Prin desemnarea lui Tomac premier, Nicușor a încălcat grav Constituția.
Constituția României:
Investitura
(1) Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
„Constituția României, ca și jurisprudența CCR, nu permit președintelui în nicio situație să ignore rezultatul alegerilor parlamentare și să impună după bunul plac un premier din afara partidelor din legislativ. Nicușor Dan a anunțat azi că a ales el un candidat de premier, care să fie din afara partidelor din parlament (dar președinte de partid refuzat de alegători în decembrie 2024) în al cărui guvern ”tehnocrat” se vor regăsi, pe surse, un sfert dintre consilierii prezidențiali, altă premieră. Jocul democratic e dat complet peste cap, avem de a face, practic, cu anularea alegerilor parlamentare. Pentru ca Nicușor Dan să nu se confrunte în următoarele zile cu perspectiva declanșării – fie și ipotetic vorbind – a suspendării din funcție pentru acest demers de o gravitate extremă, sau cu sesizarea CCR cu un conflict între autorităților publice, el are nevoie de un ajutor. Mai precis, ca unul dintre partidele parlamentare să anunțe oficial că Eugen Tomac a fost propunerea sa. Cel mai probabil, acest partid ar trebui să fie PSD, singurul care pare dispus să îmbrățișeze soluția lui Nicușor. În absența asumării lui Tomac de către un partid parlamentar, nominalizarea încalcă grav Constituția, după cum arătăm mai jos.
Decizia 85/2020 a Curții Constituționale:
”Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale(…)”candidatul desemnat de Președinte la funcția de prim-ministru nu reprezintă alegerea exclusivă a Președintelui, ci reprezintă rezultatul unor consultări și/sau negocieri dintre acesta și partidul politic care are majoritatea absolută în Parlament sau a celor parlamentare, dacă nu există o atare majoritate”. (Decizia nr.875 din 19 decembrie 2018)
Ca urmare, chiar dacă, așa cum s-a observat și din punctele de vedere exprimate în prezenta cauză, procedura reglementată de art.103 alin.(1) din Constituție este una flexibilă, ea nu permite exercitarea discreționară a competenței Președintelui României.
În cadrul său ”nu se poate ignora nici rezultatul electoral al competitorilor electorali, dar nici finalitatea procedurii, respectiv desemnarea unui candidat care să poată asigura coagularea unei majorități parlamentare în vederea obținerii votului de încredere.” (Decizia nr.80 din 16 februarie 2014)
De aceea, ”Președintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru și mediator între forțele politice, are doar competența de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care deține majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care poate asigura susținerea parlamentară necesară obținerii votului de încredere al Parlamentului.” (Decizia nr.80 din 16 februarie 2014) Aceste considerente, reținute de Curtea Constituțională în contextul examinării unei inițiative de revizuire a Constituției, sunt general obligatorii”.”. (Bogdan Tiberiu Iacob).
Citiți și:
