- Câinii vagabonzi: real pericol pentru copii şi nu numai

În data de 13 Ianuarie 2009 , orele 09.00, fiica mea Cojman Mirela-Roxana, în vârsta de 12 ani şi 7 luni, în timp ce se deplasa spre şcoală pe strada din faţa blocului K4 din cartierul Viitorului, ORAŞ LUPENI ( eu nu-l consider municipiu ), a fost atacată şi muşcată de ambele picioare de un câine vagabond, de talie mare şi având culoarea albă cu pete negre. Dat fiind faptul că fiica mea nu este singura victimă a acestui câine, consider că acest câine reprezintă un real pericol pentru populaţia din zonă.
În ceea ce o priveşte pe fiica mea, era o iubitoare de câini ( drept dovadă este faptul că i-am luat o căţeluşă pechinez pe care o iubeşte mult ). Plângea când vedea la televizor câini maltrataţi şi lăcrima când asculta melodia '' Iubiţi şi câinii vagabonzi ! '' a lui Mihai Constantinescu. Acum nu dorește altceva decât exterminarea câinilor vagabonzi.

Deşi am făcut plângere privind acest câine şi am însoţit-o şi de o iniţiativă privind ridicarea câinilor vagabonzi de pe străzi semnată de 150 de persoane, acel câine se află pe stradă şi acum după 4,5 ani... Deci, legea privind ridicarea şi eutanasierea câinilor vagabonzi nerevendicaţi la 14 zile după ce aceştia au ajuns în adăposturi şi fără posibilitatea ca aceştia să poată ajunge nin nou pe străzi este mai mult decât binevenită.

Un alt motiv la fel de important pentru ridicarea câinilor vagabonzi de pe stradă este transmiterea unor boli extrem de grave pe care le puteţi afla din articolul de mai jos scris de mine în 2010:

Boli grave transmise de câini: hidatidoza – inca un argument pentru eutanasierea câinilor vagabonzi

   În data de 13 Ianuarie 2009 , orele 09.00 am devenit părintele unei fetiţe muşcate de câinii vagabonzi din cartier. Am făcut o adresă primăriei din Lupeni, HD, referitor la acest incident, am strâns peste o sută de cereri în vederea rezolvării problemei câinilor vagabonzi pe care le-am predat primăriei prin borderouri publicate la mine le site. Suntem în iulie 2010 si nu s-a mişcat un deget în aceasta privinţă. Aceeaşi situaţie este şi in celelalte oraşe şi municipii ale Văii Jiului. Pentru ai conştientiza pe oameni si autorităţile publice despre pericolul pe care îl prezintă aceşti câini vagabonzi ( în afara rabiei şi a muşcăturilor de loc de neglijat), m-am documentat despre alte boli grave transmise de câinii vagabonzi.

Aceasta este Taenia Echinococcus (Echinococcus granulosus), cea mai mica tenie(masoara mai puțin de 3 mm) dar si cea mai periculoasa deoarece forma larvara a acesteia, chistul hidatic, provoacă o boala grava la om. Chistul hidatic este mult mai mare decât adultul (poate ajunge si la 20 cm in 8-9 luni) si conține lichidul hidatic si membrana interna proligera cu vezicule proligere si un număr impresionant de protoscolecsi din care in 30-45 de zile se vor forma teniile adulte daca sunt ingerați de un câine. Membrana interna proligera este țesutul viu al chistului care produce lichidul hidatic si protoscolecsii.

Principala gazda intermediara a acestei tenii este oaia (din acest motiv se spune ca hidatidoza urmează oaia ca si propria umbra) dar din păcate si omul poate face chisti hidatici daca înghite oua provenite din fecalele unui câine infestat.

Un câine infestat elimina lunar cate o proglota a fiecărui helmint iar o proglota conține peste 1000 de oua.Proglotele ovigere sunt foarte friabile si se sparg rapid, multe chiar in intestinul câinelui astfel incat sunt eliminate direct ouăle. Acestea sunt sferice (oncosfere), au o coaja groasa, maronie-negricioasa striata iar in interior au un embrion hexactant(cu cârlig). Oul masoara 30-35 microni.

Oul ingerat de o gazda receptiva(oaie, vaca, capra, cal, porc si din păcate si om) va fi supus acțiunii bilei care rupe peretele eliberând embrionul hexactant care pătrunde in peretele intestinului si pe cale circulatorie este diseminat in organism si ajunge in ficat, pulmon sau alte organe interne unde formează chistul care in 2 luni depaseste 1 cm iar in 3-4 luni ajunge la maturitate.

Exista si chisti hidatici sterili, lipsiți de protoscolecsi(mai ales la bovine) așa cum exista si chisti hiperfertili, cu vezicule fiice endogene si exogene care la rândul lor conțin vezicule proligere si protoscolecsi la fel ca si chistul mama.

Longevitatea unui chist hidatic este mare, acesta putând ramane in organismul gazdei ani de zile.

In 45% dintre localitățile din tara noastră a fost descoperit cel puțin un caz de hidatidoza la om. 

Daca nu este extirpat pe cale chirurgicala(singura soluție pentru a scăpa de aceasta boala) cu chistul hidatic se pot întâmpla 4 lucruri:

1) In timp datorita reacției organismului se calcifica(acest proces durează 5-6 ani)

2) Chistul se fisurează si intra bacterii care provoacă o infecție

3) Chistul se rupe si gazda moare fie imediat din cauza unui soc anafilactic (cum s-a întâmplat anul trecut cu o fetița de 6 ani : http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=index&s_id=78200&a=citeste), fie puțin mai târziu din cauza hidatidozei secundare(protoscolecsii intra in sânge si ajung la alte organe unde formează noi chisti).

4) Chistul hidatic poate fi punctul de plecare al unui proces canceros.

La om singurul tratament consta in extirparea chirurgicala a chistului cu mare grija pentru ca in cazul in care chistul se sparge pacientul moare.

Mai multe boli pot fi transmise, de la câine sau pisică la om sau accidental, din mediul înconjurător. Studiile efectuate au arătat că 47% din mostrele de sol prelevate din parcurile bucureştene au fost găsite pozitive la toxocara. Această parazitoză este transmisă atât de câine, cât şi de pisică.

În funcţie de doza infectantă, boala poate fi asimptomatică şi descoperită întâmplător sau poate să prezinte simptomul tipic de „Larva Migrans Visceralis”.

Sindromul de „Larva Migrans Ocularis”, consecutiv localizării larvelor parazitului în ochi, poate duce chiar la pierderea vederii, iar prin localizări cerebrale, determină crize comiţiale sau alte tulburări neurologice,
Şi toxoplasmoza este una dintre bolile pe care le poate „aduce” pisica. „Felina elimină oochisturi ale acestui parazit prin fecale, care, ajungând pe sol, contaminează alimentele (fructe, legume), omul infectându-se prin consumul acestora insuficient spălate sau prelucrate, sau prin consumul cărnii unui animal infectat pe aceeaşi cale.

Existenta acestor paraziţi foarte periculoşi este inca un motiv  pentru care câinii vagabonzi ar trebui să fie eutanasiaţi.

Iubitorii de animale care sar în sus de fiecare dată când cineva vrea să rezolve problema câinilor vagabonzi ar trebui să se gândească mai bine la bolile transmise de aceştia. Or fi ei câinii drăguţi şi ne este milă de ei dar trebuie să ţinem cont şi de faptul că sunt o mulţime de boli, unele foarte grave, pe care le putem lua de la ei şi e mai importantş sănătatea noastră decât viaţa fiecărui caţel de pe stradă. Așa am putea spune că nu mai facem deratizare şi dezinsecţie pentru că ne e milă de şobolani, ţanţari, muşte şi gândaci că au şi fiinţele astea o viaţă. Iubirea de animale trebuie să aibă şi ea o limită pentru că, altfel, înseamnă că iubim mai mult câinii decât oamenii.