Probabil că mulți mă vor înjura că îl laud pe Ceaușescu dar..., trebuie să recunoaștem că s-a trăit mult mai bine pe vremea lui în Valea Jiului și totul din cauză că a decretat minele de cărbune și centralele termo-electrice pe cărbune drept resurse energetice strategice pentru România.
Când a făcut asta s-a gândit la eventualitatea unor secete prelungite(în trecut, România a avut parte de astfel de episoade - Seceta din 1946) sau în caz de război, În caz de secetă, hidrocentralele ar merge în regim de avarie iar, centrala nucleară de la Cernavodă, ar putea fi oprită din cauza lipsei apei pentru răcire. În caz de război se preconizează că hidrocentralele ar fi primele distruse și, pentru efecte devastatoare, ar putea urma centrala nucleară.
De aceea merg pe varianta păstrării minelor pe cărbune si a centralelor termo-electrice pe cărbune și militez pentru păstrarea lor în funcție sau în conservare. Totuși, în caz de închidere, ar trebui ca să se pastreze în funcție câteva mine si centrale termo-electrice iar, cele închise, ar trebui bagate în conservare(așa cum fac Germania, Polonia, Spania, etc.) ca să poată fi repuse imediat în funcție în caz de necesitate. În niciun caz nu trebuie rase de pe fața pământului.
Eu la Antena 3, 12.06.2020:
Cred ca filtrul anticomunist imi ofera o lentila critica pt perioadei '44 - '89. Insa nu tot timpul vad chestiuni blamabile. Declararea centralele pe carbune (implicit mineritul) drept resurse strategice, reprezinta mai degraba o buna decizie inginereasca ajunsa politica de stat. Dar au fost si puncte slabe in care, bineinteles ca dupa '90 s-a lovit. Din cauza economiei, existau probleme cu sistemele de filtrare, din cate stiu, Mintia era un exemplu. Daca se facea retehnologizarea si puneau filtre bune, treburile puteau merge ff bine. Problema de fond e data de faptul ca in '89 marea masa a romanilor erau naivi. Esaloanele inferioare ale comunistilor, fix alea care l-au pus pe faras pe Ceausescu, au plecat genunchiul in fata echipei Brucan, Iliescu, Roman, Militaru etc, care erau puternic sustinuti din afara. Ei aveau suport extern, putere, resurse, vointa si un plan care l-au urmat. La polul opus se afla poporul habarnist si aburit cu televizorul. Rezultatul il vedem astazi in regimul neo-fanariot. Dar astea sunt la nivel national, treburile sunt mai complicate. Internationalismul socialist de odinioara a fost trecut prin procedura de rebranding. Azi ii spune globalism. Revolutia permanenta a lui Trotsky o regasim azi in criza permenenta, care desigur, presupune lupta permanenta cu noul culak/chiabur - nationalistul contrarevolutionarul care are nu intelege nacesitatea "salvarii planetei" si nu ingenuncheaza in fata barbarilor invadatori din "sudului global" cu alura de noi "oropsiti ai sortii". Crizele vor avea un punct de convergenta, i-as zice neo-gulag.
RăspundețiȘtergere