- În atenţia domnului Docea Cătălin (scrisoare deschisă)

În urma articolului de azi din ZVJ ( http://www.zvj.ro/node/8036 ) am înţeles un singur lucru: Dreptul meu la replică a fost prea lung, ceea ce necesita 2 pagini de ziar. Întrebarea, care o pun, este: DE CE NU AŢI PUBLICAT DOAR SCRISOAREA MEA DESCHISĂ PENTRU VOINA RADU ILIE? Vă spun ce cred eu: Aţi realizat ca acea scrisoare a lui Voina Radu Ilie era plină de minciuni şi nu aţi vrut să apăreţi ca un ziar care publică minciuni şi, de aceea, aţi evitat să-mi publicaţi dreptul la replică.
De asemenea, dumneavoastră, conform CODULUI DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI, ar fi trebuit să-mi publicaţi în termen de 5 zile dreptul la replică sau să-mi comunicaţi că dreptul la replică este prea mare şi să mă rezum la o anumită dimensiune:

CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI

art.10 Ziaristul şi redacţia au datoria de a face corecţiile necesare în cazul în care, din vina lor, vor fi date publicităţii informaţii inexacte. În asemenea cazuri, instituţia respectivă de presă are obligaţia de a publica/difuza, în termen de 5 zile de la primire, pentru publicaţiile cotidiene, agenţiile de ştiri, posturile de televiziune şi radio, şi în proxima apariţie, pentru publicaţiile periodice, dreptul la replică al reclamantului, ca formă esenţială de reparare a prejudiciului adus acestuia.


Câte zile au trecut de la prima solicitare până la cea de a doua? Ţinând cont că prima solicitare v-am trimis-o pe data de 17.04.2011 cu puţin înainte de miezul nopţii şi a doua pe data de 28.04.2011 ( exceptez cea din 18.04.2011 când v-am trimis o variantă mai completă a scrisorii mele catre Voina Radu Ilie plus cateva detalii pe care am uitat să le pun în prima scrisoare). Vă spun eu: 10 zile. Documentele pe care vi le-am trimis, au fost trimise ca dumneavoastră şi redacţia să vă edificaţi că Voina Radu Ilie minte şi, eventual, să faceţi o referire la aceste documente care atestă veridicitatea spuselor mele şi infirmă spusele lui Voina Radu Ilie. Ţinând cont de articolul 10 din CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI şi de cele scrise de dvs. pe prima pagină a ZVJ, eu văd logic şi moral următoarele: Dacă aţi publicat o scrisoare mincinoasă, trebuia să publicaţi şi o scrisoare care infirmă minciunile din prima. NU AŢI FĂCUT-O!
Spuneţi că am imaginaţie bogată... Ştiţi foarte bine că nu este aşa. Aţi uitat faptul ca mi s-a adus la cunoştiinţă un dialog dintre dvs. şi un jurnalist cu coloana vertebrala (pe care îl respect foarte mult pentru această însuşire ). Spuneţi că, în ultimii 2-3 ani de zile, câţiva colegi de ai dvs. au scris articole în care erau prezentate şi punctele mele de vedere. Acei câţiva colegi sunt doar doi, care au şi coloana vertebrală: Anamaria Nedelcoff şi Maximilian Gânju.
Pentru că adevărul supără, v-aţi legat de un amănunt minor: că am pus cratimă în cuvântul "ve-ţi" când ar fi trebuit să scriu "veţi". Ce să fac şi eu... sunt un incult de electrician subteran ieşit la pensie şi nu un ziarist de renume mondial, sau un profesor doctor docent în gramatica literaturii române.
Vorbiţi de bun simţ... Unde a fost bunul simţ al dvs când aţi publicat acea scrisoare mincinoasă la adresa mea, "dintr-o eroare redacţională"? Dacă a fost o eroare redacţională, de ce nu v-aţi cerut scuze pentru acea eroare redacţională imediat după primirea primei mele cereri la drept de replică. Ceea ce pot să vă spun, este că, pe parcursul articolului v-ati contrazis, dându-mi dreptate, în ciuda ameninţării că mă veţi da în judecată. Pentru ce mă daţi în judecată? Pentru o "eroare redacţională" pentru care nu v-aţi cerut scuze şi împotriva căreia am luat atitudine?...
Mesajul trimis l-am înţeles: dacă vreau să nu am repercursiuni trebuie să renunţ la dreptul la opinie şi să tac când se fac afirmaţii mincinoase la adresa mea.

MULŢUMESC DOMNULE DOCEA CĂTĂLIN ( sau să decad şi să spun "numitului Docea Cătălin"???... )!