Felix Abt:
CIPS, alternativa SWIFT a țărilor BRICS, este acum operațională – o schimbare profundă pe care Occidentul pare să o fi trecut cu vederea și pe care a ignorat-o în detrimentul său.
Săptămâna trecută a avut loc una dintre cele mai importante schimbări geopolitice ale anului 2025 – aproape neobservată de mass-media occidentală: blocul BRICS – Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud – a lansat oficial un nou sistem global de plăți, care permite mai mult de 180 de țări să efectueze tranzacții comerciale în moneda chineză, ocolind complet dolarul american (1). Nu au existat știri de ultimă oră, briefinguri de criză din partea think-tank-urilor, dezbateri în prime time. Cu toate acestea, efectele evoluției ar putea fi, pe termen lung, mult mai ample decât multe dintre știrile economice care domină în prezent presa occidentală.
O mare parte a discuțiilor occidentale despre China continuă să se învârtă în jurul unor narațiuni familiare – șomajul în rândul tinerilor, declinul demografic sau dorința neîncetată a Chinei de a automatiza fabricile.
Subiecte precum șomajul în rândul tinerilor sau declinul demografic din China sunt, fără îndoială, relevante – chiar dacă nu par excepționale în comparație cu alte țări din Asia de Est. Adesea, însă, ele ascund o tendință mai profundă, cu importanță globală: China a petrecut ultimul deceniu construind cea mai extinsă infrastructură financiară non-dolar din lume (2). Ceea ce a fost odată considerat un experiment periferic s-a transformat în liniște într-un sistem global extins și pe deplin funcțional. Fenomenul a surprins mulți observatori, deoarece China nu este condusă de juriști și bancheri cu studii superioare, așa cum se întâmplă adesea în Occident, ci de ingineri.
În centrul transformării se află CIPS, Cross-Border Interbank Payment System, alternativa Chinei la SWIFT. Considerat în trecut o curiozitate tehnică, CIPS conectează astăzi mii de instituții financiare de pe aproape toate continentele (3) și procesează anual câteva zeci de trilioane de renminbi/yuani (RMB) (4). Adică undeva până la 10 trilioane de dolari. Odată cu preluarea CIPS ca coloană vertebrală a noii rețele de plăți de către BRICS, un sistem conceput inițial pentru comerțul centrat pe China a devenit arhitectura unui sistem financiar global paralel – unul care poate funcționa independent de controlul SUA.
Țările din Africa, America Latină, Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est caută din ce în ce mai mult alternative la un sistem dominat de dolar, vulnerabil la sancțiuni și presiuni politice. Previziunile instituțiilor economice de prim rang reflectă această dinamică: BRICS+ ar putea reprezenta aproape jumătate din PIB-ul global până la jumătatea secolului, în timp ce ponderea G7 ar putea scădea sub 20% (5). Chiar și Franța, membru fondator al G7, a exprimat ideea de a invita China la summitul din 2026 – o idee care ar fi fost de neconceput acum zece ani (6).
La nivel financiar, cererea de produse denominate în RMB a crescut puternic. Mai multe țări decât oricând împrumută, acordă împrumuturi și efectuează tranzacții comerciale în RMB. Timp de ani de zile, criticii au susținut că RMB nu poate deveni o monedă mondială adevărată fără o convertibilitate completă. Însă datele arată acum o altă poveste. Băncile chineze și-au extins semnificativ creditele, depozitele și portofoliile de obligațiuni în RMB în străinătate și și-au quadruplat afacerile offshore în RMB în doar câțiva ani (7). Țările în curs de dezvoltare mizează din ce în ce mai mult pe finanțarea în RMB pentru a se proteja de volatilitatea dolarului și de politica monetară a SUA.
Această schimbare se reflectă în decizii concrete: Kenya, Angola și Etiopia au convertit împrumuturi mari din USD în RMB; Indonezia și Slovenia au emis obligațiuni denominate în RMB; banca de dezvoltare kazahă a atras recent miliarde de RMB pe piețele offshore la randamente competitive (8); China și Coreea de Sud au reînnoit un acord masiv de swap valutar, care permite comerțului bilateral să ocolească complet dolarul (9).
Aceste fluxuri financiare reflectă o reorganizare mai amplă, deosebit de evidentă în Asia. După o serie de activități diplomatice americane în Asia de Sud-Est, ASEAN a reevaluat în tăcere acordul său de liber schimb cu China – un semn clar al integrării economice profunde a regiunii cu Beijingul.
Cu o populație totală de 670 de milioane de locuitori și o putere economică de peste 10 trilioane de dolari în paritatea puterii de cumpărare (PPC), ASEAN se numără printre cele mai mari 5-6 regiuni economice din lume și este de mai mulți ani cel mai mare partener comercial al Chinei, cu un comerț bilateral de peste 770 de miliarde de dolari (10). La scurt timp după semnarea acordului, Indonezia a emis prima sa obligațiune „dim sum” în RMB. Cererea investitorilor a depășit cu mult așteptările, ceea ce demonstrează cât de mult s-au normalizat instrumentele în RMB în Asia emergentă (11).
Infrastructura instituțională care susține această schimbare crește, de asemenea, rapid. Datele globale privind plățile arată că ponderea RMB în volumul finanțării comerțului s-a quadruplat în ultimii ani și ocupă acum locul al doilea la nivel mondial, după dolar (12). Plățile transfrontaliere în RMB ating valori record, iar CIPS este acum activ în peste 180 de țări. Băncile de dezvoltare BRICS acordă din ce în ce mai multe credite în RMB și ancorează moneda în proiecte multinaționale de infrastructură. China și Africa de Sud au încheiat recent primul credit de dezvoltare BRICS integral în RMB – un acord care ar fi fost aproape imposibil în vechiul sistem centrat pe dolar (13).
Luate împreună, aceste evoluții indică o tendință clară: aproximativ una din douăsprezece tranzacții comerciale globale este acum efectuată în RMB, iar această proporție crește rapid (14). Odată cu punerea în funcțiune a sistemului de plăți BRICS, diversificarea față de dolar ar trebui să se accelereze.
Pentru multe economii emergente, momentul marchează începutul unei adevărate autonomii financiare – o oportunitate de a se dezvolta, de a se finanța și de a desfășura activități comerciale fără a depinde de o singură monedă sau de o singură sferă geopolitică. Aceste țări constituie coloana vertebrală a lanțurilor de aprovizionare globale și sunt furnizori esențiali de energie, materii prime și produse finite. Dezvoltarea lor financiară este relevantă nu numai pentru propriul viitor, ci și pentru stabilitatea economică a întregii lumi.
Era dolarului nu se va încheia peste noapte – dar, în mod silențios și constant, se conturează un sistem financiar multipolar, impulsionat de Sudul Global sau de Majoritatea Globală. Lumea se schimbă: dolarul poate domina încă, dar viitorul aparține acestui nou sistem.
Surse și note
Felix Abt este un antreprenor, autor și blogger de călătorii (youtube.com/@lixplore) cu sediul în Vietnam.
(1) MeObserver. BRICS extinde rețeaua de plăți în yuan la 185 de țări. 2025.
(2) SWP Berlin. Campania monetară a Chinei și strategia financiară globală. 2024.
(3) China Daily. Raportul anual al sistemului de plăți transfrontaliere CIPS. 2024.
(4) Ibid.
(5) Financial Times. Împrumuturile globale în RMB ale Chinei se quadruplează în cinci ani. 2025.
(6) The Guardian. Franța invită China la summitul G7 din 2026. 2024.
(7) Financial Times. Împrumuturile globale în RMB ale Chinei se quadruplează în cinci ani. 2025.
(8) MeObserver. BRICS extinde rețeaua de plăți în yuan la 185 de țări. 2025.
(9) Fundația Jamestown. Rolul esențial al Hong Kongului în internaționalizarea RMB. 2023.
(10) MeObserver. BRICS extinde rețeaua de plăți în yuan la 185 de țări. 2025.
(11) Financial Times. Indonezia emite prima obligațiune „Dim Sum” în RMB. 2025.
(12) SWIFT Institute. Raport privind utilizarea monedelor în finanțarea comerțului global. 2025.
(13) MeObserver. BRICS extinde rețeaua de plăți în yuan la 185 de țări. 2025.
(14) SWIFT Institute. Raport privind utilizarea monedelor în finanțarea comerțului global. 2025.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu