Sabina Elena şi cu românii din regiune, în încercarea de a supravieţui provocărilor şi ştergerii lor identitare, ne bucură să ştim că putem fi uniţi, solidari, patrioţi şi mândri că suntem români, dar considerăm că a sosit momentul să ne gândim fiecare dintre noi ce putem face pentru ţară şi nu ţara pentru noi, să ne cinstim demni trecutul măreţ, dar şi oropsit al înaintaşilor noştri să privim mândri viitorul nostru prin trecutul şi idealurile celor ce au înfăptuit România. Dumnezeu să binecuvânteze România şi pe romani! Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Tabelul anexă cu semnăturile de adeziune ale comunităţii româneşti din Covasna face parte integrantă din prezentul comunicat-manifest şi este deschis tuturor cetăţenilor români ce doresc să adere şi susţină acest document istoric.
Covasna,
28.03.2013
Comunitatea românească din Covasna
Lista cu semnături de adeziune la acest manifest este deschisă tuturor cetăţenilor români care împărtăşesc aceleaşi principii cu ale noastre, la următoarea adresă de e-mail : romaniidinharcov@gmail.com

luni, 18 martie 2013

- Adrian Năstase şi procurorii băsisto-securisti

Adrian Năstase
  Dosarul "Trofeul calităţii" în care Adrian Năstase a fost cercetat, judecat şi condamnat la 2 ani de închisoare cu executare este un dosar politic instrumentat la comanda lui Băsescu. Modul în care a decurs anchetarea lui     Adrian Năstase, modul în care a decurs judecarea şi, mai ales, sentinţa dată şi motivarea acesteia, demonstrează cu vârf şi îndesat că este o condamnare politică, dată de ÎCCJ la ordin băsist, care nu a avut la bază dovezi palpabile (nici măcar indirecte) ci dorinţa lui Băsescu de al da ca exemplu, pe Adrian Năstase, celor care voiau să i se împotrivească şi să arate slugilor pedeliste că el taie şi spânzură în România şi că cine este cu el o va duce bine.  Cele întâmplate azi la Tribunalul Bucureşti sunt alte dovezi că procurorii răspund poruncii băsiste de a-l împiedica pe Adrian Năstase să iasă din închisoare şi că acesta a fost închis din cauze politice... Mai pe româneşte spus, Adrian Năstase este un deţinut politic al regimului dictatorial a lui Băsescu Traian. Toate astea au fost demonstrate de procurorii băsişti, azi, la Tribunalul Bucureşti prin tertipurile lor de a suspenda sedinţa instanţei, recurgând la o tortură de tip securist cu speranţa că Adrian Năstase va ceda nervos şi face greşeli în faţa completului de judecată şi, în felul acesta, instanţa să accepte recursul DNA-ului (unul din instrumentele de poliţie politică a lui Băsescu prin slugoiul lui, Daniel Morar).
Băsescu şi Morar
   Am râs în hohote când am aflat că procurorii băsişti de la DNA au motivat cererea de suspendare a şedinţei completului de judecată prin faptul că nu au citit dosarul de deţinut al lui Adrian Năstase, adică dosarul în baza căruia au cerut recurs la hotărârea dată de Judecătoria sect. 4, Bucureşti. Pur şi simplu, aceşti procurori s-au dat de gol că au făcut recursul la comandă băsistă şi că sunt atât de incompetenţi încât nu au citit, măcar, dosarul în baza căruia şi-au motivat recursul şi au făcut un recurs după o dictare dată de sus. Puţin mai devreme, Antena 3, a anunţat că instanţa a respins recursul procurorilor băsişti... şi, ca o mică revelaţie, mi-a apărut în minte faptul că Băsescu şi-a pus slugoii să-l ţină cât mai mult în închisoare pe Adrian Năstase pentru că se teme de el. Mai bine zis, Băsescu se teme că, Adrian Năstase fiind alături de Ponta, zilele lui la Cotroceni şi în libertate sunt numărate şi că, dacă USL s-a făcut că-l ignoră până acum, de acum încolo lupta USL-ului împotriva lui se va relansa cu mult mai multă putere.
    Cu speranţa că USL ne va scăpa cât mai curând de Băsescu şi slugoii lui şi că va începe să facă DREPTATE PÂNĂ LA CAPĂT ( aşa cum au promis în campanie), voi aştepta şi voi urmări cu atenţie evenimentele care vor urma eliberării lui Adrian Năstase.

- Şedinţă cu scântei la Tribunalul București în cazul Adrian Năstase
- Procurorul care a instrumentat cazul Năstase, "foarte slab din punct de vedere juridic"
- MAGISTRATUL CACOFON – Procurorul DNA Sorin Chiriazi
- LECTIE DE DREPT – Adrian Nastase catre judecatoarele Sipoteanu, Balaci si Vasilateanu
- Judecătorii au respins recursul procurorilor Adrian Năstase va fi eliberat
- Adrian Năstase despre eliberarea lui din închisoare

joi, 14 martie 2013

- Propuneri pentru modificarea Constituţiei României


Au început să apară propuneri pentru modificarea Constituţiei, unele aberante şi altele de tip băsist pentru a-l proteja pe Băsescu după ce nu mai este guvernator al României... De aceea mi-am propus să reiterez propunerile făcute de mine, în timp, către politicieni prin postări pe blogurile lor, pe paginile şi conturile lor de pe Facebook şi prin înmânarea directă de documente cu propuneri făcute de mine. Voi începe cu:

1) Art. 1 RĂMÂNE NESCHIMBAT cu menţiunea că la aliniatul (2) forma de guvernământ poate fi schimbată prin lege organică în urma unui referendum naţional (aici trebuie introdus votul obligatoriu la referendumurile la nivel naţional).
2) Art. 3 aliniat (3) se completează cu introducerea noţiunii de regiune (care nu poate fi înființată pe criterii etnice)  şi cu păstrarea celorlalte forme de organizare
3) Art. 5 la aliniatul (2) se modifică cu completarea că cetăţenia română dobândită prin naştere poate fi retrasă în cazul trădării de ţară şi/sau a interesului naţional.
4) Limba oficială în România este limba română.
5) Art. 12 se completează cu următorul text: Arborarea drapelelor pe clădirile şi în interiorul clădirilor publice: se arborează doar drapelul României şi cel al UE. În cazul acţiunilor sau evenimentelor de natură internaţională pot fi arborate drapelele naţiunilor participante.
6) Studierea religiei în unităţile de învăţământ să fie opţională pentru elevi şi doar cu acordul părinţilor.
7) Art.16 la aliniatul (2) se completează cu menţiunea: indiferent de funcţia avută în cadrul statului român.
8) Parlamentul rămâne bicameral şi cu un număr de membrii după cum urmează:
       Senat:                câte 2 senatori din fiecare judeţ şi din Bucureşti;
       Camera deputaţilor: câte 5 deputaţi din fiecare judeţ şi din Bucureşti.


(România are 41 de județe + municipiul București... Deci rezultă 84 de senatori și 210 deputați .. Total 294 de parlamentari... Dacă, totuşi, se doreşte câte un deputat de fiecare sector în Bucureşti, atunci se poate modifica numărul la 6 deputaţi, ceea ce ridică numărul la 295 parlamentari, la care se vor adăuga și reprezentanții minorităților care sunt vreo 18-20, adică un total de 313 - 315 parlamentari. Deci, o economie majoră pentru bugetul ţării și echitate între județe + București.  Ținând cont ca România are o populație care se învârte în jurul a 19 milioane de locuitori, tot avem mai mulţi parlamentari decât SUA...)


9) Premierul este desemnat de majoritatea parlamentară şi, în urma votului din Parlament, validat de Preşedintele României, prin semnarea decretului de învestire.
10) Mandatul preşedintelui României să coincidă cu mandatul parlamentului, adică să fie de 4 ani.
11) Judecătorii CCR să fie propuşi de către toate instanţele de judecată după care să fie audiaţi de o comisie formată din magistraţi, reprezentanţi ai organizaţiilor privind apărarea drepturilor omului şi reprezentantul Ministerului Justiţiei, având un număr impar de maxim 15 membrii. Numărul judecătorilor pentru CCR sa fie impar şi maxim 9 judecători, care vor fi desemnaţi de comisie pentru a fi validaţi de Parlament şi atestaţi de preşedintele României pentru un mandat de 5 ani. Judecătorii desemnaţi trebuie să aibă o vechime de minimum 10 ani şi să nu aibă vreo hotărâre contestată şi infirmată la CEDO. De asemenea, CCR şi judecătorii acesteia, trebuie să răspundă în faţa aceleaşi comisii în care au fost validaţi, judecătorii putând fi demişi, în urma unor acuzaţii de corupţie, partizanat politic, etc., prin votul 50%+1 din membrii comisiei.
12) Aceleaşi proceduri şi în cazul CSM cu menţiunea că vor fi candidaţi şi procurorii care nu vor putea deţine funcţia de preşedinte a CSM.
13) Seviciile secrete şi speciale vor fi conduse de persoane desemnate de Ministerul de interne şi Ministerul justiţiei şi votate în Parlament după ce vor avea acordul CSM.
14) Ordonanţele de urgenţă vor putea fi emise doar în condiţii grave pentru ţară şi în perioada vacanţei parlamentare.
15) Nu se pot face asumări de răspundere pe legi organice decât în cazul în care acestea duc la scoaterea statului român dintr-un impas economic şi/sau politic.

O ultimă propunere, ținând cont că președintele țării poate avea doar două mandate și că foarte mulți primari și președinți de consilii județene și-au constituit o mafie locală, fiind imposibil să fie schimbați prin vot pentru că, prin această mafie locală, cumpără voturile, amenință și șantajează oamenii pentru voturi și, chiar, fraudează votul:
PRIMARII ȘI PREȘEDINȚII DE CONSILII JUDEȚENE SĂ NU POATĂ AVEA MAI MULT DE DOUĂ MANDATE (exact ca președintele României) SAU MAI MULT DE DOUĂ MANDATE CONSECUTIVE...

Cine mai vrea să facă propuneri, poate să le adauge ca şi comentarii la acest articol...

luni, 11 martie 2013

- SECRETELE BASARABIEI

   Am primit următorul text acum 2 sau 3 zile... Mi s-a părut a fi o mărturie şi o explicație logică şi importantă a unor evenimente prin care a trecut România și poporul român... De aceea am hotărât să fac public acest text de mai jos. Aş fi foarte bucuros dacă veți face comentarii pe marginea acestui text. Pentru ca lectura textului să nu fie anostă, mi-am permis să introduc şi câteva imagini explicite.


"SECRETELE BASARABIEI

Interviu cu dr. Șerban Milcoveanu

- D-le doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuși se cunosc prea puține amănunte, și considerăm că este important să ne relatați ce cunoașteți în legătură cu aceasta. Dvs. ați fost în relație directă și îndelungată cu Basarabia: v-ați efectuat stagiul militar acolo, ați participat la războiul anti-sovietic de la început și până la sfârșit, ați cunoscut numeroase personalități ale epocii. În plus, fiind un naționalist, părerea dvs. este deosebit de importantă pentru noi.

- Am făcut războiul antisovietic din prima zi până în ultima zi: întâi ca medic de regiment la un divizion de artilerie, pe urmă ca medic de batalion de infanterie la vânătorii de munte. Când ești la divizion de artilerie sau la batalion de infanterie nu are de ce să-ți mai fie frică (de nimic!), pentru că nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis ("mai rău nu se poate"): limbile se dezlegau, toată lumea vorbea - și se vorbea adevărul. Adevărul despre războiul antisovietic nu era cel care se spunea de la comandament (adică istoria oficială), ci ceea ce se discuta la popota ofițerilor. Am luat contact și cu populația locală și sigur că, pe parcurs de 4 ani, la popota ofițerilor, m-am gândit, am discutat și analizat toate problemele politice în legătură cu Basarabia.
Poster de propagandă britanic legat
 de intrarea României în război
Ceea ce înregistrați dvs. acum este o contribuție originală la istoriografie. Mai întâi, o mică introducere pentru tinerii cititori: Teritoriul dintre Prut și Nistru nu este altceva decât jumătatea de est a Moldovei, cu capitala la Iași, așa cum teritoriul dintre Suceava și Ceremuș, cunoscut sub numele de Bucovina, nu este altceva decât nordul Moldovei, iar Moldova este provincia cu înalt prestigiu istoric și, poate, cu cel mai ridicat procent de inteligență nativă a României.
Numele de Basarabia desemna, de fapt, numai sudul Basarabiei în 1812. Când rușii au instituit ocupația rusă a teritoriului dintre Prut și Nistru, au interzis numele de moldovean; chiar l-au prigonit. De unde provine numele de Basarabia: sudul acestui teritoriu, Bugeacul, o câmpie, a fost întotdeauna posesia Țării Românești. Se numea Basarabia după numele dinastiei Basarabilor care a întemeiat Țara Românească. Aici, în Bugeac, Țara Românească se apăra de invaziile din est, în special de invaziile tătarilor. În 1924 Stalin a fondat la Tiraspol așa-zisa Republică Socialistă Sovietică Moldovenească cu scopul de a lua Basarabia și apoi Moldova, și de atunci nu se mai întrebuințează de ruși cuvântul "Basarabia", ci cuvântul "Moldova". Dar noi din București îi spunem "Basarabia" și ne gândim că este jumătatea de est a Moldovei. Privitor la Basarabia sunt două lucruri distincte:
- întâi ceea ce istoriografia tace - deci ascunde niște secrete pe care am să-mi permit să le spun,
- și apoi secretul care mi s-a spus mie de Alexandrina Russo.
Repet că ambele sunt o contribuție originală la istoriografie.
- Ce ascunde istoriografia (si ascunde în mod intenționat)...
Manifest aruncat de avioanele armatei asupra Braşovului
Ascunde faptul că în iunie 1916 s-a schimbat guvernul la Petrograd și în locul unui guvern filo-antantist a venit un nou guvern Boris von Sturmer cu program de a încheia pacea separată cu Germania și de a scoate Rusia din război. (După doi ani de război, conducătorii Rusiei țariste simțeau că nu mai pot rezista și pentru a preveni revoluția s-au gândit la pacea separată.) Și au început tratative secrete între Germania și Rusia la o stațiune balneară din Suedia.
Dacă în secolul al XVIII pacea dintre ruși și nemți s-a făcut cu împărțirea teritoriului Poloniei, acum, în secolul XX, pacea dintre ruși și germani urma să se facă cu împărțirea teritoriului României: rușii să ia Moldova până la Carpați; Galiția (de la Austria) urma să treacă la Germania, iar în locul Galiției Austria să primească Valahia (Muntenia) și Oltenia. Astfel urma să fie împărțită România. Asta era situația în iunie 1916. Ca să poată împărți România care era în stare de neutralitate, trebuia adusă pe poziție de beligeranță; ni s-a dat ultimatum de ruși să intrăm în război. Ca să ne atragă, rușii ne-au momit că armata gen. Brusilov din Galiția va porni în ofensivă și va veni în întâmpinarea armatei române pe valea Tisei, deci că noi aveam misiune numai până în Transilvania pentru că urma a se face front comun cu rușii. Am intrat în război. După ce ne-au văzut intrați în război și trecuți pe poziții de beligeranță, rușii n-au făcut nimic și armata Brusilov a rămas a acolo unde era: ne-a lăsat în Transilvania singuri, așa că am fost imediat învinși și a trebuit să ne întoarcem înapoi peste Carpați, în retragerea aceea îngrozitoare pentru stabilizarea frontului, pe aliniamentul Focșani - Nămoloasa - Galați, unde am rezistat cât am putut. Francezii, care erau "cu cuțitul ajuns la os" din bătălia de la Verdun (cea mai mare bătălie, în care au murit 1 300 000 de ostași germani și 1 000 000 de ostași francezi, câștigată de mareșalul Petain), au trădat România și au încheiat atunci, în vara lui 1916, după intrarea noastră în război, un tratat secret cu Rusia  (încă țaristă, condusă de acest Boris von Sturmer), un tratat secret ca să prevină ceea ce bănuiau și francezii: tratativele secrete cu nemții de scoatere a Rusiei din război. Ei aveau interes ca armata germană să fie blocată pe frontul de est și să nu vină pe frontul de vest peste ei, la Paris. Și în acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la Carpați rușilor și dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a lungul Mării Negre până la Constantinopol, la Marea Egee (care era visul rușilor și testamentul lui Petru cel Mare și al Ecaterinei a doua). Al doilea lucru pe care istoriografia îl ascunde este ce s-a întâmplat la conferința de pace de la Paris 1919-1920 în legătură cu România. Ceea ce s-a făcut cu restul Europei știe toată lumea, dar ce s-a făcut cu România se ascunde. Delegația noastră era condusă de Ionel I. C. Brătianu, mare patriot român; Clemenceau l-a luat deoparte și i-a spus: "Domnule, Dvs., România, să faceți abstracție de tratatele secrete semnate cu Franța, cu Anglia și cu Rusia, dinainte de război." (România avea niște tratate secrete prin care ni se recunoștea Transilvania până la Tisa și Banatul în întregime.) Brătianu a spus "Nu", supărându-i astfel și pe englezi, și pe francezi.

- Vă referiți la tratatele pe care România le-a făcut în 1916, la intrarea în război?

Campania română în Transilvania, august 1916
Contra atacul Puterilor Centrale, septembrie-octombrie 1916
- Înainte de intrarea în război. Deci cu se s-a condiționat intrarea noastră în război. Tratate secrete negociate de Ionel Brătianu cu multă dificultate: doi ani s-a muncit la ele, cu păstrarea aparentă a neutralității. Începe conferința de pace de la Paris și vine "bomba cea mare" pe care nu o cunoștea nimeni - și asta nu se spune: Woodrow Wilson, președintele Americii, a venit ca un fel de Dumnezeu atotstăpânitor și a dictat planul de fondare a Israelului european cu capitala la Lemberg (care acum se numește Lvov) și cu anexarea tuturor teritoriilor din jur: lua toată Galiția, Slovacia, Maramureșul, Bucovina, Moldova, Basarabia și o parte din Ucraina și făcea un stat, Israelul european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a venit Wilson. Planul acesta - care a venit pe neașteptate - nu prea a fost agreat de englezi și de francezi, pe motiv nu național, ci financiar, pentru că tot acest teritoriu avea numai o treime populație evreiască și, ca să poată să fie Israelul european, trebuia ca acea treime evreiască să dispună de un aparat represiv de mare putere ca să poată să țină în intimidare și în paralizare cele două treimi de populație neevreiască. În plus, acest teritoriu este agricol, fără industrie, și deci banii nu se puteau lua de la autohtoni și trebuia să îi dea Anglia, Franța, America și Italia. Italia n-avea nici un ban. Anglia (Lloyd George David) și Franța (Clemenceau) au refuzat pe motiv că țările lor nu pot plăti. Când a auzit Senatul american că trebuie să plătească tot, s-a supărat și l-a rechemat pe Wilson. Dar acest plan a rămas ca o inițiativă, ca proiect de viitor. Dacă nu se poate fonda acest Israel european cu capitala la Lemberg, să se fondeze cel puțin altul, chiar dacă mai mic - și ochii au căzut pe Basarabia care nu era în nici un tratat secret, nu era trecută pe nicăieri. Și a rămas să se facă Israelul european în Basarabia. Asta este explicația pentru care unirea de la Alba Iulia a fost recunoscută de parlamentele englez, francez, american și italian, dar unirea de la 27 martie 1918 a Basarabiei cu România a fost recunoscută numai de guverne, nu și de parlamente. De ce au recunoscut guvernele: Guvernele au recunoscut pentru a obliga Bucureștiul să plătească o cotă parte pentru că Rusia țaristă, cu capital englez și francez, își crease industria de armament de la Putilov și toată marea industrie din Ural. Băncile occidentale erau creditoare ale Rusiei țariste, dar veniseră bolșevicii și Lenin anulase toate aceste datorii ale Rusiei țariste. Brătianu și România au fost obligați (de guvernul englez, francez și american) să despăgubească băncile din Occident cu cota-parte care revenea teritoriului Basarabiei din toate datoriile acestea făcute de Rusia țaristă. Ionel Brătianu a protestat și a spus că banii aceia nu s-au investit pe teritoriul Basarabiei, nu s-au adus în Basarabia, ci s-au dus la Putilov și la industria din Munții Urali, și că din banii aceia s-a plătit aparatul represiv care terorizase populația Basarabiei. Totuși a trebui să le plătească, și România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu, 1922 - 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă greutate: era multă sărăcie, armata noastră mânca mămăligă la cazarmă și soldații noștri erau în opinci, pentru că nu avea bani statul pentru bocanci. Am plătit această cotă-parte din datoriile Rusiei țariste către bănci din Occident, cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, așteptând ca apoi să se facă întrunirea parlamentelor englez, francez și american, care să recunoască unirea Basarabiei cu România. Ei bine, această întrunire nu s-a făcut niciodată. Numai italienii lui Mussolini (târziu, în 1927) au recunoscut și la nivel de parlament; parlamentele de la Londra, de la Paris și de la New York nu au recunoscut niciodată unirea Basarabiei cu România. Nici un istoric nu spune nici de ce au recunoscut guvernele, nici de ce nu au recunoscut parlamentele.
Acesta este secretul Basarabieri: Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chișinău, stat binațional, cu evreii clasă conducătoare și exploatatoare, și cu bieții basarabeni clasă subordonată și exploatată.
 De aceea nu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu România de către parlamentele englez, francez și american.

- Acum v-am ruga să prezentați secretul Basarabiei destăinuit dvs. de d-na Alexandrina Russo. Aveți cuvântul!

Harta administrativă a României în 1942
- Mi-am făcut serviciul militar în Basarabia în martie-apr. 1938 și am avut privilegiul să cunosc adevărata Basarabie, nucleul pur și dur al Basarabiei. Nucleul Basarabiei nu era administrația de stat, nu erau partidele PNȚ, PNL sau PSD, ci niște naționalisti care se întruneau o dată pe săptămână în locuinta istorică a lui Alecu Russo, unde fiica lui, d-na Alexandrina Russo, era gazda. Acolo l-am întâlnit si pe unul dintre conducătorii partidului nationalist din Basarabia, Stefan Ciobanu. Eu, în calitate de presedinte al studentimii române nationaliste si crestine, am ajuns la ei recomandat de către juristul Sergiu Florescu si lt.-col. Vasile Diaconescu. Am fost acolo de câteva ori, însotit de ing. agron. Atanasiu (care era presedintele studentilor în Agronomie din Basarabia). Fac o paranteză: Sergiu Florescu si V. Diaconescu au fost asasinati din ordinul lui Carol II la 22 sept. 1939, iar trupurile lor neînsufletite au fost expuse pe stradă. D-na Alexandrina Russo si-a lăsat copiii să fugă în Regat, dar ea a rămas la Chisinău, asa cum rămâne rădăcina de stejar în pământul strămosesc. Rusii au arestat-o în 1940 si au deportat-o în Kazahstan pentru muncă fortată, unde a murit (nu se stie cum). Aici, la acest nucleu, se discutau probleme culturale si sociale, dar si probleme politice. Pot să spun că aveau o oarecare - nu ostilitate - ci aprehensiune fată de Bucuresti si fată de România. Reprosau trei lucruri:
- în primul rând că Basarabia era lipsită de industrie (România interbelică nu a făcut investitii industriale pe teritoriul Basarabiei, lăsând-o numai agricolă, viticolă si zootehnică);
- în al doilea rând că Basarabia era socotită ca un fel de ladă de gunoi:pedepsitii pentru coruptie care nu puteau fi deferiti justitiei erau trimisi disciplinar în Basarabia,
- iar în al treilea rând că administratia de la Bucuresti îi favoriza pe evreii locali (care se bucurau de foarte multe avantaje, ca si cum ar fi fost clasa conducătoare a Basarabiei). Evreii din Basarabia aveau privilegii din partea administratiei de stat, a politiei si a armatei, în defavoarea tăranilor români si a românilor autentici (Basarabia era socotită un fel de Israel). Aceste reprosuri mi le-au făcut mie, care veneam din Bucuresti; dar nu cu ton de acuzatie, ci cu amărăciune.
„Cei Trei Mari”: Winston ChurchillFranklin D. Roosevelt
 și Iosif Vissarionovici Stalin, la Conferința de la Ialta
 din 1945
Autodeterminarea popoarelor din Imperiul Rus
Rusia taristă era un imperiu în care rusii tineau în subordine 55 de popoare. Guvernul mensevic, avându-l în frunte pe printul Lvov (si ca ministru de externe pe Kerenski), guvern instalat de revolutia mensevică din febr. 1917 de la Petrograd (revolutie făcută de partidul social democrat constitutional), a decretat autodeterminarea popoarelor: să decidă ele dacă rămân în componenta Rusiei sau se separă de aceasta. Când au venit bolsevicii la conducere, prin lovitură de stat (insurectia armată din oct. 1917, făcută - nu de Stalin, nu de Lenin - ci de Trotki), au preluat acest program de autodeterminare, dar nu cu scopul ca popoarele să decidă, ci cu scop de anarhie la periferia imperiului rus. Să explic: atunci când s-au instalat bolsevicii la Moscova, patru armate tariste au părăsit frontul si au pornit spre Moscova ca să suprime regimul lui Trotki, Stalin si Lenin. Erau 4 armate, coordonate de generalul Cornilov: armata gen. Iudenici care venea de la Marea Baltică, armata gen. Denikin care venea din Caucaz si Marea Azov, armata gen. Vranghel care venea din Crimeea si armata gen. Colceac care din venea din Siberia. Ei bine, asaltat de aceste 4 armate tariste, Lenin a reluat decretul de autodeterminare a popoarelor, pentru ca, în spatele acestor armate, ucrainienii, caucazienii, estonienii, letonienii si lituanienii să se despartă, polonezii si basarabenii să facă scandal - deci pentru ca aceste armate tariste să fie prinse între două focuri: din fată bolsevicii de la Moscova si din spate aceste miscări de eliberare. Pentru acest motiv a hotărât Lenin autodeterminarea popoarelor, iar nu cu scopul ca popoarele să decidă.
Trupe românești și germane trec Prutul
 pentru eliberarea Basarabiei
Churchill, Roosevelt și Stalin la Ialta
Au plecat din Moscova 3 armate bolsevice care să neutralizeze aceste patru armate tariste: una s-a dus spre armata gen. Colceac, alta spre armata gen. Iudenici, iar cea mai mare, cu 22 de divizii bolsevice, a plecat împotriva lui Denikin si Vranghel. Această armată bolsevică era condusă de Cristian Rakovski, cetătean român de origine bulgară, un mare dusman al poporului român (biografia lui o să v-o spun altădată). Acest Cristian Rakovski a schimbat directia si, în loc să meargă împotriva lui Denikin si Vranghel, a pornit spre Chisinău si Iasi, cu scopul de a detrona pe regele Ferdinand, de a împusca guvernul Brătianu si de a institui Republica Socialistă Sovietică Română sub conducerea lui. Anglia a aflat despre aceasta si, cum la epoca aceea eram încă în aliantă cu francezii si englezii, Anglia ne-a luat sub protectie, iar Serviciul de informatii si-a pus problema să oprească pe acesti bolsevici: i-au luat lui Brătianu prin radio asentimentul să se încheie un fel de conventie în care România să recunoască guvernul Lenin, Trotki si Stalin, iar guvernul bolsevic să recunoască independenta si suveranitatea teritoriului românesc.Anglia a trimis o delegatie formată din doi ofiteri de la Intelligence Service (col. Hall si cpt. George Hill) la Moscova, în audientă la Trotki (care era ministru de război si sef al Armatei). Trotki le-a spus: "Ce să fac, eu i-am trimis spre Denikin si spre Vranghel, dar au schimbat directia fără să-mi spună nimic. Ce pot eu să fac este să repet ordinul si să vă dau o drezină ca să vă duceti să îl convingeti pe Cristian Rakovski". Asa au făcut, si l-au ajuns cu drezina pe Cristian Rakovski între Nicolaev si Tiraspol (deci Rakovski mai avea de făcut doar un salt si intra în Basarabia, iar al doilea salt ar fi fost în Moldova). L-au oprit ca să discute: au făcut o sedintă care a început la 7 seara si s-a terminat la 5 dimineata, Hall si cu Hill argumentând că tactica are prioritate asupra strategiei si deci războiul contra lui Denikin si Vranghel era mai important fată de ocuparea si bolsevizarea României. La vot, cei 22 de asa-zisi generali ai celor 22 de divizii bolsevice au fost toti de acord să lase România si să se ducă spre Denikin si spre Vranghel. Numai Rakovski se împotrivea si au fost necesare încă două ore pe capul lui până a semnat si el schimbarea de directie si renuntarea la atacarea României. Hall si cu Hill au plecat cu drezina mai departe, au ajuns la Iasi si i-au dat conventia lui Brătianu. (Brătianu fixase o dată limită când îsi dăduse asentimentul pentru semnarea conventiei: 30 dec. 1917. Dacă nu se realiza această conventie de recunoastere reciprocă, el urma să ia măsuri de apărare, pentru că România nu se poate apăra pe Prut, ci doar pe Nistru care este o granită fortificată de natură în favoarea României.) Era 31 dec. 1917 si Brătianu trimisese Divizia 11 din Slatina. Aceasta e gloria Diviziei 11 din Slatina, comandată de gen. Traian Brosteanu: a luat pozitie pe malul drept al Nistrului.
Autonomia Basarabiei
Trenurile morţii: 30 iunie-6 iulie 1941
Conform decretului de autodeterminare a popoarelor, în Basarabia s-au făcut alegeri si s-a ales Sfatul Tării. Sfatul Tării s-a întrunit la 27 nov. 1917 si a hotărât autonomia Basarabiei. Ionel Brătianu a insistat: "Ce autonomie?! Votati unirea, ca eu să vă pot apăra pe Nistru, iar nu pe Prut, care e mic." Basarabenii nu au răspuns nimic, si toti emisarii trimisi de Brătianu au venit înapoi comunicând că domnii basarabeni păstrează tăcerea si nu se angajează. Regele Ferdinand l-a chemat la Iasi pe Pantelimon Halipa, primul sau al doilea conducător al partidului nationalist din Basarabia si i-a cerut să facă unirea cu România. N-a avut însă succes! Nu se stie dacă Pantelimon Halipa i-a spus secretul Basarabiei. Cert este că s-a rămas doar la prima etapă: autonomia Basarabiei. Spre sfârsitul lui ian. 1918 basarabenii au votat etapa a doua: independenta Basarabiei. Basarabia era stat independent (iar nu alipit la patria-mamă, România).
Diversele demersuri pentru unire
Pe frontul rusesc
La 21 ian. 1918 a venit maresalul Averescu ca prim-ministru, cu program de a încheia pacea separată cu nemtii, pentru că maresalul Averescu avea mai mare prestigiu decât Ionel Brătianu; în plus, era seful Armatei si făcuse specializarea la Berlin, în aceeasi clasă cu maresalul german Mackenzen. Maresalul Averescu, ca prim-ministru, a cerut si el basarabenilor unirea cu România, dar basarabenii iarăsi n-au răspuns nimic, n-au dat nici un semn. Atunci Averescu a trimis la Chisinău pe ministrul de război Ianculescu, un mare general. A venit el, a vorbit, a dres. Nimic! Domnii basarabeni ascultau cu respect, cu atentie, dar nu se angajau. Atunci Ianculescu a adus cele două regimente de artilerie din divizia a 11-a Slatina, le-a pus în jurul Chisinăului si le-a ordonat să tragă în aer ca să impresioneze pe basarabeni si să-i determine să voteze mai repede unirea cu România. Domnii basarabeni n-au votat! Ascultau bubuiturile de tun, stiau că sunt românesti, dar nu au votat. La 5 martie s-a încheiat armistitiul de la Buftea si a venit guvernul Alexandru Marghiloman cu suveranitate si asupra Moldovei. Guvernul Marghiloman avea si el misiunea să convingă basarabenii să se unească cu România si a trimis si el emisari. Tot asa, basarabenii ascultau si nu spuneau nimic. Marghiloman l-a trimis pe Const. Stere (care era o personalitate, om de cultură, rectorul universitătii Iasi), să-i convingă pe basarabeni. Constantin Stere a intrat în sedinta Sfatului Tării de la Chisinău si a pledat unirea Basarabiei cu România. Domnii basarabeni au ascultat cu respect, cu atentie, au bătut din palme, dar nu s-au miscat din bănci ca să voteze. Atunci Stere, furios, a iesit în stradă, să instige populatia să intre cu forta peste Sfatul Tării si să-i convingă pe deputati să voteze. Dar si basarabenii de pe stradă au ascultat, au aplaudat, dar n-au făcut nimic. Stere s-a întors la Bucuresti crezând că basarabenii erau niste mafioti, niste banditi, si că vroiau bani. A strâns monede de aur si a cerut să se împartă monede de aur deputatilor basarabeni ca să voteze unirea cu România. Basarabenii nu au primit banii (deci nu erau corupti)! Dar tot nu au votat unirea cu România!
Benito Mussolini  și Adolf Hitler
Secretul Basarabiei O dată, brusc la 27 martie 1918, fără să stie Bucurestiul si Iasul, s-a întrunit Sfatul Tării si, din proprie initiativă, a pus la vot unirea Basarabiei cu România. Rezultatul: 86 pentru unire, 3 contra.
Consider interesant să mentionez ale cui au fost singurele 3 voturi împotrivă: ale evreilor (pentru că ei vroiau ca Basarabia să fie republica Israelului). Au fost si 32 de abtineri (rusii si ucrainienii).
Ce i-a determinat pe domnii basarabeni să nu voteze unirea atâta timp si să voteze acum, nesolicitat: În armata rusă taristă (devenită armata rusă sovietică) se găseau 100 000 de recruti din Basarabia, răspânditi de la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. Dacă Basarabia vota unirea cu România, acestia toti erau făcuti prizonieri, iar în Rusia nu se stie niciodată soarta prizonierilor, putând fi egală cu moartea; de aceea Sfatul Tării a conceput în secret să-i aducă întâi pe acesti 100 000 de tineri la Chisinău si abia pe urmă să voteze. Pentru aceasta s-a format o delegatie secretă din trei oameni, condusă de deputatul Păscălută, care a plecat la Moscova să-i ceară lui Lenin să aducă toti copiii Basarabiei sub pretextul de a forma corpul de armată al Basarabiei, ca să o apere. Directorul de cabinet al lui Lenin, când a auzit că sunt din Basarabia, i-a dat afară, motivând că Lenin avea treburi mai importante de rezolvat. Stăteau pe sală, necăjiti, fără solutie, gândindu-se, când au văzut un ofiter sovietic intrând într-o cameră, după care au auzit strigătul: "Să trăiesti frate!" (pe româneste). Si-au închipuit că în dosul acelei usi se afla un român si, după ce a plecat acel ofiter, au bătut la usă si au intrat. Camera aceea cuprindea toate aparatele de transmisie ale guvernului Lenin si ale Ministerului de război Trotki. Un locotenet-inginer servea toate aceste aparate. S-au recomandat si au aflat că si locotenentul sovietic era basarabean. Apoi locotenentul i-a întrebat ce vor, iar ei i-au spus că solicitaseră audientă lui Lenin ca să facă un corp de armată al Basarabiei si că fuseseră dati afară. Locotenentul acesta le-a răspuns cam asa: "- O dată cu revolutia se desteaptă toată lumea, afară de voi, cei de la Chisinău! Cum vă puteti închipui că vă aprobă Lenin această cerere? Dacă voi ajungeati la el si-i spuneati ce mi-ati spus mie, acum mă uitam pe fereastră la voi, împuscati la zidul acela." "- Deci nu se poate?" "- N-am spus că nu se poate, dar ce ati făcut voi e prost. O să facem noi împreună un ordin al lui Lenin si îl trimit eu." La începutul lui dec. 1917 acest ofiter a transmis la toată armata rusă ordinul ca toti soldatii, ofiterii si subofiterii născuti pe teritoriul Basarabiei să primească o foaie de drum cu destinatia Chisinău, unde să formeze corpul de armată pentru apărarea Basarabiei împotriva dusmanului din vest (a României).
Lenin
 Lenin n-a aflat, dar a simtit că se face ceva si a trimis ca politruc la Chisinău pe Vlad Inculet (student la Universitate, la Fizico-Chimice, care aderase la partidul rosu). Persoane de la acest nucleu nationalist de la d-na Alexandrina Russo mi-au spus că l-au văzut cu ochii lor pe Vlad Inculet în gara Chisinău când a coborât din trenul de la Moscova: era îmbrăcat ca un muncitor salahor, avea sapcă de rus, cizme, si o salopetă de metalurgist. A coborât pe peronul gării care era plin de lume, s-a asezat cu fata spre vest si a început să strige: "- Acolo, la Iasi si Bucuresti, se află dusmanul ereditar al Basarabiei, dusmanul de moarte al nostru de care trebuie să ne apărăm!" Pe urmă s-a întors cu fata spre est si a arătat spre Moscova: "- Acolo este mama noastră protectoare, Moscova, buna noastră mamă!" A venit apoi la Sfatul Tării. Ce s-a întâmplat nu se stie, dar a devenit presedintele Sfatului Tării si, împreună cu Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a votat unirea neconditionată a Basarabiei cu patria mumă, România. De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia făcea parte integrantă din Moldova. Apoi Vlad Inculet a venit la Bucuresti ca ministru al Basarabiei în guvernul Brătianu si în guvernul Averescu; a fost apoi ministru de Interne, a fost ales si membru al Academiei (prelegerea lui la Academie era despre timp si spatiu). Nu s-a spus cine era locotenentul acela care l-a semnat pe Lenin pentru că se presupunea că locotenentul acela era încă în viată si, dacă ar fi aflat bolsevicii, l-ar fi suprimat.
- Vă multumim, d-le doctor. Vă adresez o singură întrebare: acum ne puteti spune cine era?
- După 1989 am tinut o conferintă la Asociatia Juristilor si am relatat exact ce v-am relatat si dvs. acum. Vorbind de acest locotenent inginer român, lumea din sală a început să strige: "Cine este? Spuneti, cine este?" Le-am răspuns, asa cum vă spun si dvs.: "Ei bine, cred că acel locotenent era sufletul lui Stefan cel Mare reîncarnat..."

********************************************************************************
Un singur lucru nu poate Dumnezeu: sa ne mantuiasca fara consimtamantul nostru.
 Nicolae Steinhardt
 
  Daca Dumnezeu nu exista si eu cred, n-am pierdut nimic.
Dar daca Dumnezeu exista si eu nu cred, atunci am pierdut totul.
  N. Iorga 
                                                                                                            
Nu poţi îngenunchea un popor deprins să se târâie.
Ţara noastră a avut nevoie de când e ea de alt popor.
   Din UMORUL RUSESC

              Marian ION"