- OMAGIU VICTIMELOR DE LA URICANI

5 Februarie 2011, ziua care a adus, din nou, jale mare în
Valea Jiului

Sâmbătă, 5 Februarie 2011, în jurul orelor 14.30, a avut loc o deflagraţie pe orizontul 300 al E.M. Uricani care a surprins 5 mineri. De fapt este vorba de 4 electricieni şi un inginer CFL, care a condus programul de lucru la care lucraseră cei cinci, cu vârste cuprinse între 36 de ani şi 42 de ani. Din păcate, niciunul nu a scăpat cu viaţă. Trei din ei au murit pe loc după ce au suferit multiple traumatisme în urma deflagraţiei, iar ceilalţi doi ortaci ai lor s-au intoxicat cu monoxid de carbon. Cei 5 ortaci morţi sunt inginerul Cosmin Calotă şi electricienii: Iulian Stoi, Marian Cucu, Cornel Borc Hici şi Ion Nădrag. Această tragedie se produce la 2 ani şi 3 luni după o altă tragedie în care au murit 14 mineri, în urma a două deflagraţii, la E.M. Petrila, pe fondul stresului la care sunt supuşi ortacii Văii Jiului (în special cei angajaţi la minele Uricani, Paroşeni şi Petrila, mineri care lucrează sub ameninţarea închiderii acestora), pe fondul lipsei de materiale, lipsei de piese şi component interschimbabile, pe fondul lucrului cu utilaje îmbătrânite care datează din anii 60, 70 şi începutul anilor 1980 şi acest lucru din cauză că de 20 de ani nu s-a mai investit în retehnologizarea minelor ( exceptând complexul mecanizat KOPEX adus la EM Lupeni, în urma unor licitaţii dubioase, lasate cu ancheta DNA ) şi pe fondul faptului că Guvernul României nu a alocat subvenţii pentru minerit deşi a primit undă verde de la C.E.
Toate acestea şi-au spus cuvântul în 5 Februarie 2011. Faptul că în Valea Jiului există o complicitate, nefastă pentru mineri, între sindicatele mari şi conducerea CNH şi conducerile sucursalelor CNH, a dus la transformarea angajaţilor CNH, în special al angajaţilor din personalul auxiliar, în sclavi, robi sau servitor. Discriminarea personalului auxiliar a început încă de pe vremea când, Miron Cozma, era liderul minerilor şi sub directa sa îndrumare. Nimeni nu va uita măririle diferenţiate de salariu de la mijlocul anilor 1990. Începând cu acei ani, tot mai des li se spunea, celor care aveau curajul să se impotrivească abuzurilor, că dacă nu le convine, nu au decât să-şi i-a fişa de instructaj şi să-şi caute alt loc de muncă. Pe fondul acesta, minerii şi cei din personalul auxiliar au fost trimişi să lucreze, încălcând norme de protecţie a muncii, ca să dea producţie. Normele de protecţie a muncii, actual de sănătate şi securitate în muncă, erau respectate doar când erau controale, inspecţii sau când convenea conducerii. Guvernele României din 1990 şi până în prezent, pentru a avea pace socială în zonă, s-au făcut că nu văd neregulile din zonă, jafurile din sucursalele CNH şi rezultatul este cel de acum când minele din Valea Jiului sunt pe punctul de a se închide, toate sau numai o parte. Nimeni nu a vrut să stopeze jaful din CNH. Numai făcând o listă cu cei care au avut funcţii de conducere sau au condus un sindicat mare şi verificându-le averile mobile, immobile şi conturile organelle competente de anchetă ale statului şi-ar da seama de amploarea jafului la care a fost supus CNH şi sucursalele. Se pare că nimeni nu are interes să afle cu ce bani, materiale şi mână de lucru şi-au facut ( cei care au deţinut funcţii în CNH, de la şef de sector în sus, şi în sindicatele mari ) cabane tip vile prin Straja, Cheile Buţii, Parâng şi în alte astfel de locaţii din Valea Jiului. Nimeni nu are interes să afle cu ce bani şi-au facut vilele şi au cumpărat limuzine cei amintiţi mai înainte. De aici provin şi datoriile istorice immense ale CNH. Încă mai există soluţii care se pot pune în aplicare, fără să afecteze minerii şi gratuităţile pensionarilor mineri dar, nu se doresc a fi puse în aplicare, probabil pentru ca nu mai pică ceva comisioane sau nu se mai pot învârti banii în avantajul propriu al celor care au puterea de a decide.
Eu cred cu tărie că, dacă actuala stare de fapt din CNH s-ar putea schimba, eliminându-se criteriile politice, ducând o politică bazata pe competenţă, pe respectarea RSSM al CNH din 2007, pe cinste şi corectitudine în raporturile dintre conducere şi lucrători, etc., astfel de tragedii nu s-ar mai intampla. Din păcate, lucrurile stau altfel: CNH, în complicitate cu liderii marilor sindicate (lideri care s-au lasat corupţi find pontaţi fictiv ani de zile la cele mai bune brigăzi de producţie, cu toate sporurile, inclusiv cel de noapte în timp ce ei erau pe litoral sau în alte ţări) au crescut mereu planul de producţie al CNH, deşi numărul de angajaţi a scăzut prin disponibilizări şi pensionări. Eu cred că ( şi ştiu că şi minerii cred la fel) aceste măriri de plan sunt făcute pentru a nu le plăti acestora salariile întregi.

CONDOLEANŢE FAMILIILOR MINERILOR DECEDAŢI!

ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE!