27 Ianuarie 1945 a fost ziua în care
umanitatea a privit în abisul lăsat de naziști.
Armatele sovietice au eliberat
lagărul Auschwitz-Birkenau. De fapt au eliberat doar pe cei care
mai
rămăsăseră, căci majoritatea internaților, pentru a preîntâmpina eliberarea,
naziștii i-au trimis
într-un marș al morții, săptamani doar inainte. Prea durii
soldați sovietici au amuțit când au deschis
porțile acelui lagăr.
Abisul a întors privirea rece către
umanitate. Atunci și în acel loc, se vor fi năruit absolut toate
valorile
umanității. De la formarea ei, trecând prin marile epoci ale barbariei,
umanitatea nu a
văzut sau cunoscut asemenea cădere a fiului omului. Nimic,
absolut nimic, nu mai rămăsăse
intact în acel abis. Umanitatea întreagă
dispăruse în abisul nazist. Acolo la
Auschwitz-Birkenau răul a devenit
normalitate. Lumina soarelui, dătătoare de căldură, nu a mai străpuns.
Viața a murit, în sensul ei genetic, absolut, atomic.
Viața a murit, în sensul ei genetic, absolut, atomic.
27 Ianuarie 2005, ONU decide declararea zilei
mondiale a Holocaustului. Oricât de puțini
supraviețuitori mai există astăzi în
viață (eu am avut onoarea și imensul privilegiu al vieții de a
cunoaște și
asculta oameni cu numărul tatuat pe mâini, supraviețuitorii fiind copiii de
atunci, acum
înțelepții durerii cum Primo Levi i-a definit), în fața tragediei
trăite de poporul evreu, de milioane de
oameni de alte rase, națiuni, religie
sau orientare sexuală, nu există decât tăcere. Am tăcut
întotdeauna atunci când
ascultam poveștile din lagăre. Am vizitat patru lagăre naziste, incluzând
Auschwitz-Birkenau. Tăcerea copleșește strigătul de mânie. Taci pentru că numai
în acele locuri
înțelegi că umanitatea, în absolutul ei, în chemarea sa divină
și crăiasă a lumii, a fost ucisă de
banalitatea răului (definiție exactă dată
de către Hanah Arendt). Acolo și numai acolo înțelegi de ce
nimeni nu are voie
să vorbească despre durerea. De aceea nimeni nu mai are voie, din 27 Ianuarie
1945, să vorbească despre Holocaust decât respectând tăcerea.
Și totuși unul de prin România a vorbit. Tare
și prost. Mult și fără niciun fel de respect față de istorie,
față de adevăr,
față de cultură și civilizație. A vorbit de la înălțimea lui Wagner și al
walkiriilor sunând
din goarna abisului.
Insultând memoria milioanelor de victime ale
Holocaustului, folosindu-se fără rușine de ziua
comemorării Holocaustului, fără
niciun fel de justificare morală sau substanță culturală, președintele
Iohannis
a avut ieri după amiază o declarație politică năucitoare prin ignoranța sa
absolută.
A comparat modelul de acaparare a puterii de către naziști în
Germania anilor 30 cu politicile actualei
guvernări PSD din România.
Năucitoare, dementă și arogant sinucigașă paralelă. Prin acest discurs
Iohannis
a devenit, redevenit sau simplu încarnat, în sala tronului regilor (germani) ai
României,
suma tuturor erorilor monumentale făcute de națiunea germană care,
atunci când își pierde
metafizica, uitând de Kant și mințit de Hegel, devine
hitleriană și construește Auschwitz. Iohannis a
vorbit ca un german fugit din
lumea lui Hegel. Fugind de abis tocmai în abis cade. Iohannis este
refuzul german, tot mai coerent și mai vizibil, astșzi, de a se uita în abis.
Alături de Primo Levi (cuvântul) si Hannah
Arendt (înțelepciunea) un al treilea supraviețuitor, Ellie
Weisel (devenit
soldat al memoriei, născut pe pamânturile României) vine să întregească memoria
crimei abisale. Triada aceasta de supraviețuitori ai abisului (deși la ani
diferență unul de celălalt, iar
Hannah Arendt fiind scăpată ca prin minune de
lagăre, fugind după prima sa arestare de către
Gestapo în Elveția) vor oferii
umanității șansa de a nu uita. Nici unul însă, în marile lor scrieri, nu vor
mai permite folosirea cuvantului nazist pentru a acuza alte popoare. Arendt
chiar atrage atenția
asupra banalizării răului absolut, al cuvântului
Holocaust, prin declararea oricărui rău ca fiind
nazist. Iohannis tocmai
păcatul originar îl face, crezând că știe ceva despre abisul nazist. Nu știe
nimic. Nu înțelege nimic. Nu știe că Hitler a venit la putere prin lovituri de
stat machiate și succesive,
prin alegeri slăbite de asaltul cămșilor negre, nu
știe că antisemitismul ideologiei naziste are
rădăcini culturale și istorice
mult mai adânci decât cuvintele sale fără noimă. Iohannis nu înțelege că
pierderea umanității s-a făcut doar prin jocul pierderii absolute culturale și
spirituale a poporului
german.
Iohannis minte când spune că politica
PSD actuală este asemănătoare cu cea nazistă. Presupun că
a lipsit la lecțiile
de istorie, fiind german wagnerian, altfel nu se înțelege lipsa sa de cultură
în
domeniul crimei abisale.
Analiza discursului
S-au scris și se scriu biblioteci despre
abisul german al nazismului. Vom încerca doar să luăm
câteva elemente centrale
ale simbolisticii naziste și să vedem dacă le regăsim și în România.
Focul, exact focul lui Andrei Caramitru, este
simbolul nazismului. Focul purificator al distrugerii
umanitații, simbol pagân
preluat din runele distrugătoare ale unui ev mediu întunecat. Propus ca
formă
de curățare a României. Legionarii lui Codreanu și Horia Sima foloseau focul
exact în același
scop.
Lingivistica identificării dușmanului
național din timpul nazist este exact aceeași cu lingivistica
despre penali al
președinției Iohannis.
Politic, astăzi acești dușmani ai lui
Iohannis sunt cei care critică UE. Îi atrag atenția domului
Iohannis că sunt
zeci de milioane de europeni care critică UE pentru minciunile, aroganța și
prostia
de care dă dovadă ca organizație. Votează de ani de zile partide anti
sistem sau pur anti
europene. Sunt aceștia dușmanii Europei germane
identificați după metodologia lingivstică nazistă
de către Iohannis? Nefiind
aleasă de către nimeni, această organizație își arogă drepturi pe care nu i
le-a conferit nimeni. Iohannis pare să accepte ilegitimitatea reală a unei
organizații
suprastatale, fară legitimitate populară. Este exact visul nazist
de dominare a Europei.
Folosirea legilor pentru a distruge oamenii
condamnați deja de o ideologie (lupta anti-corupție) este
identică cu formele
aberante ale legilor din Germania lui Hitler. Același principiu și anume că
toți sunt criminali
a prevalat atât în cadrul propagandei naziste cât și în cel al propagandei anti-corupție.
a prevalat atât în cadrul propagandei naziste cât și în cel al propagandei anti-corupție.
Construcția unui narativ cultural și istoric
despre evreii bogați, care jefuiau economia germană și
pe cetățeanul sărac
german din perioada nazită, este identică cu construcția, formarea și
propagarea propagandei anti corupție formulate de către PNL, USR și, de ieri,
de către europeanul
Cioloș. Astăzi nu mai sunt evreii ci doar patronii români,
care sigur au furat ca să ajungă bogați.
Multinaționalele sunt apărate. În special în
România este vorba de către Raiffeisen Bank si grupul
Alexis de Toqueville
(Iohannis știe de ce este nevoie de aceste două elemente împreunate de
un cuplu
toxic pentru România). În Germania nazistă marile corporații internaționale
foloseau
gratuit munca deținuților sclavi, proveniți din milioanele de
prizonieri ai sistemului concentraționar
nazist. IG Farben și altele ca această
multinațională nu au plătit niciodată pentru crimele lor.
Propagarea mecanismului de
arestări-spectacol, telejustiția făcută de către presa lui Coldea și a
lui
Dumbravă, astăzi sprijinitoarea lui Iohannis, este similară până la
identificare atomică cu
propaganda nazistă a lupei anti-corupție. Ceea ce
Iohannis nu pare a ști este că în numele unui ..
ideal suprem (stărpirea
corupției) în Romania, ca și în Germania nazistă, a fost posibilă
distrugerea
(prin arestarea patronilor) a mii de afaceri. Întregi industrii au fost trecute
în
proprietatea statului nazist (Germania lui Hitler era stat socialist cu
proprietate de stat, dacă
Iohannis dorește să învețe ceva) prin arestarea
proprietarilor sau simplu falimentarea lor. Raptul
economic nazist a fost atât
de masiv încât la finalul războiului, statistica atât de dragă lui Iohannis, a
demonstrat că unul din 5 patroni de intreprinderi mici sau de familie fusese
deposedat ilegal de
munca sa de către regimul hitlerian.
Poate Iohannis află că singurele state care
au avut luptă impotriva corupției au fost doar statele
staliniste și naziste.
Adică numai dictaturile abisale ale secolului XX. Democrațiile nu cunosc și nu
permit campanii de luptă împotriva unei clase sociale, economice sau culturale.
Discursul președintelui,
greșeală politică
Distrugerea partidelor de stânga și oricărei
mișcări democratice a fost un proces politic
asumat integral de către Germania
nazistă. Pe timpul acela, în locul societății civile de astăzi,
existau trupe
de asalt politice, care, la ordin, organizau manifestații împotriva unui dușman
identificat, cu nume și prenume, de către propaganda lui Goebells. Acest proces
este identic astăzi
în România. La un ordin, în special al lui Iohannis, de
prin pădurile României, apar cete de
demonstranți. Strigă exact ceea ce
propaganda prezidențială a spus. Dacă cineva are timp va
vedea, ca urmare a
discursului halucinant Iohannist cu ocazia Zilei Holocaustului, cum
televiziunile-unități militare au început asaltul. L-au început imediat,
instantaneu. Organizarea
aceasta precisă, exactă este tipică organizării
naziste din Germania, la începutul preluării
puterii de către aceștia.
Organizarea militară, unicitatea gândirii și violența propagandei din
România
(și a sateliților săi politici) este identică până la asimilare cu cea nazistă
din timpul
inceputurilor politice ale lui Hitler.
Folosirea procurorilor activiști sau a
judecătorilor ideologici, pentru a da o tentă de legalitate a
ideologiei
naziste, prin condamnările pronunțate în numele unor legi special construite să
servească propria această ideologie, este la fel identificabilă in România de
astăzi. Căci ce altceva
se poate numi Codul penal propus și promovat de către
regimul Basescu, decât un cod penal
subordonat ideologiei totalitare a luptei
împotriva corupției. Pe timpul Germaniei naziste erau
cunoscute și au rămas de
renume criminală completurile de judecători care condamnau fără să se
uite in
dosare. Identic și astăzi, în România, unde sunt trist celebre completuri care
au condamnat
pentru că au primit plicul galben.
Ar fi enorm de multe similarități între
ideologia nazistă, aplicarea ei și modelul politic din ultimii
15 ani din
România europeană. Nu mai amintim de similaritățile culturale și cele
religioase.
Ceea a făcut acest Iohannis, astăzi, este de
departe, cea mai mare prostie politică a sa. Dar nu
trebuie uitat că ceea ce
România a pierdut în regimul Basescu, Macovei, DNA, Maior-Coldea (și
lista ar
putea continua cu numele a zeci și sute de colaboratori români zeloși la
procesul de
distrugere a României democrate) Iohannis trebuia să repare. Nu
numai că nu a făcut-o, dar a înjosit
și mai mult victimile acelei perioade.
Exact cum a făcut-o cu victimile Holocaustului. Le-a
folosit pentru a justifica
goliciunea propriei existențe.
A fi european înseamnă să îți asumi istoria.
Nu să o folosești pentru a te ascunde de abis.
Abisul acela te va găsii
oriunde. Și te va înghiții. Căci nu ai deschis ochii la timp, ca să vezi
realitatea
din jurul tău.
Notă: Titlul și intertitlurile aparțin
redacției, opinia și textul integral aparține autorului
Comentariul meu:
Nazistul strigă: naziștii!!!...
Toate acțiunile lui IohaniSS
demonstrează că este nazist.
În
afară că s-a auto-declarat nazist prin solicitarea, în
instanță, de a
fi considerat el și FDGR
ca succesori ai GEG (organizație nazistă),
mai este
opunerea acerbă în cazul mutării ambasadei
României la Ierusalim,
apoi expresia referitoare la Dăncilă și
Dragnea, după
întâlnirea acestora
cu Netanyahu, ”cine știe ce afaceri au
făcut cu NIȘTE EVREI...”,
urmată de
susținerea acuzației de
înaltă trădare făcută de
Organ(-ul nazistului)
împotriva lui Dăncilă
pentru că s-a întâlnit cu omologul ei din
Israel,
Benjamin Netanyahu și culminând cu refuzarea
numirii lui Ilan
Laufer, un evreu, ca ministru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu